ÎCCJ, Decizia nr. 113/2022

Ședința publică din data de 23 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1506 din 15 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, s-a exercitat recurs împotriva unei decizii prin care calea extraordinară a recursului a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., și prin urmare decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursurile declarate de recurenții A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 76 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibile.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, au declarat recurs A., B. și C., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la data de 27 aprilie 2016, deci, anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este inadmisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 ianuarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., se constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Decizia atacată cu recurs este o decizie dată în recurs și a fost pronunțată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 493. - […] (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Se constată că, în cauză, s-a exercitat recurs la recursul declarat împotriva unei decizii prin care calea extraordinară a recursului a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., și prin urmare decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În concluzie, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5, art. 483 alin. (1), art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, se apreciază că, în cauză, nu este admisibilă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători.

În consecință, decizia atacată în litigiul de față este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și C., ambii prin mandatar B., și de B. împotriva Deciziei nr. 1506 din 15 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.