ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4109/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 la data de 04.04.2025 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul A., în contradictoriu cu Casa Națională De Asigurări De Sănătate, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, fără somație și fără trecerea unui termen, obligarea pârâtei la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare integrală (100%) a medicamentului DURVALUMABUM (denumire comercială IMFINZI) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 94 din data de 17 aprilie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională De Asigurări De Sănătate, ca nefondată.

Împotriva sentinței de fond menționate la pct. 2 a exercitat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererea de recurs formulată și solicitând admiterea căii de atac astfel cum au fost promovată, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2025, reprezentantul convențional al recurentului reclamant a depus o cerere arătând că la data de 14 august 2025 a intervenit decesul reclamantului A.. A atașat certificatul de deces seria x nr. x din 14.08.2025.

Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului reclamant A., având în vedere că acesta a decedat la data de 14.08.2025, conform certificatului de deces anexat.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru motivele expuse în continuare.

Conform art. 997 din C. proc. civ.:

"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale este caracterizată de urgență și are un caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal, în sensul că poate fi dispusă numai până la data soluționării definitive a dosarului ce vizează fondul cauzei.

În speță, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Casa Națională De Asigurări De Sănătate, a solicitat pe calea ordonanței președințiale, fără somație și fără trecerea unui termen, obligarea pârâtei la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare integrală (100%) a medicamentului DURVALUMABUM (denumire comercială IMFINZI) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Constanțai.

Așa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. 2 al acestei decizii, prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa are ca efect împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului.

Din prevederile art. 56 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac."

De asemenea, conform art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit dispozițiilor cuprinse la alin. (3) al aceluiași text de lege, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Așa cum reiese din certificatul de deces seria x nr. x din 14.08.2025 depus la dosarul de recurs, recurentul reclamant A. a decedat la data de 14.08.2025, iar obiectul cererii de de ordonanță președințială era strâns legat de persoana reclamantului, întrucât viza asigurarea medicației pentru tratarea bolii de care suferea acesta.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință a persoanei fizice începe de la naștere și încetează la moartea acesteia, iar potrivit art. 5 alin. (2) din același act normativ, capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații. Totodată, pentru a fi parte în proces este necesar, potrivit art. 56 din C. proc. civ., ca titlularul acțiunii să aibă folosința drepturilor civile, deci să aibă capacitate de folosință.

În consecință, având în vedere că la momentul pronunțării instanței de recurs, titularul cererii de ordonanță președințială nu avea capacitate procesuală de folosință, Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat împotriva sentinței primei instanțe, ca fiind formulate de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. II din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 56 din același cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 94 din data de 17 aprilie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 94 din data de 17 aprilie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.