ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 607/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114/F din data de 05 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024 (1126/2024,) s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală sub numărul x/2024 la data de 04.04.2024, contestatorul-persoană solicitată A., a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 161/F din 21.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat următoarele:

1.admiterea contestației la executare și, în raport de disp. art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu modificările și completările ulterioare, să se dispună desființarea, în tot, a sentinței penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul cu nr. x/2021, în sensul refuzării executării Mandatului European de Arestare emis de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, la data de 20.07.2021, pe numele contestatorului A., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale în legătură cu fiecare dintre cele 68 de presupuse fapte prevăzute de legea penală română, respectiv, de legea Republicii Federale Germane, ce se circumscriu infracțiunii de înșelăciune prev. de disp. art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu modificările și completările ulterioare;

2.anularea tuturor formelor de punere în executare sentinței penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul cu nr. x/2021;

3.suspendarea executării sentinței penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul cu nr. x/2021, cu consecința punerii în libertate, de îndată, a contestatorului A..

Totodată, a solicitat ca prezenta contestație la executare să se judece în procedură de urgență, având în vedere că împotriva contestatorului s-a dispus măsura reținerii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană la data de 10.04.2024.

În motivarea contestației contestatorul a arătat, în fapt, că la data de 20.07.2021 autoritățile judiciare din Republica Federală Germană, cu referire directă la Judecătoria Detmold, au emis Mandatul European de Arestare cu nr. 44 EAW față de contestatorul A. în dosarul cu nr. x, pe care l-au comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 23.08.2021. Din analiza obiectivă a acestuia rezultă faptul că autoritățile judiciare din Republica Federală Germană au solicitat executarea Mandatului European de Arestare ante menționat, arestarea preventivă a contestatorului A. și predarea acestuia în vederea tragerii la răspundere penală pentru posibila săvârșire a unui număr de 68 de infracțiuni de înșelăciune în forma complicității, aflate în concurs, concluzie ce derivă din mențiunile aflate la pagina nr. 4 din actul procesual amintit anterior.

Totodată, a precizat faptul că, la data de 19.08.2021, în acord cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București pentru a verifica condițiile de validitate ale Mandatului European de Arestare menționat anterior și pentru a dispune admiterea sau respingerea cererii privind arestarea preventivă a contestatorului A. și, în caz de admitere, predarea acestuia către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană.

Prin sentința penală pronunțată la data de 21.09.2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București a dispus următoarele:

A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A..

A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A..

A dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. 44 EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel București, secția a II - a Penală.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeași lege.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării în această cauză de la 19.08.2021 la 01.09.2021.

Astfel, Curtea de Apel București, a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de disp. art. 97, disp. art. 104 și următoarele din Legea nr. 302/2004 însă, în raport de existența dosarului cu nr. x/2014, aflat pe rolul D.I.LC.O.T., secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice în care contestatorul A. avea calitatea de inculpat, a dispus punerea în libertate a acestuia până la soluționarea dosarului penal amintit anterior.

Contestatorul a mai învederat faptul că, motivul care face obiectul contestației la executare și anume intervenirea prescripției răspunderii penale în legătură cu toate cele 68 de posibile fapte de natură penală ce se circumscriu infracțiunii de înșelăciune, așa cum aceasta a fost definită de către legiuitor la disp. art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu modificările și completările ulterioare, nu a mai fost analizat de către onorata instanță.

Prin urmare, nemaifiind formulată o altă contestație la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și d) din actul normativ amintit, contestatorul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

Contestatorul a invocat în motivarea contestației la executare dispozițiile alin. (8) din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, articolul 4 pct. 4 din același act normativ, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 153 alin. (1) C. pen., art. 1 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen., art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României, Decizia Curții Constituționale nr. 1092 din 18.12.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din C. pen., Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010, Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26.05.2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., Decizia nr. 67 din data de 22.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din 28.11.2022., disp. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., disp. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., Decizia Curții Constituționale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018.

Tot în acest sens, contestatorul a arătat faptul că în cuprinsul Mandatului European de Arestare admis prin sentința penală contestată s-a precizat că presupusa activitate infracțională în legătură cu toate cele 68 de presupuse infracțiuni a fost cuprinsă în intervalul de timp 23.08.2017 -12.09.2018.

Astfel, contestatorul a susținut că, raportat la toate argumentele prezentate anterior, rezultă cu claritate faptul că, de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018, și anume data de 25.06.2018, și până la data emiterii Mandatului european de arestare, instituția juridică a întreruperii curgerii termenului de prescripție a răspunderii penale nu a fost reglementată de vreo dispoziție legală.

Ținând cont de această argumentație, de inexistenta instituției juridice a întreruperii curgerii termenului de prescripție a răspunderii penale, dar și de modul în care autoritățile din Republica Federală Germană au înțeles să descrie faptele pentru care s-a dispus emiterea Mandatului European de Arestare ce a făcut obiectul sentinței penale atacate, este evident faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare cel mai târziu la data de 12.09.2023.

În argumentarea contestației, contestatorul a arătat că aceeași modalitate de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale a fost avută în vedere și în pronunțarea următoarelor hotărâri judecătorești: decizia penală cu nr. 587, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 septembrie 2020, și decizia penală cu nr. 546, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 septembrie 2022.

Totodată, a solicitat instanței ca să se raporteze și la aspectele statuate în Hotărârea din 27 februarie 2018, pronunțată în cauza Associacao Sindical dos Juizes Portugueses, C-64/16.

În vederea soluționării cauzei au fost atașate dosarele penale nr. x/2023 și nr. y/2021 ale Curții de Apel București, secția a II-a Penală, cu dosarele componente.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, pentru a dispune soluția anterior expusă, în cauza care a avut ca obiect mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului, judecătorul a constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Or, reanalizarea existenței/inexistenței vreunului dintre motivele de refuz (în cazul de față, cel facultativ al prescripției, prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004) pe calea contestației la executare, aduce atingere autorității de lucru judecat și transformă contestația la executare într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 598 C. proc. civ..pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apei București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinței penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație la executare contestatorul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2024 și a fost repartizată aleatoriu Completului nr. 1 pentru termenul de judecată din data de 18.09.2024.

Înalta Curte, examinând contestația formulată de contestatorul A., în raport de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestatia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instante la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Aplicând aceste considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte reține că în considerentele sentinței penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul cu nr. x/2021, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, reanalizarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre motivele de refuz (în cazul de față, cel facultativ al prescripției, prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004) pe calea contestației la executare, aduce atingere autorității de lucru judecat și transformă contestația la executare într-o a doua cale de atac, neprevăzută de lege.

Se reține că prin prezentul demers judiciar nu se poate constata intervenirea unei modificări în sensul stingerii sau micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, se observă că este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticate punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate, prin sentința penală mai sus menționată.

Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă și nu pot fi analizate critici care țin de fondul cauzei, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

În consecință, se constată că, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar contestația formulată este nefondată.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2024.