ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

31.07.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 31 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 28.05.2025, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat faptul că, contestatorul A. a solicitat ca prin contestația la executare să se șteargă din Registrul Național Automatizat prevăzut de Legea nr. 118/2019, sentința penală nr. 2729/31.10.2005, pronunțată în dosarul nr. x/2005 de Judecătoria sectorului 1 București.

În raport de motivele invocate, și având in vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. care menționează că, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., competentă a soluționa cauza este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu, invocată de instanță, din oficiu.

S-a declinat cauza având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul A., către Judecătoria Sector 1 București.

Prin sentința penală nr. 812 din 17.07.2025, Judecătoria Sectorului 1 București a calificat cererea petentului ca cerere de îndreptare eroare materială, potrivit art. 278 din C. proc. pen.

În baza art. 47 din C. proc. pen.., a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu de instanță.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat soluționarea prezentei cauze în favoarea Tribunalului Sibiu.

În temeiul art. 51 din C. proc. pen.., a constatat conflictul negativ de competență ivit și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, potrivit art. 278 alin. (1) din C. proc. pen.., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Instanța a reținut că obiectul prezentei cauze este o cerere de îndreptare eroare materială, iar nu o contestație la executare, având în vedere ceea ce petentul susține, precum și împrejurarea că rezolvarea dată prin sentința penală nr. 150/06.11.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, definitivă prin necontestare, are caracter unitar, fără a se admite că ștergerea din evidențele registrului poate avea caracter fragmentat în funcție de soluția fiecărei instanțe care a dispus condamnarea inculpatului pentru o infracțiune la viața sexuală.

A menționat în primul rând că petentul solicită doar menționarea expresă în dispozitivul sentinței penale a sentinței la care se referă, pentru că, susține acesta, astfel poate fi pusă în aplicare. Faptul că această susținere este sau nu întemeiată sau că organul de executare poate invoca asemenea pretexte pentru a nu pune în executare o hotărâre definitivă este o chestiune ce ține de fondul cauzei, iar nu de calificarea solicitării.

Drept urmare, s-a arătat că, cererea petentului trebuie calificată în mod corect ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, a cărui fond trebuie analizat de organul judiciar care a emis actul a cărui îndreptare se solicită, conform art. 278 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, având în vedere că petentul solicită îndreptarea sentinței penale nr. 150/06.11.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, definitivă prin necontestare, instanța a reținut că Tribunalul Sibiu este instanța competentă material și teritorial să se pronunțe asupra cererii.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sibiu, motiv pentru care, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanțe.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei este o cerere de îndreptare eroare materială, iar nu o contestație la executare, cum în mod greșit a reținut Tribunalul Sibiu, având în vedere că petentul solicită menționarea expresă în dispozitivul sentinței penale nr. 150/06.11.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, definitivă prin necontestare, a hotărârii împotriva căreia a fost formulată contestația la executare, apreciind petentul că astfel aceasta va putea fi pusă în aplicare.

Se constată că, prin sentința anterior menționată, s-a dispus scoaterea petentului din "Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor".

Înalta Curte reține, deopotrivă, că, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen.., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Prin urmare, având în vedere că petentul solicită îndreptarea sentinței penale nr. 150/06.11.2024, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, definitivă prin necontestare, Înalta Curte reține că Tribunalul Sibiu este instanța competentă material și teritorial să se pronunțe asupra cererii formulate de contestator.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Sibiu, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.