ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 250/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.: "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/20.05.2024 reclamantul A. a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA să se dispună obligarea acestora la asigurarea către reclamant pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI), până la soluționarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 241 pronunțată la 15 iulie 2024, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și Ministerului Sănătății, a respins respins acțiunea față de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, pentru lipsa calității procesual pasive a acestora, a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesual pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele: Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Agentia Nationala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, având ca obiect ordonanță președințială și a dispus obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare de 100% a medicamentului DURVALUMAB (denumirea comercială IMFINZI) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2004 înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 241 pronunțate la 15 iulie 2024 de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănpătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, solicitând admiterea căii de atac și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisului atașat la dosarul instanței de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 11 iunie 2024, conform actului de deces nr. 9407/2024. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor părții decedate.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței civile nr. 241 pronunțate la 15 iulie 2024 de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Anulează acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 ianuarie 2025.