ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2371/2022

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 01.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate dobândirea, în temeiul art. 1890 C. civ. de la 1864, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1054.70 mp situat în București, str. x, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani sau, în subsidiar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, să se constate că a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcției - bloc de locuințe - și dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 1054.70 mp.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Municipiul București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu s-a făcut dovada că ultimul proprietar al terenului a fost Municipiul București. Pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu este Statul Român.

La termenul din data de 25.09.2018, reclamanta și-a precizat cererea, arătând că solicită să se constate existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de superficie, asupra terenului situat în str. x, aferent celor 14 apartamente aflate în patrimoniul său la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 2446/19.12.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul București.

A respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea subsidiară formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2446 din 19.12.2018 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B..

Prin decizia civilă nr. 325A/14 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. S.R.L. prin Administrator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., împotriva sentinței civile nr. 2446 din 19.12.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primar General, a anulat în parte sentința apelată cu reținerea cauzei pentru evocarea fondului și a menținut soluția referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive.

La termenul din 01.10.2020, Curtea a suspendat judecata în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților legal citate și faptul că nu a fost formulată solicitare de judecare a cauzei în lipsă.

Prin decizia nr. 1259A din 4 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva sentinței civile nr. 2446 din 19.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primar General, în cauza având ca obiect uzucapiune.

Prin încheierea din 11 octombrie 2021, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis sesizarea din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 1259A din 04.10. 2021, în sensul că se va trece în loc de "constată perimat apelul formulat de apelanta reclamantă" mențiunea corectă "constată perimată cererea formulată de reclamantă".

Împotriva deciziei civile nr. 1259 A din 4 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, reclamanta a formulat, în esență, următoarele critici:

- de soluția de perimare a cererii a luat la cunoștință din cele afișate pe site-ul de jurisprudență rolii.ro, deși a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că societatea A. S.R.L. se află în procedura falimentului, C.. fiind desemnat lichidator judiciar; decizia civilă recurată nu a fost comunicată conform dispozițiilor legale, raportat la dispozițiile art. 155 pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 41 alin. (5) din Legea 85/2014, conform căruia citarea debitorului se face și la sediul lichidatorului judiciar;

- instanța de apel interpretează eronat textele legale aplicabile, dând eficiență greșită prevederilor referitoare la lipsa culpei recurentei, în calitate de reprezentant legal al debitorului, condiție esențială dată de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

- instanța de apel nu a citat recurenta și nu i-a comunicat decizia recurată deși a solicitat expres acest lucru, fiind făcute mențiuni exprese în cuprinsul deciziei recurate referitor la aceasta comunicare;

- C., deși a fost numită de către instanța de judecată și a fost reprezentatul legal al debitoarei, nu a fost citată niciodată drept administrator judiciar sau ca lichidator judiciar al debitoarei; pentru termenul din data de 01.10.2020 recurenta nu a fost citată în calitate de administrator judiciar, iar pe data de 10.11.2020 s-a deschis procedura falimentului debitoarei, lichidator judiciar fiind desemnat tot C.;

- instanța constată că, deși ceea ce a invocat recurenta se susține prin probele de la dosarul cauzei, se extinde culpa debitoarei, respectiv a avocatului, pentru neinformarea instanței, făcându-se abstracție de prevederile speciale din Legea insolventei nr. 85/2014, care stipulează la art. 56 alin. (1) lit. d) atribuțiile administratorului special, printre care și faptul că administrează activitatea debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situația în care nu i s-a ridicat dreptul de administrare; practic, de la data la C. a dobândit calitatea de administrator judiciar, 17.12.2018, trebuia să fie citată în calitate de administrator judiciar sau, ulterior, ca și lichidator judiciar al debitoarei; cu toate acestea, nu li s-a adus la cunoștință statusul acestui dosar, respectiv care este situația cu privire la demersurile efectuate din partea avocaților care au avut contract de reprezentare în această fază;

