ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 835/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, constată următoarele aspecte relevante:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2610 din 20 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de către petentul A. împotriva deciziei nr. 1678 din 18 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ., a aplicat petentului o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva amenzii judiciare, petentul a formulat cerere de reexaminare.

Prin cererea înregistrată la 20 decembrie 2024, sub nr. x/2024*/a2, petentul a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele două chestiuni:

"1. Articolul 19 alin. (1) par. al doilea din T.U.E., principiul supremației dreptului Uniunii și prevederile art. 24 alin. (6) din Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului trebuie interpretate în sensul că judecătorii care, în exercitarea prerogativelor funcției, nesocotesc principiile dreptului european, principiul aplicării imediate și integrale a dispozițiilor de drept al Uniunii, principiul efectului direct și principiul priorității aplicării dreptului Uniunii, și își arogă puteri discreționare pentru a sancționa justițiabilii care invocă prezența unor defecte fundamentale, a arbitrariului judecătoresc și a unei calități îndoielnice a actului de justiție într-un stat membru, trebuie înlăturați de la judecarea cauzei, deciziile astfel pronunțate să fie anulate, iar personalul de conducere al acestor instanțe îndepărtat din funcție, în caz contrar independența și imparțialitatea nefiind garantate?

În motivarea cererii, petentul a susținut că a fost sancționat, în mod abuziv, cu amendă judiciară, întrucât a învederat nerespectarea dreptului european și a jurisprudenței CJUE și CEDO de către instanțele române. A arătat că judecătorii Înaltei Curți și-au exercitat prerogativele de putere publică în mod abuziv, dispunând măsuri represive, incompatibile cu un stat democratic, opunându-se deliberat ordinii de drept a Uniunii Europene. A mai învederat că a invocat, în mod constant, dreptul Uniunii Europene și dreptului la un proces echitabil, solicitând Înaltei Curți să își asume responsabilitatea pentru nesocotirea criteriilor Cilfit, obligatorii pentru instanțele naționale de ultim grad. A precizat că, la nivelul instanței supreme, sunt încălcate sistematic principiile de drept ale Uniunii Europene, fiind obstrucționată transmiterea către instituțiile naționale abilitate a încheierilor de respingere a cererilor de sesizare a CJUE, fiind nesocotit principiul repartizării aleatorii a cauzelor, prevăzut de art. 13 din Legea nr. 304/2022, și fiind tolerată compunerea completurilor specializate din judecători fără formare profesională în materia respectivă, contrar art. 81 din Legea nr. 303/2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea petentului de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:

"Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor, validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, aceasta poate, dacă apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța hotărârea, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la chestiunea respectivă. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, instanța este obligată să sesizeze Curtea."

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 340/2009:

"(1) Instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură, care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dacă apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea hotărârii în cauză. (2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin căile ordinare de atac, solicitarea către Curtea de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea hotărârii în cauză."

În acest acest context normativ, rezultă că instanța națională sesizează Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară numai dacă este pusă în discuție validitatea sau interpretarea tratatelor ori a actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și numai dacă apreciază că o atare decizie este necesară pentru soluționarea cauzei. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, procedura prevăzută la art. 267 din T.F.U.E. reprezintă un instrument de cooperare între aceasta și instanțele naționale învestite cu soluționarea litigiului, care au competența de a aprecia, ținând seama de particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a putea pronunța propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor adresate. Ca atare, instanța ale cărei hotărâri nu sunt supuse vreunei căi de atac interne este obligată să sesizeze C.J.U.E. doar dacă apreciază că întrebarea formulată sunt pertinente pentru soluționarea cauzei cu care este învestită, întrucât sesizarea este justificată numai dacă există o problemă reală de interpretare a dreptului Uniunii, iar întrebarea are legătură directă cu soluționarea cauzei.

În cauză, cererea de sesizare a C.J.U.E. a fost formulată în cadrul cererii de reexaminare a unei amenzi judiciare, care nu presupune interpretarea dreptului Uniunii Europene, în sensul prevederilor art. 267 din T.F.U.E. În realitate, situația juridică dedusă judecății nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, fiind vorba despre un litigiu strict intern, guvernat de normele procedurale referitoare la cererea de reexaminare a amenzii judiciare, aplicate în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ.. Cu alte cuvinte, soluționarea cauzei nu presupune interpretarea dreptului Uniunii Europene, normele și principiile europene invocate de către petent neavând legătură directă cu soluționarea cererii de reexaminare, astfel că cele două întrebări formulate nu sunt pertinente. Mai mult, chestiunile invocate de către petent privesc critici generale referitoare la modul de aplicare a dreptului Uniunii de către instanțele naționale și la organizarea sistemului judiciar, aspecte care țin de dreptul intern și care nu pot face obiectul unei întrebări preliminare decât în măsura în care interpretarea dreptului Uniunii Europene este indispensabilă soluției ce urmează a fi pronunțată.

În acest context, se reține că petentul nu ridică o problemă veritabilă de interpretare a normelor Uniunii Europene, ci invocă anumite nemulțumiri legate de soluțiile pronunțate în litigiile în care a avut calitatea de parte și de aspecte organizatorice ale instanțelor judecătorești, astfel că nu este necesară sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, cererea petentului urmând a fi respinsă, întrucât cele două întrebări formulate nu sunt pertinente.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea petentului de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu cele două întrebări formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de către petentul A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2025.