ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #229378)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #229378) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune în pretenții. Greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991. Stabilirea întinderii obligației de preluare a arhivei debitoarei

Cuprins pe materii: Drept comercial. Procedura insolvenței/ Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Acțiune în pretenții

Obligație de a face

Arhivă publică

Conexare

Legea nr. 50/1991, art. 34 alin. (1), alin. (3)

Legea nr. 16/1996, art. 4, art. 18 alin. (4)

H.G. nr. 3/2007, art. 117 alin. (2) lit. c), lit. f), alin. (5)

Interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 34 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991 impune cu necesitate distincția între fondul arhivistic care a aparținut fostei unități socialiste de proiectare de la nivelul județului, creat și arhivat anterior anului 1990, și fondul arhivistic creat și conservat de noul subiect de drept înființat după anul 1990 ca societate comercială pe acțiuni, subiect de drept privat căruia îi revin, pe durata existenței sale, obligațiile trasate de art. 4 din Legea nr. 16/1996, conform căruia, „persoanele fizice și persoanele juridice, creatoare și deținătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, denumite în continuare creatori și deținători de documente, răspund de evidența, inventarierea, selecționarea, păstrarea și folosirea documentelor în condițiile prevederilor prezentei legi”.

Pentru ipoteza intervenirii falimentului unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 16/1996 stabilesc atât destinația documentelor create și aflate în conservare de subiectul de drept falit cât și persoanele responsabile să îndeplinească obligațiile instituite de lege pentru o astfel de ipoteză.

Astfel, concluzia instanței de apel, conform căreia județul, prin consiliul județean, ar fi proprietarul întregului fond arhivistic al societății falite, de la data înființării fostei unități socialiste de stat și până în prezent, constituie o aplicare greșită a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991 care dispun în mod expres și suficient de clar că doar studiile și proiectele de sistematizare elaborate înainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituții ale statului sunt și rămân proprietate publică a județului sau a municipiilor, respectiv a municipiului București.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 200 din 06 februarie 2024

Prin cererea inițial înregistrată la 28.05.2021 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. x/325/2021, reclamanta A. S.A. – prin lichidator judiciar SCP B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Timiș, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 345.871,50 lei, reprezentând contravaloarea facturii A. nr. 002/08.09.2020, emisă pentru refacturarea serviciilor prestate de Depozitarul C. S.R.L., constând în procesarea, inventarierea și relocarea unei cantități totale de 2.646,66 ml. de documente, reprezentând fond arhivistic proprietatea Consiliului Județean Timiș; obligarea pârâtului la ridicarea fondului arhivistic din depozitul C. S.R.L. și achitarea cheltuielilor de depozitare (14.104,86 1ei/lună) a fondului arhivistic începând cu data de 01.03.2020, până la ridicarea efectivă a fondului arhivistic; obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Consiliul Județean Timiș a depus întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat prematuritatea formulării acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 13168 din 21 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/325/2021, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale (raportat la valoarea pretențiilor) și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.11.2021, sub același număr de dosar (x/325/2021).

La 18.02.2022, reclamanta a depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul lărgirii cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență Filiala Timiș și a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență.

La 03.06.2022, reclamanta a depus o cerere de renunțare la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, în sensul că nu dorește lărgirea cadrului procesual, arătând că pretențiile sale sunt formulate doar împotriva Consiliului Județean Timiș.

La 07.06.2022, Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență Filiala Timiș a depus o cerere de intervenție accesorie, prin care a arătat că înțelege să susțină poziția procesuală a reclamantei A. S.A., prin lichidator judiciar SCP B. S.P.R.L.

La termenul din 07.06.2022, Tribunalul Timiș, Secția a II-a a constatat conexat dosarul nr. y/30/2011/a5 al Tribunalului Timiș, având în vedere că, prin încheierea civilă nr. 420/14.04.2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a completului specializat în soluționarea cauzelor de insolvență și excepția conexității cu dosarul nr. x/325/2021 al Tribunalului Timiș, sens în care s-a dispus trimiterea cauzei pe completul de drept comun din cadrul Secției a II-a civilă a Tribunalului Timiș, învestit să soluționeze acțiunea care face obiectul dosarului z/325/2021 al Tribunalului Timiș.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului y/30/2011/a5 al Tribunalului Timiș, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâții A. S.A. și SCP B. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC A. SA (în faliment), a solicitat obligarea lichidatorului judiciar SCP B. S.P.R.L. să predea, către Județul Timiș, studiile de teren și documentele elaborate (arhiva) create de societatea A. SA – în faliment, de la înființarea acestei societăți în anul 1957 și până în anul 1990, comandate de fostul Consiliu Popular al Județului Timiș, care sunt proprietatea publică a Județului Timiș, astfel cum prevede art. 34 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate în acest dosar, documente care să fie arhivate în conformitate cu prevederile Legii nr. 16/1996 și cu respectarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 18 alin. (4) din Legea nr. 16/1996 și art. 80 alin. (1) și alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009; cu cheltuieli de judecată în cazul în care va avansa astfel de cheltuieli.

