ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Referatul din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus închiderea lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 și arhivarea acesteia. În cuprinsul referatului, s-a reținut următoarele:

La data de 17.12.2024 s-a înregistrat, sub nr. x/2024, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală plângerea formulată de numitul A., prin avocat, împotriva magistratului procuror B., de la Direcția Națională Anticorupție, delegat în cadrul Parchetului European - Biroul Teritorial Timișoara.

Petentul a susținut că procurorul, cu ocazia cercetărilor efectuate într-un dosar al Parchetului European - Biroul Teritorial Timișoara, l-ar fi lipsit ilegal de libertate, prin aceea că, în data de 04.11.2024, în intervalul orar 14:16-16:15, l-ar fi împiedicat să părăsească sediul parchetului, cu toate că nu era reținut sau arestat preventiv, procurorul dând mandat de aducere tocmai pentru a crea aparența de legalitate a privării sale de libertate.

Plângerea i-a fost restituită petentului pentru neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă, solicitându-i-se să descrie faptele cu date concrete, iar nu la modul general.

Petentul a depus precizări la plângerea inițială, prin care a reiterat în esență aceleași aspecte și a depus în susținerea plângerii o serie de înscrisuri. De asemenea, a solicitat să i se comunice numărul dosarului penal format ca urmare a plângerii sale.

Examinând plângerea formulată de petent, procurorul a constatat că aceasta nu vizează săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, ci privesc acte de urmărire penală ale procurorului, a căror legalitate și temeinicie nu poate fi analizată pe calea unei plângeri penale îndreptată împotriva magistratului care le-a efectuat, ci în condițiile C. proc. pen.

În concret, în dosarul nr. x/2024, petentul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost audiat în data de 04.11.2024, în calitate de suspect și, în aceeași zi, a fost audiat în calitate de inculpat, prezența sa la sediul parchetului fiind asigurată prin emiterea a două mandate de aducere. După aducerea la cunoștință a calității de inculpat, față de acesta s-a luat măsura reținerii, începând cu data de 04.11.2024, ora 16:52, până la data de 05.11.2024, ora 16:52.

După audierea în calitate de suspect a numitului A., care a avut loc în data de 04.11.2024, în intervalul 12:50 - 14:16, s-a emis un nou mandat de aducere în scopul asigurării prezenței petentului la sediul parchetului, respectiv pentru aducerea la cunoștință a calității de inculpat și a audierii acestuia în această calitate.

Așadar, s-a reținut că în intervalul în care petentul susține că ar fi fost privat ilegal de libertate, pe numele acestuia exista un mandat de aducere, emis în scopul audierii în calitate de inculpat, chiar dacă, așa cum susține petentul, mandatul i-a fost înmânat la ora 16:00.

Totodată, s-a constatat că nu a fost depășit termenul de 8 ore prevăzut de art. 265 alin. (12) din C. proc. pen., între ora la care s-a încheiat audierea în calitate de suspect a petentului (oră la care mandatul de aducere emis anterior în acest scop a expirat) și ora de la care termenul de reținere a început să curgă.

Împotriva Referatului din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în baza art. 305-335 din C. proc. pen., petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 93/C/2025 din data de 6 februarie 2025 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. augustin A., împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidență a cauzelor penale, măsură care i-a fost adusă la cunoștință de către procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin comunicarea nr. 2091/VIII-1/2024 din 30 ianuarie 2025.

Împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidență a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și a ordonanței nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat plângere petentul A., în temeiul dispozițiilor art. 340 din C. proc. pen.

În motivarea plângerii, petentul a solicitat, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din C. proc. pen., admiterea plângerii, desființarea soluției de netrimitere în judecată dispusă prin rezoluția din 28.01.2025 și, în consecință, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și a soluționării plângerii penale formulate împotriva procurorului B. - procuror european delegat în cadrul Parchetului European - Biroul Teritorial Timișoara.

Cu titlu prealabil, petentul a solicitat să se constate că soluția de închidere și arhivare a plângerii penale, motivată prin referatul din 28.01.2025, reprezintă o rezoluție de netrimitere în judecată care poate fi atacată conform art. 340 din C. proc. pen., chiar dacă nu a fost emisă sub forma unei ordonanțe de clasare. Potrivit petentului, această soluție a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 305 și urm. din C. proc. pen., în condițiile în care nu s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă și nu au fost administrate probele solicitate prin plângere.

Petentul a arătat că, la data de 04.11.2024, în intervalul orar 14:16-16:15, a fost privat de libertate în mod ilegal de către procurorul B., cu sprijinul unor jandarmi înarmați, fără existența unui temei legal valabil. A subliniat că mandatul de aducere emis pentru audierea sa în calitate de suspect și-a produs efectele la ora 14:16, moment în care audierea ca suspect a fost finalizată. Totuși, ulterior acestui moment, a fost împiedicat să părăsească sediul Parchetului European, iar, pentru a crea aparența de legalitate, la ora 16:00 i-a fost comunicat un nou mandat de aducere, în vederea audierii în calitate de inculpat.

În opinia petentului, măsura de închidere a lucrării și arhivarea acesteia echivalează cu o soluție de netrimitere în judecată, emisă cu încălcarea dreptului său de acces liber la justiție, întrucât nu a fost emisă în forma prevăzută de lege și împiedică exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanță. De asemenea, s-a arătat că referatul din 28.01.2025 nu conține o motivare efectivă privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și că organele de urmărire penală nu au respectat dispozițiile legale referitoare la soluționarea sesizării și la declanșarea urmăririi penale.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității plângerii formulate de petent în temeiul art. 340 din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată că este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești vor fi supuse numai acelor căi de atac expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Rezultă, așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea care are un asemenea temei vizează exclusiv soluția de clasare dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu.

Or, plângerea petentului adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate face obiectul controlului judecătoresc reglementat de prevederile art. 340 din C. proc. pen., deoarece nu privește o soluție de clasare dispusă de procuror prin ordonanță sau rechizitoriu, într-o cauză penală.

Referatul din data de 28 ianuarie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală nu este o ordonanță dintre cele arătate expres și limitativ de dispozițiile art. 340 din C. proc. pen.

Prin urmare, plângerea formulată de petentul A. împotriva unui act administrativ al procurorului este inadmisibilă, deoarece nu se referă la o soluție de clasare, ci vizează o măsură care nu face obiectul cenzurii instanței, nefiind reglementată de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens este și decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 283 din 11 aprilie 2008 (interpretare ale cărei efecte sunt de actualitate, în condițiile prevăzute de art. 474

1

din C. proc. pen.), prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278

1

alin. (1) din C. proc. pen., este inadmisibilă."

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Judecătorul de cameră preliminară constată că jurisprudența instanței supreme a îmbrățișat această rezolvare în ceea ce privește plângerile formulate împotriva unor acte/măsuri dispuse de procuror care nu privesc o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată (încheierile nr. 173/2021, nr. 411/2022, nr. 503/2023, nr. 583/2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pentru considerentele expuse, constatând că plângerea nu vizează o soluție de clasare, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidență a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și a ordonanței nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva măsurii administrative a neînregistrării plângerii penale în registrul de evidență a cauzelor penale, respectiv măsura de închidere a lucrării nr. 2091/VIII-1/2024 din data de 28.01.2025, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și a ordonanței nr. 93/C/2025 din data de 06.02.2025 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 02 aprilie 2025.