ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 642/2025

Ședința publică din data de 06 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 09 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Biroul Român De Metrologie Legală, în contradictoriu cu pârâta Metrologia S.A., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să stabilească limitele de hotar ale celor două vecinătăți, respectiv a reclamantei și a societății Metrologia S.A.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, completatoare și modificatoare, prin care a solicitat declinarea competenței către Tribunalul București – secția contencios administrativ și fiscal, să se noteze litigiul în Cartea funciară a imobilului Șos. Vitan – Bârzești nr. 11C, respectiv C.F. nr. x București, să se constate că pârâtei i s-a transmis în proprietate prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x, emis la data de 17 februarie 2020, în suprafață de 8.482,05 mp din domeniul public al statutului și, pe cale de consecință, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria x, emis la data de 17 februarie 2020, precum și radierea dreptului de proprietate din cartea funciară. În același timp, s-a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate al Statului Român, precum și a Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, ca ordonator principal de credite al Biroului Român de Metrologie Legală, titular al dreptului de administrare.

Prin sentința civilă nr. 17799/21.12.2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05 mai 2022, sub același număr.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea din 05 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de reclamantul Biroul Român de Metrologie Legală, în contradictoriu cu pârâta Metrologia S.A. și a menținut măsura suspendării judecății.

Împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală admiterea recursurilor, desființarea încheierilor atacate, admiterea cererii sale de repunere pe rol, calificarea în drept a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, cu introducerea ministerelor de resort și trimiterea dosarului la instanța competentă.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că instanța de fond, omițând a lărgi cadrul procesual, i-a pus în vedere să își precizeze cererea de chemare în judecată, așa cum a fost ea precizată, modificată și completată, nu o dată, nu de două ori, ci la fiecare termen de judecată, sub sancțiunea suspendării cererii.

Deși inițial a crezut că instanța de fond dorește să afle dacă este investită si cu o cerere translativă de proprietate, respectiv o acțiune în revendicare, și-a mai completat cererea de chemare în judecă și cu un capăt de cerere privind o eventuală revendicare, însă nici în acest caz nu s-a făcut înțeles. Astfel că, la data de 20 septembrie 2023, cauza a fost suspendată prin încheierea de ședință pe care înțelege să o conteste.

A făcut demersuri către ministerul de resort, a strâns noi probe și a revenit la Curtea de Apel București, separat, cu o cerere precizatoare și o cerere de repunere a cauzei pe rol, apoi, la termenul din data de 22 mai 2024, a solicitat și un termen pentru depunerea concluziilor scrise. Din precauție, așa cum mai solicitase și anterior, a reiterat dorința ca, în raport de motivele de fapt, instanța de fond să califice temeiul de drept, așa cum statuează însuși C. proc. civ. la art. 194 și următoarele din C. proc. civ.

Biroul Român de Metrologie Legală, în incapacitate de a înțelege mesajul instanței și refuzul continuu al acesteia de a stabili cadrul procesual și a introduce în cauză ministerele de resort, consideră că a investit instanța de fond cu calificarea în drept a cererii de chemare în judecată raportată la motivele de fapt, tocmai pentru a putea apăra în ultimă instanță, prin orice mod patrimoniul Statului român.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond nu a dorit respingerea dosarului cu care a fost învestită, ci doar găsirea unei soluții prin care să nu fie extins cadrul procesual ope legis, iar în cazul lărgirii cadrului procesual, reprezentanții Statutului Român ar fi putut formula precizări și completări proprii ale cererii de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Metrologia S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea suspendării judecății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierile recurate în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2023 s-a pus în vedere reclamantului să precizeze în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, temeiul de drept față de fiecare dintre capetele de cerere, precum și arătarea pârâtului sau a pârâților pe care înțelege să îi cheme în judecată, față de cererea modificatoare pe care a depus-o la dosarul cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2023 s-a dispus suspendarea judecății, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile care i-au fost puse în vedere.

