ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2024

Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală Prin acțiunea/contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.01.2022, reclamantul/contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea rezoluției de clasare nr. 1313/A/29.04.2021 emisă în dosarul nr. x și a rezoluției inspectorului-șef emisă în lucrarea C21-1016/22.06.2021 și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1869 din 27 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca tardiv formulată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 1869 din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate. În susținerea cererii de recurs, reclamantul a înțeles să reitereze motivele de fapt care au stat la baza cererii sale de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus în apărare întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului pentru nemotivare, iar pe fondul acestuia respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19.07.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 18 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului-reclamant obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a prezentat vreo critică față de sentința recurată care să poată fi circumscrisă vreunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta limitându-se în susținerea recursului la reiterarea argumentelor pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în fața instanței de fond, cu precădere acesta a prezentat procedura prin care a sesizat Inspecția Judiciară, etapele în care i s-a răspunsul acestei sesizări și nemulțumirile sale la adresa modului de soluționarea a cererii de către intimata-pârâtă. Așadar, recurentul nu a adus vreo critică hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ci doar au lăsat să se înțeleagă din cuprinsul cererii sale că raționamentul instanței de fond îl nemulțumește din perspectiva motivelor de fapt pe care le-a prezentat prin cererea de chemare în judecată fără a arăta argumente care să susțină această poziție procesuală. Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără a-i fi aduse acesteia argumente concrete ce țin de legalitatea hotărârii atacate cu recurs. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. Or, în condițiile în care aceste argumente lipsesc, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond nu îl mulțumește, fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare ori unor motive de ordine publică. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.