ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 29.03.2023, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., intervenient forțat D. și E. S.R.L., obligarea la plata sumei de 39.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit în urma accidentului rutier produs la data de 16 noiembrie 2016, obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit în urma accidentului rutier produs la data de 16 noiembrie 2016 și a dobânzii de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data comunicării hotărârii judecătorești și pană la momentul plății efective a debitului.

Prin sentința civilă nr. 498 din 21 martie 2024, Tribunalul Vaslui a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanți, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel A. și B.. Prin decizia civilă nr. 482 din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respins apelul, ca nefondat. A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel. Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 482 din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, prin care s-a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de recurenții-reclamanți A. și B. având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedus judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța supremă reține că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 29.03.2023, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, și în art. 457 din C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc.

civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 482/2024 din 26 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 482/2024 din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.