- fostul administrator judiciar B. a fost înlocuit pentru că nu și-a exercitat conform legii toate atribuțiile care erau date în sarcina sa de către legiuitor; fostul administrator judiciar nu le-a precizat că ar fi primit vreo sentință din vreun litigiu în care ar trebui să facă C. diligențe pentru a reprezenta debitoarea aflată în insolventă; din momentul în care debitoarea a intrat în faliment, pe data de 10.11.2020 și C. a fost numit lichidator judiciar, nu au primit vreo citație în numele debitoarei pentru litigiul care face obiectul prezentului dosar; debitoarea nu a fost legal citată și, prin urmare, nici nu a început să curgă vreun termen în care să fie nevoită să facă vreun demers necesar pentru a nu mai lăsa cauza în nelucrare din culpa sa; pe de altă parte, dacă s-ar considera că ar fi fost îndeplinită legal procedura, nu se poate reține faptul că ar putea fi reținută vreo culpă care să ducă la atragerea sancțiunii perimării; atâta timp cat nu s-a dispus citarea C. nici nu putea face vreun demers în sensul întreprinderii unor acte care să ducă la întreruperea termenului de perimare, neputând fi vorba despre vreo culpă;

- suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancționator al perimării numai în situațiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părții. Această soluție legislativă apare ca firescă și echitabilă în condițiile în care instituția perimării are rol sancționator, iar, în principiu, orice sancțiune are la bază un comportament culpabil din partea celui care este ținut să o suporte; raportat la toată situația de fapt prezentată, cauza care duce la suspendarea cursului perimării este evidentă, fiind în ființă încă de la data pronunțării sentinței până la data la care C. a cerut informații despre stadiul dosarului, pe 17.06.2021, către societatea de avocatură care reprezenta debitorul în cadrul acestui litigiu;

- Curtea de Apel nu s-a pronunțat nici pe incidența art. 418 alin. (3) Cod procedură, nemotivând în concret de ce a interpretat sau cum ar fi trebuit să se dea eficiență cererii de suspendare a cursului perimării, fiind astfel incident și art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

- hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de drept referitor la incidența perimării, respectiv acestea s-au aplicat greșit, neținându-se cont de circumstanțierea textelor de drept invocate în cuprinsul notelor de ședință.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 octombrie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris .

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză.

II. Analiza recursului și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Dintre cele două motive de recurs invocate, referitoare la nelegala citare a reclamantei și soluționarea eronată a cererii în baza excepției de perimare, Înalta Curte va examina cu prioritate motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a recurentei în etapa procesuală a apelului, ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părții care invocă nelegalitatea citării și produce consecințe asupra hotărârii pronunțate.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 și 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178 referitoare la regimul juridic al nulității și ale 179 din cod care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Recurenta a invocat, în esență, că decizia a fost pronunțată în condiții de nelegalitate, întrucât cauza a fost soluționată în apel fără citarea lichidatorului judiciar C., care asigură reprezentarea societății A. S.R.L., aflată în procedura de faliment. Față de acest aspect, a semnalat o încălcare a principiului contradictorialității procesului civil, a dreptului la apărare și la un proces efectiv, fiind lipsită de posibilitatea de a propune probe și a lua la cunoștință de hotărârea instanței de apel.

Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat la 1 martie 2017 de reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., este reprezentat de o cerere de chemare în judecată având ca obiect uzucapiunea unui teren iar, în subsidiar, constatarea unui drept de superficie asupra acestui teren, în contradictoriu cu Statul Român și Primăria Municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 2446/19.12.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul București. A respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea subsidiară formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 23.10.2019 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., reprezentată convențional de D. și asociații, arătând că solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul cabinetului de avocatură din București, strada x nr. 100.

Prin decizia nr. 325A din 14 mai 2020, Curtea de Apel București a admis apelul formulat de reclamantul A. S.R.L. prin administrator judiciar B. cu sediul în București, strada x nr. 100, sector 2 și a anulat sentința apelată cu reținerea cauzei pentru evocarea fondului.

Au fost citate părțile din dosar pentru termenul acordat din 1 octombrie 2020, A., prin administrator judiciar B..

La termenul de judecată din data de 1.10.2020 instanța a constatat că nu s-a prezentat nicio parte și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, motiv pentru care a dispus suspendarea judecării pricinii în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., încheierea de suspendare fiind comunicată la sediul D. la 2.11.2020, dosar apel.

Prin rezoluția din 21.05.2021 s-a dispus citarea părților pentru termenul de judecată din 20.09.2021 în vederea discutării perimării.

