ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

10.07.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 iulie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată, la data de 31.10.2023, persoana condamnată A., a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 123/03.06.2013 de către Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 131/16.10.2013 a Curții de Apel Suceava, invocând ca motiv al anulării intervenirea prescripției, cerere înregistrată, drept contestație în anulare.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 01.11.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința penală nr. 9 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a recalificat cererea din contestație în anulare în contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentința penală nr. 451 din 22.11.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea penală din 29.11.2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de contestatorul A., în favoarea Tribunalului Iași.

Tribunalul Suceava a reținut că la momentul formulării contestației la executare, persoana condamnată nu se afla încarcerată într-o unitate subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor din România, fiind rezident în Marea Britanie și deținut, pentru o perioadă de timp, în cadrul Penitenciarului HMP Wandsworth - Regatul Unit, de unde a fost citat inițial în vederea soluționării cauzei. Ulterior, contestatorul a fost predat autorităților române și, în momentul aducerii în țară, a fost încarcerat provizoriu, în tranzit, în Penitenciarul Rahova. Cu toate acestea, în vederea executării pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat, Administrația Națională a Penitenciarelor a stabilit ca loc de deținere Penitenciarul Iași, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 7741/86/2012 din 21.10.2016, emis de Tribunalul Suceava, fără a se efectua transferul până la data la care Tribunalul Suceava a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Iași.

Având în vedere dispozițiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 251/2013 și faptul că unitatea de detenție în care condamnatul își execută pedeapsa este situată în circumscripția Tribunalului Iași, instanța a reținut că această instanță este cea căreia îi revine, în mod legal, competența de soluționare a contestației la executare.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Tribunalul Iași, care, prin sentința penală nr. 61 din 14 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu, în baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) și art. 598 alin. (1) lit. d), alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația la executare formulată de către persoana condamnată A., în favoarea Tribunalului Suceava, în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Tribunalul Suceava, iar în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la momentul formulării contestației la executare (31.10.2023), persoana condamnată A. nu se afla pe teritoriul României, ci în Marea Britanie, fiind arestat începând cu data de 01.04.2023, iar persoana condamnată A. nu s-a aflat, în niciun moment, în Penitenciarul Iași.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei.

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Deopotrivă, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen.., dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

De asemenea, potrivit art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată sau la instanța ierarhic superioară ori la instanța de apel, se pune în executare de către prima instanță de judecată.

Verificând actele și lucrările dosarului, se observă că, prin sentința penală nr. 123 din 03.06.2013, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2012, menținută prin decizia penală nr. 131 din 16.10.2013 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă prin nerecurare la data de 30.10.2013, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de cinci ani închisoare și pedepsa complementară a interzicerii, pentru o perioadă de trei ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În baza acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 188/2013 la data de 30.10.2013.

Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a formulat contestație la executare la data de 31.10.2023, dată la care contestatorul nu se afla încarcerat în vreun penitenciar din România, fiind deținut într-un penitenciar din Marea Britanie.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., competentă fiind instanța de executare ce a emis mandatul de executare a pedepsei fiind nerelevantă încarcerarea condamnatului ulterioară formulării cererii într-un anumit penitenciar din România.

Mai mult, din verificarea efectuată în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor se constată că persoana condamnată A. nu a fost încarcerat până la ivirea prezentului conflict de competență în Penitenciarul Iași. Potrivit evidențelor ANP, persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 05.11.2024 la Penitenciarul București - Rahova, fiind transferat, la data de 19 noiembrie 2024, la Penitenciarul Botoșani, pentru ca, ulterior, la 3 decembrie 2024, să fie transferat din nou în Penitenciarul București - Rahova. Acest aspect rezultă și din referatul din data de 5 februarie 2025 efectuat de grefierul din cadrul Tribunalului Iași ca urmare a dispoziției instanței, în care se arată că reprezentanții penitenciarului Iași au comunicat că persoana condamnată nu s-a aflat niciodată în cadrul Penitenciarului Iași.

Față de aceste aspecte, se reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 553 alin. (1) C. proc. pen.., ce atrag competența de soluționare a instanței care a emis mandatul de executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind condamnatul A. este Tribunalul Suceava, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., îi va fi trimis dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.