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2024, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, susținând că a dispărut cauza care a dus la suspendarea judecății, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 05 iunie 2024, Curtea de Apel București reținând că reclamantul nu a înțeles să procedeze în sensul celor ce i-au fost puse în vedere prin încheierea de ședință din data de 21 iunie 2023, în sensul că nu a indicat în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, precum și temeiul de drept față de fiecare dintre capetele de cerere.

Potrivit dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.:

(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.

Prevederile art. 242 C. proc. civ. reglementează așadar un caz de suspendare facultativă a judecății, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în cursul judecății.

Acest caz de suspendare dă expresie principiului disponibilității procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin, reclamantul se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării sale.

Pentru a fi dispusă această suspendare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

- obligația procesuală să aparțină reclamantului:

- obligația reclamantului să fie stabilită în sarcina acestuia în cursul judecății, potrivit legii;

- obligația să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a judecății.

Analizând cauza prin prisma îndeplinirii acestor condiții, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării dispusă de instanța de fond este legală.

Astfel, obligația procesuală îi aparține reclamantului, a fost stabilită în sarcina acestuia în cursul judecății, iar prin neîndeplinirea obligației de a indica în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, precum și temeiul de drept față de fiecare dintre capetele de cerere s-a împiedicat în mod evident desfășurarea normală a procesului.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 194 C. proc. civ., acesta are obligația de a indica fără echivoc care este obiectul cererii de chemare în judecată, acesta fiind de interes, printre altele, prin prisma stabilirii competenței generale, materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, obiectul cererii fiind totodată cel care fixează limitele judecății, prin raportare la prevederile art. 9 alin. (2) și ale art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

De asemenea, trebuie avut în vedere că procesul civil implică nu numai drepturi procedurale în beneficiul părților, dar și obligații procedurale în sarcina acestora, părțile având obligația, conform prevederilor art. 10 din C. proc. civ., să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului și să urmărească finalizarea acestuia.

Deși este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorul este cel care dă, în ipoteza în care partea nu invocă vreun temei legal, sau restabilește, în situația în care se invocă un astfel de temei legal, calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altfel de denumire, după punerea în discuția prealabilă a părților, determinarea calificării juridice nu se poate face decât ținând seama de obiectul cererii, astfel cum a fost indicat de partea reclamantă.

Or, în cauză, deși instanța de fond i-a pus în vedere să indice în mod clar obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație nici pentru termenul de judecată din data de 20 septembrie 2023 și nici prin cererea de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, instanța de recurs reține inconsecvența și modul contradictoriu în care reclamantul a înțeles să își formuleze cererile, ca urmare a dispozițiilor obligatorii puse în sarcina sa de instanța de judecată. Acesta, deși citează pasaje cu privire la natura juridică de act administrativ a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din considerentele sentinței prin care a fost declinată compentența de soluționare a cauzei de la judecătorie la curtea de apel, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin concluziile scrise formulate la cererea de repunere pe rol a cauzei învederează că anularea acestui certificat nu este solicitată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru ca, prin concluziile orale consemnate în încheierea de ședință din data de 22 mai 2024, în susținerea cererii de repunere pe rol a cauzei, să precizeze că prezenta cauză are ca obiect acțiune în revendicare conform art. 563 – 566, o acțiune prin care dorește preluarea părții care se află în posesia pârâtei și se suprapune cu laboratoarele unde ține etaloanele naționale.

În consecință, în condițiile în care instanța de judecată nu poate suplini dreptul și, totodată, obligația reclamantului de a determina cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, cât și al cauzei și părților, iar reclamantul nu a înțeles să indice fără echivoc care este obiectul acțiunii deduse judecății, precum și temeiul de drept față de fiecare dintre capetele de cerere, criticile formulate prin cererea de recurs sunt nefondate, încheierile recurate fiind pronunțate cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.

Față de considerentele mai sus expuse, apreciind că încheierile de suspendare și de menținere a măsurii suspendării sunt legale, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Biroul Român de Metrologie Legală împotriva încheierilor din 20 septembrie 2023, respectiv 05 iunie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 06 februarie 2025.