ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra plângerii de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele: a. Prin ordonanța din data de 10 ianuarie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, în esență că, în cuprinsul plângerii formulate de petentul A., nu au fost descrise fapte concrete ce ar putea fi elementele materiale ale infracțiunilor invocate doar ca denumire, pretins comise de magistrați. De asemenea, a arătat că, în cauză nu s-a dispus începerea urmăririi penale, iar, față de conținutul faptelor învederate nu s-a impus audierea petentului care, în realitate, a încercat o cale de atac, prin plângere penală, împotriva hotărârii judecătorești definitive pe care a criticat-o.

În continuare, procurorul de caz a mai reținut că, la sesizare, petentul a atașat extrase ale art. 98 din Legea nr. 303/2004, ce nu mai este în vigoare, ce reglementa răspunderea penală a magistraților și abaterile disciplinare, rezultând, din chiar maniera de argumentare că nu a învederat fapte concrete ce ar putea fi infracțiuni, ci pretinse abateri disciplinare și norme juridice din C. proc. pen., precum și încheierea din 03.04.2023 din dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov, secția penală, prin care s-a respins, definitiv, plângerea formulată de același petent împotriva ordonanței de clasare nr. 195/2022 din 28.12.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Astfel, s-a apreciat că, petentul a dorit cenzurarea, sub aspectul legalității și temeiniciei a hotărârii judecătorești definitive, fiind evident că organele de urmărire penală din speța de față nu au ca atribuții infirmarea sau cenzurarea încheierii ce a fost contestată pe calea plângerii penale.

În acest context, s-a reținut că nu reprezintă descrieri ale unor fapte concrete ce ar putea fi infracțiuni care să poată fi cercetate într-un dosar penal afirmațiile petentului că s-ar fi constituit un grup infracțional organizat format din magistrați, că aceștia se apără reciproc între ei și apără, de peste șase ani, grupul infracțional organizat de reprezentanții S.C. B. S.A., că judecătorul C. a acordat dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei și că prin acestea au fost comise infracțiunile de înșelăciune, abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului. Astfel, mențiunile din plângerea penală de la dosar nu conțin descrieri de fapte concrete ce ar putea fi infracțiuni comise de magistrați.

Tot astfel, procurorul de caz a apreciat că nu reprezintă descrieri de fapte concrete ce ar putea fi infracțiuni, repetarea de către petent a argumentelor din cauza penală în care s-a dispus clasarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ce a rămas definitivă prin încheierea ce a fost contestată în speța de față, rezultând dorința petentului de cercetare, încă o dată, a faptelor respective cu privire la S.C. B. S.A. și intenția de admitere, în favoarea petentului, a pretențiilor civile asupra cărora prezenta unitate de parchet nu are în competență dreptul de a se pronunța.

b. Împotriva ordonanței de clasare a formulat plângere petentul A., în condițile prevăzute de art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

c. Prin ordonanța nr. 23/II/2/2024 din 19 februarie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 548/P/2023 din 10 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, constatându-se că dispoziția de clasare este legală și temeinică.

În argumentare, s-a reținut că, pentru a avea aptitudinea de a învesti organele judiciare, în scopul justei calificări a cererii, dar și a stabilirii cadrului procesual, actul de sesizare trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 289 alin. (2) din C. proc. pen.. Or, din analiza conținutului actului de sesizare formulat de petent, rezultă că nu sunt întrunite condițiile de fond esențiale ale descrierii.

Astfel, procurorul șef a arătat că, descrierea faptei, condiție de fond esențială a sesizării, presupune indicarea unor elemente și împrejurări de fapt care se pot circumscrie sferei ilicitului penal și care pot conduce la angajarea răspunderii penale a făptuitorilor, condiție ce decurge din obiectul urmăririi penale care, potrivit dispozițiilor art. 285 din C. proc. pen. constă în "strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".

Ca atare, actul de sesizare care nu cuprinde o descriere clară și coerentă a situației de fapt, nu are aptitudinea de a învesti organele de urmărire penală în vederea exercitării competenței funcționale a acestora.

d. Nemulțumit de această soluție, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., în termen legal, petentul A. a formulat plângere împotriva ordonanței din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

În motivarea plângerii, petentul a expus conținutul dispozițiilor legale pe care le-a apreciat a fi incidente în cauză, solicitând invalidarea soluției de clasare, administrarea probelor propuse, cu consecința trimiterii în judecată a magistratului judecător C. pentru încălcarea prevederilor art. 265-281 din Legea nr. 303/2022 și comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev. de ar. 244 din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen.

e. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C29 C. pen.

Urmare a diligențelor instanței, a fost atașat dosarul nr. x/2023 și lucrarea nr. 2093/VIII-1/2023 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

La termenul din 31 octombrie 2024, s-au luat concluziile petentului și ale reprezentantul Ministerului Public pe fondul plângerii, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei încheieri.

*****

Analizând plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare sus-menționate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Prioritar, se constată că plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., deoarece ordonanța nr. 23/II/2/2024 din 19 februarie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost comunicată în mod legal petentului A., cu respectarea dispozițiilor art. 257 alin. (5) raportat la art. 264 alin. (1) din C. proc. pen.. În acest sens, se reține că ordonanța anterior indicată i-a fost comunicată petentului la data de 20 februarie 2024 pe e-mail, deși nu existase un acord prealabil al acestuia pentru comunicarea actului procedural în această modalitate.

Analizând plângerea, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că acuzațiile aduse de petentul A. magistratului judecător C. în cauza de față vizează modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov, secția penală, prin încheierea nr. 14 din data de 03 aprilie 2023.

