ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 928/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 02.03.2022, reclamantul Centrul Medical "A." S.R.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze răspunsul C.A.S.M.B. nr. 230347/31.08.2021 și să oblige pârâta la plata sumei de 2.323.802,70 RON, reprezentând cheltuieli efectiv realizate în luna iulie 2021 pentru îngrijirea pacienților infectați cu virusul COVID-19, sumă ce trebuia decontată din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Ulterior, la 25.03.2022, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care a solicitat anularea răspunsurilor C.A.S.M.B. nr. 230347/31.08.2021 și nr. 86913/25.02.2022 și obligarea pârâtei la plata sumei de 2.323.802,70 RON, reprezentând cheltuieli efectiv realizate în luna iulie 2021 pentru îngrijirea pacienților infectați cu virusul COVID-19, sumă ce trebuia decontată din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Prin sentința civilă nr. 1087/07.05.2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea, a anulat adresele de răspuns nr. x/31.08.2021 și nr. y/25.02.2022 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.297.974,12 RON, reprezentând totalul cheltuielilor suportate de reclamant pentru asigurarea suportului necesar îngrijirii pacienților cu COVID-19 internați în luna iulie 2021, precum și cheltuielile de judecată în sumă totală de 54.618,02 RON.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1560A/24.10.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a parcursului judiciar, a susținut că valoarea reală a contractului aferentă lunii iulie 2021, asumată de către părți conform convenției, a fost în sumă totală de 1.391.947,49 RON, sumă facturată de reclamant și deja achitată.

Invocând art. 215 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 696/2021, recurenta a susținut că suplimentarea valorii de contract la nivelul cheltuielilor efectiv realizate pentru luna iulie 2021 nu era justificată, întrucât, potrivit raportărilor din aplicația SIUI, niciun pacient nu figura internat/externat suspect/confirmat COVID în perioada respectivă. În acest context, a afirmat că instanța de apel a apreciat greșit că, deși bazele de date analizate nu evidențiau cazuri COVID pentru perioada iulie 2021 la nivelul Municipiului București și, implicit, la nivelul B., informațiile furnizate de reclamant ar demonstra că respectivele cheltuieli nu sunt fictive sau nejustificate.

Recurenta a criticat reținerea instanței de apel potrivit căreia nu ar fi indicat niciun temei legal care să impună raportarea pacienților în aplicația SIUI, precum și concluzia că lipsa acestei raportări nu ar justifica refuzul de decontare a sumelor pretins cheltuite de reclamant; în acest sens, a făcut trimitere la art. 5 lit. b) din contract, care prevede că decontarea serviciilor medicale se realizează în baza documentelor justificative transmise în format electronic, aferente serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate conform Ordinului MS/CNAS nr. 397/836/2018, și în limita valorii de contract.

În continuare, a arătat că instanța de apel a apreciat eronat că reclamantul a făcut dovada înregistrării în SIUI a serviciilor prin memoriul adresat C.A.S.M.B. și a sancționat nejustificat răspunsul din adresa nr. x/25.02.2022, prin care recurenta a precizat că nu are atribuții în gestionarea aplicației SIUI.

Un alt argument al recurentei se referă la interpretarea art. 215 alin. (21) din H.G. nr. 696/2021, arătând că instanța a aplicat greșit normele de drept material atunci când a apreciat că sintagma "pot" nu conferă pârâtei dreptul de apreciere asupra efectuării decontării, ci doar posibilitatea de a efectua această decontare în condiții de excepție. Potrivit pârâtei, dacă legiuitorul ar fi dorit să impună o obligație automată, ar fi utilizat termenul "trebuie".

În final, a susținut că reclamantul avea obligația de a raporta activitatea prestată în aplicația SIUI în vederea validării și decontării serviciilor medicale, iar în lipsa îndeplinirii acestei obligații nu puteau fi decontate toate cheltuielile efectuate de unitatea sanitară la nivel realizat. În plus, consideră neîntemeiată concluzia curții de apel potrivit căreia nu ar constitui o discriminare față de ceilalți furnizori plata către reclamant a serviciilor, în condițiile nerespectării prevederilor legale în vigoare.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 20.02.2025, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs conduce la concluzia că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva hotărârii atacate, care să poată fi circumscrise în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că refuzul său de a deconta toate cheltuielile efectuate de intimat ar fi fost justificat, în condițiile în care acesta nu a făcut o raportare efectivă a pacienților infectați cu COVID în perioada aferentă lunii iulie 2021 în aplicația SIUI; de altfel, mai reproșează curții de apel faptul că în mod greșit a acordat valoare probatorie memoriului adresat de intimat către C.A.S.M.B., considerându-l o dovadă a înregistrării a serviciilor în SIUI, susținând că a fost sancționată nejustificat pentru răspunsul din adresa nr. x/25.02.2022, prin care preciza că nu are atribuții în gestionarea aplicației SIUI; de asemenea, a mai arătat că instanța de apel ar fi interpretat greșit normele de drept material, apreciind că sintagma "pot" din art. 215 alin. (21) din H.G. nr. 696/2021 nu conferă recurentei dreptul de apreciere asupra efectuării decontării, ci doar posibilitatea de a efectua această decontare în condiții de excepție.

În realitate, însă, aceste susțineri nu configurează veritabile critici de nelegalitate, ci reprezintă o încercare a recurentei de a obține o reanalizare în recurs a argumentelor și o reapreciere a probelor deja examinate în apel, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală; astfel, deși invocă formal încălcarea normelor de drept material, recurenta reiterează argumente deja analizate de instanța de apel, referitoare la refuzul său cu privire la solicitarea reclamantului de a i se achita contravaloarea tuturor cheltuielilor efectiv realizate pentru asigurarea suportului necesar îngrijirii pacienților invectați cu virusul COVID-19 din bugetul Fondului Național de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței de recurs să reevalueze aspectele de fapt.

Astfel, recurenta nu propune un raționament care să invalideze aplicarea normelor de drept de către instanța de prim control judiciar care să poată fi analizat, ci urmărește o reevaluare a materialului probator în cauză, exprimându-și dezacordul față de modul în care instanța de apel a apreciat probele și a reținut că reclamantul este îndreptățit la decontarea cheltuielilor efectiv realizate în contextul pandemic. Mai mult, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Așadar, susținerile recurentei nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situație intervine și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 1560A/24.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Medical "A." S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.