ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 849/2025

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal la 18 iulie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.

Prin sentință nr. 41 din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia- sectia de contencios administrativ și fiscal a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, la 25 martie 2024, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.

Recurentul-reclamant a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că sentința recurată nu este motivată, întrucât prima instanță nu a analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a invocat și motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că prima instanță a reținut, în mod greșit, că sunt aplicabile dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care nu îndeplinea, la momentul încheierii celor două contracte, funcția de consilier local și nici calitatea de asociat sau administrator al Riniera S.R.L.

La 19 aprilie 2024, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată și va anula raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual, iar părțile o pot critica doar pentru motivele prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, recurentul-reclamant a respectat aceste exigențe legale, din moment ce argumentele invocate prin memoriul de recurs se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că sentința nu este motivată, întrucât prima instanță nu a analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, de natură a atrage anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023.

Înalta Curte constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, printre altele, "expunerea situației de fapt reținută pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Obligația motivării hotărârii judecătorești, instituită prin dispozițiile legale precitate, este edictată în scopul bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în actul de justiție, precum și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea de a exercita controlul judiciar.

De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un proces echitabil include și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (cauza Albina contra României).

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, prima instanță a respectat aceste exigențe legale și convenționale, prezentând considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, în urma analizării atât a argumentelor invocate prin cererea de chemare în judecată, cât și a apărărilor formulate în cadrul întâmpinării.

Plecând de la constatările raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, prima instanță a reținut că, în urma coroborării prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 cu cele ale art. 163 alin. (1), art. 129 alin. (3) lit. b) și art. 205 din Codul administrativ, în caz de vacanță a funcției de primar, chiar dacă viceprimarul este obligat să exercite de drept atribuțiile conferite prin lege primarului, nu își pierde statutul de consilier local, astfel că îi sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege pentru consilierii locali. În acest cadru normativ și având în vedere că Rinirea S.R.L., în cadrul căreia soția reclamantului este asociat unic și administrator, a încheiat contractele de prestări servicii nr. x/02.07.2020 și nr. y/02.07.2020 cu Școala Gimnazială Sarmizegetusa, prima instanță a reținut că reclamantul, în calitate de viceprimar, s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută la art. 90 din Legea nr. 161/2003, fiind lipsit de relevanță faptul că nu s-a implicat direct în încheierea și/sau executarea celor două contracte ori în emiterea și/sau plata facturii fiscale nr. x/16.09.2020.

În urma lecturării considerentelor sentinței recurate, prezentate în sinteză supra, se observă că prima instanță a analizat și a înlăturat principalele susțineri din cererea de chemare în judecată, în sensul că reclamantului nu i-ar fi aplicabile prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât nu îndeplinea, la momentul încheierii celor două contracte avute în vedere de către inspectorul de integritate, funcția de consilier local și nici calitatea de asociat unic sau administrator al Riniera S.R.L., precum și că incompatibilitatea în discuție s-ar referi exclusiv la deținerea funcției de consilier local, nu și în situația exercitării concomitente a funcției de viceprimar.

Ca atare, nu pot fi primite criticile prin care se susține nemotivarea sentinței, nefiind incident în cauză motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat și argumentat de recurentul-reclamant.

În continuare, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a reținut, în mod greșit, că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, întrucât prima instanță a aplicat, în mod greșit, normele de drept material incidente în cauză.

Plecând de la constatările raportului de evaluare nr. x/29.06.2023 și analizând susținerile din cererea de chemare în judecată și apărările formulate prin întâmpinare, prima instanță a reținut, în mod greșit, că recurentul-reclamant s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, în contextul în care, în timp ce deținea funcția de viceprimar (ales din rândul consilierilor locali), simultan cu exercitarea atribuțiilor de primar, Școala Gimnazială Sarmizegetusa a încheiat contracte cu o societate la care soția sa era asociat unic și administrator.

Potrivit prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Pentru a reține legalitatea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată, prima instanță a constatat că, în urma coroborării dispozițiilor art. 129 alin. (3) lit. b) cu cele ale art. 163 alin. (1) din Codul administrativ, rezultă că funcția de viceprimar nu poate fi dobândită decât de un consilier local, precum și că, în caz de vacanță a funcției de primar, atribuțiile funcției sunt preluate de drept de către viceprimar, însă acesta din urmă nu își pierde statutul de consilier local și nici nu poate demisiona din această funcție. Sub acest aspect, art. 205 alin. (1) din Codul administrativ prevede ca încetarea mandatului de consilier, în condițiile art. 204 alin. (2), are ca efect încetarea de drept, la aceeași dată, și a mandatului de viceprimar. Având în vedere exercitarea concomitentă de către reclamant a funcțiilor de viceprimar și de consilier local, prima instanță a reținut că acestuia îi este aplicabil cazul de incompatibilitate reglementat la art. 90 din Legea nr. 161/2003 pentru consilierii locali, astfel că soția sa nu putea încheia cu Școala Gimnazială Sarmizegetusa, instituție de învățământ aflată în subordinea autorităților publice locale (conform art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1/2011), contractele de prestări servicii de exploatare a masei lemnoase nr. 442/02.07.2020 și nr. 445/02.07.2020.

