ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1125/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 25 iulie 2024, sub nr. x/2024, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Națională de Probațiune, revizuirea deciziei civile nr. 3/2025 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Ulterior, la 17 octombrie 2024, revizuentul și-a modificat cererea de revizuire, în sensul că a solicitat hotărârea deciziei atacate și în raport cu art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3/2025 din 14 ianuarie 2025, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția nulității cererii de modificare a cererii de revizuire ca neîntemeiată, a admis în parte excepția tardivității cererii modificatoare, a respins motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în privința înscrisului reprezentat de decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca fiind tardiv formulate, și a respins cererea de revizuire și cererea de modificare a acesteia ca inadmisibile.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei pentru rejudecarea cererii de revizuire.

În susținere, recurentul a arătat, în esență, sub un prim aspect, că motivarea curții de apel cuprinde motive străine de natura cauzei și că soluția dată asupra revizuirii este rezultatul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece condiția admiterii pretențiilor prin hotărârea supusă revizuirii nu este o condiție reglementată de lege și că în apel, deși instanța de prim control judiciar trebuia să rejudece cauza, aceasta nu a pus în discuție aspectele că dreptul la salarizare prin aplicare VRS 605,225 RON este supus plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Sub un alt aspect, a susținut că cererea de modificare a revizuirii a fost formulată în termenul legal, publicarea minutei deciziei instanței supreme realizându-se la 17 septembrie 2024, iar depunerea cererii s-a efectuat la 17 octombrie 2024; astfel a invocat nerespectarea art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În continuare, recurentul a afirmat că referitor la sentința civilă nr. 671 din 19 decembrie 2023, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 476 din 28 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, a arătat că instanța învestită cu judecata cererii de revizuire, în analiza admisibilității revizuirii în raport cu acest înscris, s-a raportat la prima ipoteză a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deși s-a invocat și incidența celei de-a doua teze a textului de lege.

A apreciat că se impunea să se observe că prin acest înscris se dovedea legalitatea pretențiilor sale și cât timp instanța de fond a invocat sentința civilă nr. 1668 din 12 noiembrie 2019 a Tribunalului Caraș-Severin prin care intimata a fost obligată să achite diferența dintre drepturile încasate și cele cuvenite, recalculate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, la care se va adăuga majorarea de 25%, prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 1 august 2016, acesta nu putea să respingă pretenții similare formulate de revizuent, în calitate de titular al acțiunii și în condițiile în care obținuse realizarea dreptului său în acest sens.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 6 mai 2025, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, se cuvine notat că principiul legalității căilor de atac, consacrat la nivel constituțional prin art. 129 din Constituția României, recunoaște părților dreptul de a exercita numai acele căi de atac recunoscute lege, în termenii și condițiile prevăzute de aceasta.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3/2025 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în soluționarea unei cereri de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri date în apel, într-o cauză în materia litigiilor de muncă, cerere ce a fost fundamentată pe motivele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Din coroborarea art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ. - hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), calea de atac este recursul, cu prevederile art. 483 alin. (2) din același Cod, care stabilește că împotriva hotărârilor date în apel în materia conflictelor de muncă nu se poate declara calea de atac a recursului, raportat la temeiul de drept al revizuirii promovate de recurentul din cauză, rezultă că susceptibilă de exercițiul căii extraordinare de atac a recursului, în speță, este numai soluția curții de apel din dispozitivul deciziei atacate dată asupra revizuirii reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluțiile pronunțate cu privire la ipotezele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 din același act normativ fiind definitive de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Ca atare, în acest cadru procesual se impune a fi evaluată și excepția nulității recursului invocată de instanță din oficiu, extinderea controlului la hotărârea curții de apel ce privește celelalte motive de revizuire nefiind permisă.

Verificând în aceste coordonate cererea de recurs sub aspectul cerinței motivării căii extraordinare de atac promovate, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același Cod .

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind cea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, chestiune îndeplinită numai în măsura formulării unor critici concrete de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, cu arătarea modalității efective în care instanța a încălcat dispozițiile legale incidente.

Prin decizia atacată, curtea de apel, statuând asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a respins-o ca tardivă, termenul legal de o lună pentru exercitarea căii de atac de retractare fiind depășit.

Prin memoriul de recurs, recurentul afirmă nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul dezlegărilor oferite de curtea de apel în soluționarea excepției tardivității cererii de modificare a cererii inițiale și a revizuirii promovate în condițiile art. 509 alin. (1) și (5) C. proc. civ.

Criticile recurentului nu se circumscriu însă ipotezelor de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu reprezintă chestiuni de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, în considerarea principiului legalității căilor de atac, recursul nu poate viza soluțiile din dispozitivul deciziei curții de apel cu privire la cazurile de la art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., deci, implicit, și criticile îndreptate împotriva lor subsumate de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din același act normativ.

Iar, pe de altă parte, susținerile autorului căii de atac privind încălcarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin raportare la modalitatea de calcul a termenului reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același Cod, din perspectiva faptului că decizia nr. 43/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicată pe pagina de internet a instanței supreme la 17 septembrie 2024, și nu la data pronunțării, 16 septembrie 2024, reprezintă chestiuni de netemeinicie, atașate probatoriului cauzei, care scapă, însă, controlului de legalitate în recurs, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

De aceea, examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi integrată motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedurii recursului, ipoteză incidentă și în cauză, pentru rațiunile înfățișate mai sus, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3/2025 din 14 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Națională de Probațiune.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2025.