ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2025

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 22.08.2024, petentul A., reclamant în dosarul nr. x/2023, a solicitat instanței să dispună publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a sentinței nr. 145/13.09.2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care a fost anulat un act administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr. 746/2022.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 august 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Guvernul României - Secretariatul General Al Guvernului având ca obiect publicarea în Monitorul Oficial al României a sentinței Curții de Apel Ploiești nr. 145/13.09.2023.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 26 august 2024 a Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a declarat recurs petentul A. prin care a solicitat admiterea acestuia, cu constatarea faptul că H.G. nr. 746/2022 are sau trebuia sa aibă caracter normativ și, pe cale de consencință, să dispună publicarea în Monitorul Oficial al României a sentinței civile nr. 145/13.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr. x/2023, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care a fost anulat actul administrativ normativ H.G. nr. 746/2022. În motivare, recurentul a arătat în esență că a învestit instanța (Curtea de Apel Ploiești) cu o acțiunea în anulare, întemeiată pe disp. art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, iar această acțiune se poate introduce exclusiv împotriva actelor administrative cu caracter normativ, nu și împotriva actelor administrative cu caracter individual, împotriva cărora poate fi invocată doar excepția de nelegalitate. A susținut în continuare că instanța, astfel învestită, nefăcând încadrarea juridică a acțiunii (deși avea dreptul să o facă), a achiesat la susținerile recurentului, potrivit cărora aceasta s-a învestit cu o veritabilă acțiune în anulare a unui act administrativ normativ, chiar dacă nu a menționat expres acest lucru. Totodată, a arătat că, față de considerentele Deciziei nr. 2/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nici instanța de trimitere și nici Înalta Curte nu au făcut distincția că problema ridicată are soluții diferite după cum H.G. este un act administrativ individual sau act administrativ cu caracter normativ. Astfel, a învederat că instanța supremă a comis un abuz calificând H.G. nr. 746/2022 ca fiind un act administrativ individual, pentru motivul că este un act ce trebuie emis în vederea executării în concret a legii cu privire la persoanele determinate expres în conținutul titlului executoriu.

Apărările formulate în cauză Nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se circumscrie ipotezei "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Neregularitățile de ordin procedural sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale, iar nulitatea este condiționată de producerea unei vătămări. Nulitatea - ca sancțiune procedurală - urmează să fie analizată în strânsă corelație cu diferitele acte de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le îndeplinesc pe parcursul activității judiciare. Efectele nulității actelor de procedură se subscriu principiului general: quod nullum est, nullum producit efectum. Așadar, actul nul este lipsit de eficacitate și urmează a fi refăcut. Înalta Curte reține că reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea H.G. nr. 746/08.06.2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "OMV Petrom" - S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia, publicată în M. Of. nr. 560 din 8 iunie 2022. Prin sentința nr. 145 din data de 13.09.2023, Curtea de Apel Ploieti, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Secretariatul General al Guvernului și a anulat Hotărârea Guvernului nr. 746 din 8 iunie 2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "OMV Petrom" - S.A. și momentul la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia. Sentința menționată a rămas definitivă prin nerecurare, nefiind exercitată calea de atac a recursului. Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Guvernul României - Secretariatul General Al Guvernului având ca obiect publicarea în Monitorul Oficial al României a sentinței Curții de Apel Ploiești nr. 145/13.09.2023. Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond a reținut caracterul obligatoriu al Deciziei Înaltei Curți nr. 2/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-au reținut, la paragraful 81, următoarele: "Având în vedere faptul că titlul executoriu invocat în cauză este reprezentat de obligarea pârâtului Guvernul României (autoritate publică centrală) la adoptarea unei hotărâri care reprezintă, din punctul de vedere al clasificării actelor administrative, un act administrativ unilateral (fiind rezultatul voinței unei singure părți) și un act administrativ individual, ce trebuie emis în vederea executării în concret a legii (art. 9 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 55/2003) cu privire la persoanele determinate expres în cuprinsul titlului executoriu, pentru circumstanțierea chestiunii de drept în strânsă legătură cu soluționarea cauzei, se va avea în vedere la reformularea primei întrebări din actul de sesizare și caracterul de act administrativ unilateral și individual." Susținerile recurentului-reclamant nu se referă, în fapt, la încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, ci privesc modalitatea în care instanța s-a pronunțat asupra cererilor formulate, astfel că nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanța de recurs apreciază în mod corect s-a reținut de către judecătorul fondului că Hotărârea Guvernului nr. 746 din 8 iunie 2022 pentru aprobarea cotei procentuale ce urmează a fi achiziționată de salariații Societății "OMV Petrom" - S.A. reprezintă un act administrativ individual, ai cărui destinatari sunt menționați chiar în denumirea actului, nefiind supus publicării, potrivit art. 23 din L 554/2004, făcând aplicarea obligatorie a Deciziei nr. 2 din 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Criticile formulate în legătură cu abuzul comis de instanța supremă în ceea ce privește calificarea H.G. nr. 746/2022 ca fiind un act administrativ individual nu pot fi primite pe calea recursului formulat împotriva încheierii din data de 26 august 2024 prin care Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ a respins cererea de publicare în Monitorul Oficial al României a sentinței civile nr. 145/13.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr. x/2023, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care a fost anulat actul administrativ normativ H.G. nr. 746/2022. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea încheierii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 26 august 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.