ÎCCJ, Decizia nr. 114/2022

Ședința publică din data de 23 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1592 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 624 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei decizii definitive. Astfel, instanța de recurs a constatat că prima hotărâre ce a declanșat exercitarea ulterioară a căilor extraordinare de atac nu avea deschisă calea de atac a recursului, ceea ce înseamnă că nici deciziile pronunțate în respectivele căi de atac nu au deschisă o atare cale de atac, concluzionând că recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurenții A. și B. au declarat recurs, în temeiul art. 5, art. 6, art. 10, art. 11, art. 41, art. 53, art. 95 alin. (1) și art. 115 alin. (3) din C. proc. civ.

Recurenții susțin că decizia recurată este nulă de drept, fiind pronunțată cu încălcarea cazurilor de incompatibilitate absolută prevăzute de lege, câtă vreme membrii completului de judecată au pronunțat Deciziile nr. 193/2017, nr. 115/2021 și nr. 1592/2021, indicând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la data de15 septembrie 2017, deci anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

La data de 23 februarie 2022, recurentul A. a depus la dosar note scrise prin care reia susținerile din cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Împotriva hotărârilor judecătorești, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".

Conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În cauză, prin cererea înregistrată la 15 septembrie 2017, A. și B. au formulat contestația la executare, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1776 din 5 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Apelul declarat de A. și B. împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 1086 din 19 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, hotărâre judecătorească definitivă, având în vedere prevederile art. 718 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 1086 din 19 noiembrie 2018 a Tribunalului Sibiu a fost respins prin Decizia nr. 130/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, fiind, de asemenea, o hotărâre definitivă.

Prin Decizia nr. 354/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost respinsă contestația în anulare formulată de aceleași părți împotriva deciziei civile nr. 130/2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 624 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 354/2019 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 1592 din 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B., împotriva Deciziei nr. 624 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere că această ultimă hotărâre judecătorească nu este supusă niciunei căi de atac, fiind pronunțată în procedura de filtru a recursurilor, se concluzionează că recursul exercitat împotriva unei asemenea decizii este inadmisibil.

În consecință, decizia atacată în litigiul de față este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 1592 din 14 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.