ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2025
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 01 aprilie 2025
Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10.03.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj, pe motiv că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei.
A menționat că în anul 2014 a fost urmărit penal pentru săvârșirea a două infracțiuni, sustragere de sub sechestru și rupere de sigilii, fapte care s-a reținut că au fost săvârșite în anul 2011 și a fost trimis în judecată în anul 2015, iar în octombrie 2015 condamnat, deși termenul de prescripție pentru infracțiunile ce au făcut obiectul judecății era împlinit, indiferent câte întreruperi au intervenit.
Petentul a arătat că a formulat apel în cauză, însă Curtea de Apel Cluj a menținut hotărârea primei instanțe, după care, în cursul executării pedepsei pentru o condamnare referitoare la conducerea unui autovehicul fără permis, la care s-a adăugat și pedeapsa de 5 luni pentru cele două infracțiuni, a formulat o contestație în anulare ce i-a fost respinsă cu motivarea că ar fi invocat în susținerea contestației Deciziile CCR nr. 297/2018 și nr. 358/2022. A precizat că față de motivarea curții de apel a formulat o nouă contestație în anulare în cafre a reiterat motivele anterioare și a explicat că nu invocă deciziile CCR, ci se raportează strict la dispozițiile legii în vigoare la momentul ianuarie 2011, contestație care i-a fost respinsă pe aceleași considerente.
În aceste condiții, petentul a învederat că a formulat o nouă contestație în anulare și a constatat că din completul de judecată investit cu această din urmă cauză face parte doamna judecător B., care a participat și la soluționarea contestației în anulare anterioare.
În aceste circumstanțe, petentul a tras concluzie că există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj este afectată.
Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, după ce s-a prezentat parcursul cauzei, s-a arătat că motivele invocate de petent nu pot conduce la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei.
Analizând cererea formulată de petentul A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).
Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cauza Hauschildt contra Danemarcei).
Analizând, în aceste coordonate, împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că din motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A. nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Cluj, nefiind elemente pentru a se putea considera că, prin judecarea dosarului nr. x/2025 la această instanță, nu s-ar respecta toate garanțiile procesuale pentru judecarea cauzei fără părtinire.
Aprecierea pur subiectivă a petentului că la curtea de apel pe rolul căreia a fost înregistrată cauza nu s-ar putea judeca imparțial cauza, întrucât, anterior s-au pronunțat soluții de respingere a cererilor sale de contestațide în anulare, nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparțialitate și obiectivitate a corpului de magistrați din cadrul instanței și să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.
Examinarea și pronunțarea asupra unor cereri pe parcursul procesului formulate de părți constituie aspecte ce țin de judecata cauzei, funcția de judecată revenind instanței.
Aspectul că doamna judecător B., care face parte din completul de judecată investit cu soluționarea dosarului nr. x/2025, a făcut parte din completul de judecată care anterior i-a respins petentului o cerere de contestație în anulare pentru aceleași motive, nu îl îndreptățește pe petent să uzeze de demersul judiciar reglementat de dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., care presupun o analiză a unor elemente obiective care să genereze suspiciuni veridice și temeinice asupra imparțialității întregii instanței învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2025
Petentul nu a relevat aspecte concrete de validare a strămutării cauzei, nefiind conturată o suspiciune rezonabilă de imparțialitate cu privire la toți judecătorii curții de apel pe rolul căreia se află cauza, pe care o solicită a fi strămutată.
Așadar, se constată că în cauză nu pot fi reținute elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că pe rolul Curții de Apel Cluj nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil care să justifice strămutarea judecării dosarului.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Cluj.
Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.