ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 268/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 aprilie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire a încheierii nr. 523/RC din 26 septembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2025, formulate de revizuentul A..

Prin cererea formulată, revizuentul A., a arătat, în esență, că, ulterior pronunțării încheierii nr. 523/RC din 26 septembrie 2024, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul său în casație, textul de lege în temeiul căruia a fost soluționt, a fost declarat neconstituțional, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În opinia apărării, dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză, reprezentând, în realitate singurul motiv pentru care recursul în casație a fost respins, ca inadmisibil.

Totodată, revizuentul a învederat că, deși dosarul ce are ca obiect soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pe care a invocat-o în cauza ce a avut ca obiect recursul în casație pe care l-a promovat împotriva deciziei penale nr. 485/A din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, se află pe rolul Curții Constituționale în fază de raport, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra unei excepții similare, prin Decizia nr. 50 din data de 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025.

În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Prioritar, Înalta Curte -constată că este competentă, să se pronunțe asupra cererii de revizuire formulate de condamnatul A., al cărei obiect este reprezentat, în realitate, de încheierea nr. 523/RC din data de 26 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2018 al acestei instanțe, în procedura de filtru a recursului în casație.

Pe de altă parte, în ceea ce privește procedura de verificare a admisibilității în principiu a cererii de revizuire, aceasta este reglementată distinct și se află în competența instanței învestite potrivit legii, nefiind comparabilă, sub aspectul funcției jurisdicționale exercitate, cu activitatea judecătorului de filtru desemnat în materia recursului în casație. Această distincție rezultă din faptul că, în cazul revizuirii, competența este determinată în raport cu instanța care ar fi fost competentă să soluționeze cauza în primă instanță, și nu în raport cu soluția pronunțată în cauza respectivă.

De altfel, prin Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a României a "constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire".

Cu alte cuvinte, instanța de contencios constituțional a reținut "că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale, deci o judecată.". (pct. 36 și pct. 37 din Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 62 din 25 ianuarie 2019)

Așadar, o teză contrară, respectiv soluționarea cererii de revizuire în complet de unic judecător, ar nega dreptul firesc la exercitarea căilor de atac împotriva unei astfel de hotărâri.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de condamnatul A., Înalta Curte -reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. pen.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Conform art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), potrivit art. 469 alin. (5) din C. proc. pen., dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Examinând îndeplinirea condițiilor mai sus enunțate, Înalta Curte -constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, motivată în fapt și în drept, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate).

Aceasta privește încheierea din data de 26 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, arătându-se în considerentele încheierii, referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., că vizează situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, or, împotriva recurentului s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

2

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025), respectiv la data de 17 aprilie 2025, de către revizuentul condamnat A., persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penlă în dosarul nr. x/2018, s-a reținut ca fiind inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 485/A din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., cu motivarea că prevederile legale în discuție vizează doar situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", soluție care nu a fost pronunțată în speță, instanța de apel dispunând condamnarea acestuia.

Ulterior acestei hotărâri, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

În plus, se constată că revizuentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. în cadrul dosarului nr. x/2018, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, cerere ce i-a fost admisă de către Înalta Curte la data de 26 septembrie 2024, însă dosarul având ca obiect excepția de neconstituționalitate ridicată de acesta este înregistrat pe rolul Curții Constituționale, aflându-se în fază de raport.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă, revizuentul fiind în executarea unei hotărâri pe care o consideră nelegală, și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, Înalta Curte -apreciază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză - prin încheierea din data de 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016/a8, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., excepție ridicată de B. într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului în casație declarat de autorul excepției, ce avea calitatea de persoană condamnată - aceasta profită și revizuentului condamnat A., care a declanșat controlul constituțional asupra dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condițiile prevăzute de lege.

Se constată astfel că, în prezenta cauză, revizuentul a declanșat controlul constituțional asupra acelorași prevederi ale art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (solicitare aflată încă pe rolul Curții Constituționale, dar a cărei soluționare se va raporta la soluția deja pronunțată în cauza menționată anterior), astfel că i se va recunoaște acestuia beneficiul efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025. Partea a invocat excepția de neconstituționalitate, înțelegând să se folosească de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut (a se vedea în acest sens Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 33) că "o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv."

A raționa altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului, de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 16, art. 21 și art. 131 din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., Înalta Curte nu poate ignora cele constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, respectiv necesitatea transpunerii în cuprinsul dispozițiilor normative mai sus menționate, pentru garantarea atât a raporturilor de stabilitate, cât și pentru o bună administrare a justiției, a jurisprudenței instanței de contencios constituțional cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, precum și faptul că transpunerea soluției jurisprudențiale din cuprinsul paragrafului 33 al Deciziei nr. 126/2016 este incompletă.

În sens contrar, ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de constituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

În consecință, Înalta Curte -apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., sens în care, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 523/RC din 26 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2018.

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.. În acest sens, s-a pronunțat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație.

Astfel, urmare a admiterii cererii de revizuire formulate în prezenta cauză, Înalta Curte -va anula, încheierea atacată, și va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., urmând a se relua judecata din etapa admisibilității în principiu a aceleiași cereri de recurs în casație.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., se realizează atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format din un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, iar, potrivit art. 461 alin. (1) din C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță (în speță, procedura de filtru a recursului în casație), Înalta Curte -va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 523/RC din 26 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2018.

Anulează încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație, formulată de recurentul A., în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2025.