Pentru termenul din 27.09.2022, reprezentantul pârâtului a depus note de ședință prin care a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei de interes având în vedere că suma a fost achitată de U.N.P.I.R., nu de societatea reclamantă.

Prin încheierea din 11.10.2022, Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă a respins excepția de prematuritate a acțiunii și excepția lipsei de interes formulate de pârâtul Consiliul Județean Timiș, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, formulată de U.N.P.I.R. Filila Timiș și a acordat termen pentru continuarea judecății.

Prin sentința civilă nr. 114/PI din 6 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/325/2021, Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. (în faliment), prin lichidator judiciar S.C.P. B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Timiș și

- a admis în parte cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului formulată de intervenientul accesoriu Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență, Filiala Timiș;

- a obligat pârâtul Consiliul Județean Timiș să plătească reclamantei A. S.A. suma de 345.871,50 lei reprezentând contravaloarea facturii A. nr. 002/08.09.2020 emisă pentru refacturarea serviciilor prestate de Depozitarul C. S.R.L. constând în procesarea, inventarierea și relocarea unei cantități totale de 2.646,66 ml. de documente ce constituie fond arhivistic aflat în proprietatea/gestiunea Consiliului Județean Timiș;

- a obligat pârâtul Consiliul Județean Timiș să ridice din depozitul C. S.R.L. fondul arhivistic ce îi aparține, în cantitate de 2.646,66 ml., în termen de 10 zile lucrătoare, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată, precum și cererea de intervenție accesorie, ca neîntemeiate;

- a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâții A. S.A. și S.C.P. B. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al A. S.A., din dosarul conexat nr. y/30/2011/a5;

- a obligat pârâtul Consiliul Județean Timiș să plătească reclamantei A. S.A. suma de 9.520 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu titlu de onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de ședință din 11.10.2022, Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș și Consiliul Județean Timiș au declarat apel

,

prin care au solicitat anularea încheierii din 11.10.2022 și a sentinței pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș, iar în subsidiar, au solicitat anularea încheierii din 11.10.2022 și anularea în parte a sentinței apelate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar în dosarul nr. x/325/2021, ca neîntemeiată și admiterea acțiunii formulate de Județul Timiș ce formează obiectul dosarului nr. y/30/2011/a5, conexat dosarului nr. x/325/2021.

Prin decizia civilă nr. 346/A din 21 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/325/2021, Curtea de Apel Timișoara, Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar S.C.P. B. S.P.R.L. și intervenientul accesoriu Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Timiș, împotriva sentinței civile nr. 114 din 6 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/325/2021, obligând apelantul-pârât Consiliul Județean Timiș la plata sumei de 3.000 de lei către intimata-reclamantă A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâții Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș și Consiliul Județean Timiș au declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 34 din Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 16/1996, casarea deciziei pronunțate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamanta A. S.A prin lichidator judiciar în dosarul nr. x/325/2021 și admiterea acțiunii formulate de Județul Timiș prin CJT în cauza ce formează obiectul dosarului nr. y/30/2011/a5, dosar conexat la dosarul nr. x/325/2021.

În susținerea căii de atac, recurenții-pârâți au arătat că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 34 din Legea nr. 50/1991, art. 18 din Legea nr. 16/1996, art. 80 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 și cu interpretarea greșită a art. 117 din Statutul practicienilor în insolvență.

După ce au expus obiectul celor două acțiuni conexate, în motivare, recurenții au expus următoarele critici:

I.

Raportat la cele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate în privința motivului de apel referitor la faptul că instanța de fond nu a soluționat dosarul nr. y/30/2011/a5,

recurenții-pârâți au arătat că decizia pronunțată în cauză a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, mai exact cu încălcarea legislației speciale care reglementează atât regulile privitoare la arhivarea documentelor - art. 36 din Legea nr. 16/1996 - cât și cu încălcarea normelor de drept material privind procedura de predare-primire a documentelor care constituie arhiva proprietate publică a Județului Timiș, astfel cum prevede expres art. 34 din Legea nr. 50/1991, coroborate cu prevederile art. 112 din Ordinul de zi nr. 217/1996 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind activitatea de arhivă la creatorii și deținătorii de documente.

