ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 30 aprilie 2025
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.02.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a formulat contestație împotriva refuzului instituției pârâte IGI Caraș-Severin NR. 5285434/BICS/HAC 15.11.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B. cetățean al statului India, posesor al pașaportului valabil până la data de 27.09.2027, emis de autoritățile din INDIA, și al permisului de ședere prin care i se conferă CNP, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâta si obligarea acesteia sa emită unu nou act prin care să soluționeze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 319 din data de 18 aprilie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migratie - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., apreciind ca fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Biroul pentru Imigări Caraș-Severin a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs
Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
În speță, sentința civilă nr. 319 din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, a fost comunicată recurentei-reclamante, la sediul procesual ales, la data de 31 mai 2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de fond.
Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 17 iunie 2024, potrivit dispozițiilor art. 181 coroborate cu art. 184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin Serviciul Registratură din cadrul Curții de Apel Timișoara, la data de 12 iulie 2024, astfel cum rezultă din ștampila instanței, aplicată pe cerere .
În această împrejurare, Înalta Curte, având în vedere data înregistrarii cererii de recurs, constată că aceasta a fost depusă în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, întrucât, prin raportare la data comunicării sentinței recurate, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac era 17 iunie 2024.
Fiind reglementat de norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează, astfel că actul de procedură întocmit cu nerespectarea acestui termen este lovit de nulitate, sancțiunea nulității putând fi invocată de către oricare dintre părți sau de către instanță, din oficiu.
Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 18 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 30 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.