La data de 16.07.2021 s-au depus concluzii scrise de către C., care a învederat că prin încheierea de ședință din 17.12.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost numit administrator judiciar al reclamantei, iar prin sentința nr. 4742/10.11.2020 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment în forma generală prevăzută de Legea nr. 85/2014, fiind numită lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L..

A mai precizat noul administrator judiciar că își însușește apelul declarat în cauză de reclamantă, arătând totodată că fostul administrator judiciar B. a fost înlocuit pentru că nu și-a exercitat atribuțiile legale stabilite în sarcina sa, iar de la data de 17.12.2018, când a dobândit calitatea de administrator judiciar al reclamantei trebuia ca C. să fie citată în această calitate, iar, ulterior, ca lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L..

Prin decizia recurată, astfel cum a fost îndreptată, Curtea de Apel București a constatat perimată cererea formulată de apelanta reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva sentinței civile nr. 2446 din 19.12.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, instanța reținând că ulterior datei de 17.12.2019, când apelul se afla deja pe rolul său, nici apelanta reclamantă prin administratorul nou desemnat și nici avocații aleși de aceasta nu au înștiințat instanța cu privire la schimbarea administratorului, motiv pentru care nu poate fi reținută invocarea nelegalei citări a părții.

Din verificările efectuate în dosarul cauzei, rezultă că prin hotărârea din 17.12.2018, dată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, administratorul judiciar al reclamantei A. S.R.L., CII B. a fost înlocuit cu administratorul judiciar C.., pentru neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 și a celor puse în sarcina sa de judecătorul sindic.

Înalta Curte constată că întreaga judecată din fața instanței de apel, după admiterea apelului și reținerea cauzei spre rejudecarea fondului, decisă prin decizia civilă nr. 325A/14.05.2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a desfășurat în lipsa citării administratorului judiciar C.., devenit și lichidator judiciar al reclamantei, la toate termenele de judecată ulterioare fiind citată reclamanta prin fostul administrator judiciar B..

Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

În ceea ce privește locul citării, art. 155 pct. 5 din cod stipulează că cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora urmează a fi citați la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale.

În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

Astfel, în condițiile în care fostul administrator judiciar al reclamantei a fost înlocuit la data de 17.12.2018 cu C., care la 10.11.2020 a devenit lichidator al debitoarei A. S.R.L., aflată în procedura falimentului, reclamanta nu mai poate sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar actual, citarea practicianului în insolvență fiind atât o chestiune de reprezentare, cât și de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială.

În concluzie, judecata cauzei după admiterea apelului și reținerea cauzei pentru evocarea fondului se impunea a fi realizată cu citarea lichidatorului judiciar al reclamantei debitoare, C., la sediul acestuia din Bd. x, București.

Lipsa citării acestuia a condus la imposibilitatea exercitării dreptului la apărare și la un proces efectiv al părții (de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții și de a exercita căile legale de atac), precum și la încălcarea principiului contradictorialității, ce impune instanței interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate.

Firește că, obiectiv vorbind, se poate considera că instanța de apel nu a fost înștiințată despre schimbarea entității care reprezintă în proces societatea aflată în procedura de insolvență, dar din aceeași perspectivă este la fel de adevărat că instanței îi sunt accesibile informațiile legate de desfășurarea procedurii insolvenței și că trecerea timpului justifică o minimă diligență în sensul identificării cadrului procesual corect,având în vedere și caracterul imperativ al normelor referitoare la citare (atât a celor din dreptul comun, cât și a celor mai sus evocate din legea specială).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs apreciază că prin aplicarea sancțiunii perimării în aceste coordonate recurentei-reclamante i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate și a actelor de procedură anterioare, în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., astfel că soluția care se impune a fi adoptată este casarea deciziei civile recurate.

În rejudecarea fondului, urmează a fi reluată întreaga procedură de judecată în condiții de regularitate, prin citarea lichidatorului judiciar al recurentei reclamante la sediul indicat, în conformitate cu dispozițiile imperative care reglementează procedura de citare a părților în procesul civil.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte constată că este fondată critica de recurs referitoare la aspectul citării în proces, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, drept consecință, va admite recursul declarat de reclamanta C. în calitatea de lichidator al A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1259A din 4 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia recurată în conformitate cu art. 497 C. proc. civ. și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta C. în calitatea de lichidator al A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1259A din 4 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2022.