ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 913/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

În baza actelor șiu lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

La data de 10.09.2024 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2024 contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Prin contestația la executare formulată împotriva sentinței penale nr. 59/25.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a solicitat înlăturarea nelămuririi privind deducerea pedepsei deja executate în Republica Serbia.

În susținerea contestației a arătat că, prin sentința penală nr. 59/25.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 a fost recunoscută sentința penală nr. K 3/16 pronunțată de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016 și s-a dispus deducerea din pedeapsă a perioadei pe care a executat-o în Serbia de la data de 02.06.2012 la zi.

În continuare, a arătat că la data de 16.10.2019 a început executarea pedepsei în România, iar din data de 06.11.2019 s-a dispus repartizarea pentru executarea pedepsei în regim închis, fiind analizat de două comisii de la Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, una dintre comisii fiind condusă chiar de actualul director general al ANP, acestea stabilind că este propozabil pentru liberare condiționată la data de 09.09.2025, conform raportului nr. x/11.11.2020 și la data de 05.05.2025, conform raportului nr. x/09.11.2022.

După repartizarea în regimul de executare semideschis comisia de la Penitenciarul Târgu Jiu, cu ocazia analizării regimului de executare, prin raportul nr. x/09.11.2023 a schimbat total data propunerii pentru liberare condiționată, adăugând un an și 6 luni.

A solicitat reanalizarea datelor sentinței penale nr. 59/25.02.2019 și înlăturarea nelămuririlor care au condus la aprecierea eronată a reducerilor și interpretarea nefavorabilă, care au creat o situație mai grea prin executarea în plus a unei perioade pentru îndeplinirea fracției obligatorii.

Pentru îndreptarea acestor nelămuriri, a susținut că s-a adresat judecătorului delegat la Penitenciarul Târgu Jiu, însă fără a rezolva această situație.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, a solicitat să se constate ca fiind întemeiată contestația la executare și a solicitat admiterea acesteia, eliminarea nelămuririlor din sentința penală nr. 59/25.02.2019 și pe cale de consecință să se dispună repunerea în situația anterioară raportului nr. x/09.11.2023 al Penitenciarului Târgu Jiu în ceea ce privește termenul de analiză în comisia de liberare condiționată.

În susținerea prezentei contestații la executare a anexat înscrisuri și a solicitat a se avea în vedere actele dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, solicitând prezența fizică în sala de judecată.

Au fost anexate în copie certificată pentru conformitate raportul nr. x/11.11.2019, raportul nr. x/09.11.2022, raportul nr. x/09.11.2023, încheierea nr. 144/07.11.2023 și sentința penală nr. 1796/12.12.2023.

Analizând contestația la executare dedusă judecății, curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 59 pronunțată la data de 25.02.2019 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, în baza art. 3 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 76/1996, raportat la art. 135 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea sentinței nr. K 3/16 pronunțate la data de 18.04.2016 de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 114 alin. (1) pct. 5 corob. cu art. 33 din C. pen. al Republicii Serbia, care are corespondent în legislația română în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 189 alin. (1) lit. b), d) din C. pen. și tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din C. pen., săvârșite în coautorat, cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi.

Totodată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală menționată a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 24.06.2019.

S-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută. Existența unei nelămuriri, presupune existența unei lipse de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc.

Pe calea contestației, a apreciat că, prin intermediul contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat, putând fi invocate numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Curtea a constatat că, prin sentința penală nr. 59 din data de 25.02.2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani închisoare într-un penitenciar din România și s-a dedus din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi.

În continuare, a arătat că ceea ce critică contestatorul este conținutul raportului nr. x/09.11.2023, cu referire la rapoartele nr. x/11.11.2019 și nr. y/09.11.2022 întocmite de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad, respectiv Penitenciarul Târgu-Jiu, privind data la care acesta devine propozabil pentru liberarea condiționată, în sensul că, în urma comisiilor s-a stabilit că este propozabil pentru liberare condiționată la data de 09.09.2025, conform raportului nr. x/11.11.2020 și la data de 05.05.2025, conform raportului nr. x/09.11.2022, iar după repartizarea în regimul de executare semideschis, comisia de la Penitenciarul Târgu Jiu, cu ocazia analizării regimului de executare, prin raportul nr. x/09.11.2023 a modificat data propunerii pentru liberare condiționată, adăugând un an și șase luni.

În consecință, analizând, în acest context, contestația la executare formulată de condamnatul A., având în vedere și împrejurarea că instanța a dedus corect din pedeapsă perioada deja executată de la 02.06.2012 la zi, Curtea de Apel Craiova a apreciat că motivele invocate de contestator nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori contestatorul condamnat A. a formulat contestație.

În cuprinsul memoriului depus la data de 25 noiembrie 2024 contestatorul a arătat, în esență, că instanța de fond s-a limitat la o analiză sumară a cererii sale de contestație la executare, deși a arătat că, în interpretarea dată de Penitenciarului Târgu Jiu sentinței nr. 59 din 25 februarie 2019 există nelămuriri care au creat premisa interpretării eronate care a condus la crearea unei situații mai grele privind executarea pedepsei.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 23 octombrie 2024, fiind stabilit termen la data de 12 decembrie 2024, termen la care s-a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând contestația formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că, cererea dedusă judecății vizează nemulțumirea contestatorului față de data la care acesta devine propozabil pentru liberare condiționată

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c), din C. proc. pen., susținând că, în cuprinsul raportului nr. x din 09.11.2023 al Comisiei de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Târgu-Jiu există o eroare, respectiv că se stabilește o dată diferită față de cea menționată în rapoartele anterioare, la care acesta devine propozabil pentru liberare condiționată.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri referitoare la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Astfel, prin sentința penală nr. 59 din data de 25.02.2019 a Curții de Apel Craiova a fost recunoscută sentința penală nr. K 3/16 pronunțată de Tribunalul din Jagodina, definitivă la 06.09.2016 și s-a dispus continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și deducerea din pedeapsă a perioadei pe care contestatorul condamnat A. a executat-o în Serbia, de la data de 02.06.2012 la zi.

Deși în cuprinsul contestației la executare inițiale acesta a arătat că dorește înlăturarea nelămuririlor referitoare la perioadele de pedeapsă executate în Serbia, la interpelarea instanței de fond a susținut că ceea ce îl nemulțumește este conținutul raportului nr. x/09.11.2023 cu referire la rapoartele nr. x/11.11.2019 și nr. y/09.11.2022 întocmite de Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Arad și Penitenciarul Târgu-Jiu privind data la care acesta devine propozabil pentru liberarea condiționată.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării.

Ca atare, verificarea termenului de liberare condiționată este o chestiune ce excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării unei hotărâri de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 172/2024 din data de 25 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2024.