Înalta Curte constată că raționamentul primei instanțe nu este complet și nici corect, fiind omise din analiză prevederile art. 152 alin. (7) din Codul administrativ, conform cărora "pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut, fiindu-i aplicabile incompatibilitățile specifice funcției de viceprimar prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare".

Într-adevăr, astfel cum se prevede la art. 152 alin. (2) și alin. (7) teza I din Codul administrativ, viceprimarul este ales din rândul membrilor Consiliului local și, pe durata exercitării mandatului, își păstrează statutul de consilier local, însă aceste împrejurări nu sunt de natură a atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut la art. 90 din Legea nr. 161/2003, astfel cum, în mod greșit, a reținut prima instanță, întrucât art. 152 alin. (7) teza a II-a din Codul administrativ prevede, cât se poate de clar, faptul că, pe durata exercitării mandatului, viceprimarului îi sunt aplicabile incompatibilitățile specifice funcției de viceprimar, prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, nu și cele specifice funcției de consilier local.

Or, incompatibilitățile specifice funcției de viceprimar sunt prevăzute la art. 87 din Legea nr. 161/2003, text care este situat în Cartea I - Reglementări generale pentru prevenirea și combaterea corupției, Titlul IV - Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, Capitolul III - Incompatibilități, Secțiunea a 4-a - Incompatibilități privind aleșii locali.

Conform art. 87 din Legea nr. 161/2003 (forma în vigoare la 2 iulie 2020, când au fost încheiate cele două contracte avute în vedere de inspectorul de integritate):"

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: a) abrogate; b) funcția de prefect sau subprefect; c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia; d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație; e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială; f) abrogate; g) calitatea de comerciant persoană fizică; h) calitatea de membru al unui grup de interes economic; i) calitatea de deputat sau senator; j) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora; k) orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale. (1

1

) Activitatea desfășurată de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, în calitate de membru al consiliului de administrație al unei entități economice din subordinea sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație, la unitățile și instituțiile de învățământ de stat sau confesionale și la spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale nu este retribuită. (2) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București nu pot deține, pe durata exercitării mandatului, funcția de consilier județean. (3) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice și al creației literar-artistice."

Regimul incompatibilităților reprezintă o restrângere a exercițiului unor drepturi, astfel că dispozițiile legale privind incompatibilitățile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse, prin analogie, unor situații pe care legiuitorul nu le-a prevăzut. Din moment ce art. 152 alin. (7) din Codul administrativ prevede că, pe durata exercitării mandatului, viceprimarului îi sunt aplicabile incompatibilitățile specifice funcției de viceprimar, prevăzute de Cartea I, Titlul IV din Legea nr. 161/2003, înseamnă că legiuitorul a avut în vedere doar cazurile de incompatibilitate reglementate la art. 87 din Legea nr. 161/2003, nu și pe cele specifice funcției de consilier local, reglementate la art. 88 și art. 90 din aceeași lege.

În contextul în care nu a observat că în cauză sunt incidente prevederile art. 157 alin. (2) din Codul administrativ, care se impun a fi coroborate doar cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, prima instanță a reținut, în mod nelegal, că recurentului-reclamant îi este aplicabil cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 90 din Legea nr. 161/2003, aplicând în mod greșit normele de drept material, ceea ce atrage incidența motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului și casării sentinței recurate.

Întrucât ipoteza avută în vedere de intimata-pârâtă prin raportul de evaluare (în timp ce reclamantul deținea funcția de viceprimar, simultan cu exercitarea atribuțiilor de primar, Școala Gimnazială Sarmizegetusa a încheiat două contracte cu o societate la care soția sa era asociat unic și administrator) nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de incompatibilitate specifice funcției de viceprimar, enumerate, în mod expres și limitativ, la art. 87 din Legea nr. 161/2003, se impune, în rejudecarea fondului, admiterea cererii de chemare în judecată și anularea raportului de evaluare nr. x/29.06.2023, fiind întemeiată susținerea reclamantului, în sensul că nu îi este aplicabil cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003.

În considerarea celor expuse, este lipsită de relevanță juridică, din perspectiva analizată, împrejurarea că viceprimarul, pe durata exercitării mandatului, își păstrează statutul de consilier local, întrucât, potrivit voinței exprese a legiuitorului, îi sunt aplicabile doar incompatibilitățile specifice funcției de viceprimar, nu și cele specifice funcției de consilier local, cum, în mod nelegal, s-a reținut prin raportul de evaluare.

Față de aceste considerente, constatând că este incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată, și, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată și va anula raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, emis de Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 41 din 14 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia-Sectia de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Anulează raportul de evaluare nr. x/29.06.2023, emis de către pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.