În argumentarea plângerii, petentul a susținut că, demersul intimatei judecător C., care a acordat dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei se constituie în infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 244 din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 din C. pen. și, deoarece este vorba despre mai mulți magistrați care ar apăra interesele infracționale ale unui alt grup infracțional, a susținut că ar fi vorba și despre aderarea la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen.

Petentul a mai susținut că, deși a indicat infracțiunile ce trebuiau cercetate și probele ce se impunea a fi administrate, intimata judecător de cameră preliminară C. a acceptat clasarea cauzei, fără ca dosarul să conțină niciun fel de lucrare efectuată de organele de urmărire penală.

Criticile petentului privesc, așadar, în esență, modalitatea de soluționare a dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Brașov, secția penală, prin care, prin încheierea nr. 14/CCP din data de 03 aprilie 2023, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenții A. și D. împotriva ordonanței nr. 195/P/2022 din data de 28 decembrie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin ordonanța nr. 8/II/2/2023 din data de 06 februarie 2023 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Petentul a apreciat că, din analiza situației de fapt și de drept din dosarul antemenționat se observă încălcarea abuzivă a legii, de către magistratul judecător, în dispunerea soluției expuse.

În acest context, judecătorul de cameră preliminară reține că petentul a criticat fundamentul soluției dispuse de intimată cu privire la plângerea formulată de acesta, fără a se invoca, însă, un minim de elemente obiective care să releve, distinct de soluția propriu-zisă, în ce a constat acțiunea sau inacțiunea pretins ilicită, concret imputată intimatei.

Prin ordonanța ce face obiectul verificării în prezentul demers procesual, procurorul de caz a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., clasarea cauzei, constatând că cererea petentului nu întrunește condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării.

Așa cum s-a reținut în anterioritate, petentul A. contestă această soluție, susținând că, în condițiile în care a constatat că plângerea sa nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, procurorul era abilitat să stabilească încadrarea juridică a faptelor sesizate și să administreze probe.

Evaluând aceste susțineri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că susținerile petentului A. sunt neîntemeiate.

Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, este reglementată în cuprinsul art. 289 din C. proc. pen., care, în alin. (1) stabilește că aceasta este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.

Reglementând conținutul plângerii, alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește în mod riguros că, alături de datele cerute pentru identificarea persoanei fizice - numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul petiționarului - sau a persoanei juridice - denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comer­țului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional care formulează plângerea, aceasta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care formează obiectul ei, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.

Altfel spus, pentru a putea constitui un mijloc prin care organul de urmărire penală ia cunoștință despre comiterea unei infracțiuni, plângerea trebuie să cuprindă o descriere adecvată a faptei, într-o modalitate care să permită determinarea cu precizie a limitelor învestirii organului de urmărire penală. Prin urmare, descrierea trebuie să includă data faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și urmarea produsă, dar și prezumtivul făptuitor, într-o manieră cât mai precisă, astfel încât organul judiciar să poată determina dacă este împlinit termenul de prescripție, dacă fapta este prevăzută de legea penală ori dacă există interes public în urmărirea acesteia.

În contextul acestor considerații teoretice, analizând plângerea formulată de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată, similar procurorului de caz că aceasta nu îndeplinește nici condițiile de formă, dar nici cele de fond anterior menționate.

În acest sens reține că, în afara datelor sale de identificare, în cuprinsul niciuneia dintre cele două cereri, petentul nu descrie, în parametri obiectivi și verificabili, în ce constau, în concret, faptele reclamate, când se presupune că au fost comise și în ce împrejurări, respectiv mijloacele de probă care le-ar proba.

Astfel în cuprinsul plângerii formulate, petentul invocă pasaje din considerentele încheierii din data de 3 aprilie 2023 pronunțată de intimata judecător C., susținând că s-ar fi constituit un grup infracțional organizat format din magistrați care ar apăra interesele altor grupuri infracționale, intimata judecător acordând dreptul procurorului de a dispune disjungerea cauzei și că astfel, au fost comise infracțiunile de înșelăciune, abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului.

În raport cu aceste mențiuni, plângerea formulată de petentul A., ce face obiectul dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de lege, ceea ce atraga incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care sancționează o astfel de neregularitate a sesizării cu soluția de clasare a cauzei.

Susținerile petentului, în sensul că procurorul avea obligația să stabilească încadrarea juridică și să administreze probe, sunt neîntemeiate.

Textul de lege invocat statuează asupra posibilității restituirii, pe cale administrativă, către petiționar, a plângerii/denunțului, în vederea completării, numai în măsura în care sesizarea nu îndeplinește fie condițiile de fond, fie condițiile de formă impuse de lege.

În cazul în care sesizarea nu îndeplinește nici condițiile de fond și nici cele de formă, aceasta intră sub incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care impun dispunerea unei soluții de clasare în această ultimă ipoteză.

De altfel, distinct de o atare constatare, judecătorul de cameră preliminară reține că, în esență, petentul A. este nemulțumit de soluția dată în dosarul de urmărire penală nr. 195/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, soluție menținută prin încheierea nr. 14/CCP din data de 3 aprilie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală (prin respingerea ca nefondată a plângerii formulate), însă hotărârile judecătorești definitive se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce exclude inițierea unui demers procesul paralel menit a determina organul judiciar penal să se substituie, practic, instanțelor competente și să repună în discuție legalitatea și temeinicia soluțiilor definitive dispuse.

Cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați - procurori sau judecători - se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 10 ianuarie 2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 31 octombrie 2024.