În acest sens, sub un prim aspect, recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel, ca și prima instanță, s-a mărginit să constate că cererea ce a format obiectul dosarului nr. y/30/2011/a5, conexat la dosarul nr. x/325/2021, a rămas fără obiect, fără a analiza argumentele din cererea formulată, în principal cele referitoare la lipsa temeiului legal pentru preluarea de către Județul Timiș a arhivei create de A. S.A. ulterior anului 1990, cele referitoare la arhivarea necorespunzătoare a documentelor ce urmează a fi preluate, în raport cu prevederile Legii nr. 16/1996, precum și cele referitoare la cantitatea de documente care ar trebui preluată. Aceasta întrucât, chiar dacă obligația de preluare subzistă, ea nu se poate realiza în orice condiții, ci doar în condițiile legii, care obligă Județul Timiș să preia doar documentele create anterior anului 1990 (conform art. 34 din Legea nr. 50/1991), documente care sunt într-o cantitate mult mai mică decât totalul documentelor create de A. S.A., inclusiv cele create ulterior anului 1990.

Sub un alt aspect, recurenții-pârâți au arătat că instanța de apel, ca și prima instanță au fost în eroare cu privire la părțile din cele două dosare și la atribuțiile pe care acestea le au conform O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, confuzia făcută de instanțe constând în faptul că Județul Timiș și Consiliul Județean Timiș sunt una și aceeași persoană juridică de drept public, cu toate că Județul Timiș este unitatea administrativ teritorială, care are drept de proprietate publică asupra documentelor ce compun arhiva creată până în anul 1990, de către intimată, iar Consiliul Județean Timiș este doar autoritatea deliberativă, care administrează bunurile proprietate publică sau privată a U.A.T. Județul Timiș, acesta fiind motivul pentru care au susținut că nu există identitate de părți între cele două dosare.

II.

Raportat la cele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate în privința motivelor de apel referitoare la deficiențele operațiunilor de arhivare,

recurenții-pârâți au arătat că decizia pronunțată este nelegală, întrucât, deși instanța de apel a reținut în considerentele deciziei, la pagina 18 alineatul ultim, că documentele care constituie arhiva proprietatea publică a Județului Timiș nu sunt arhivate corespunzător, prezentând deficiențe, și ca urmare trebuie preluată în starea în care aceasta se află, a menținut sentința primei instanțe prin care pârâții au fost obligați la preluarea întregii arhive create de către reclamantă (inclusiv documentele create după anul de referință 1990) și, totodată, la plata serviciilor de arhivare neefectuate/neprestate, cu toate că au invocat faptul că lucrarea de arhivare a documentelor nu este efectuată corespunzător, creanța pretinsă de intimata-reclamantă nefiind certă, lichidă și exigibilă, iar documentele care constituie arhiva proprietatea publică a Județului Timiș, create de aceasta până în anul 1990, conform art. 34 din Legea nr. 50/1991, neputând fi preluată, de vreme ce nu a fost separată de celelalte documente create ulterior anului 1990, acesta fiind motivul pentru care nu se pot achita servicii care nu au fost prestate/efectuate și pentru o cantitate de documente care nu este cunoscută în prezent.

Recurenții-pârâți au susținut că, urmare a faptului că nici până în prezent arhiva nu este inventariată, opisată, legată, conform normelor legale incidente, Consiliul Județean Timiș, prin H.C.J. nr. x/28.02.2023, a aprobat un acord de parteneriat tripartit, încheiat între Județul Timiș, reclamantă, prin lichidatorul judiciar și Universitatea Politehnica Timișoara (U.P.T.), acord prin care lichidatorul judiciar, împreună cu U.P.T., se obligă să inventarieze arhiva proprietatea publică a Județului Timiș, și numai ulterior, când aceasta va fi prelucrată arhivistic în mod corespunzător și selectată în privința documentelor create anterior anului 1990, să se efectueze operațiunile de predare-primire.

Făcând trimitere la acest acord de parteneriat, mai precis la art. 4.2 lit. d),                     recurenții-pârâți au precizat că lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante s-a obligat să sprijine Universitatea Politehnica Timișoara pentru realizarea obiectului contractului, art. 2.1 din acordul de parteneriat dispunând în sensul că obiectul său îl constituie, printre altele, „(...) inventarierea documentelor”.

În susținerea argumentului că arhiva nu este inventariată corespunzător, recurenții-pârâți au invocat procesul-verbal de control din 04.05.2022, întocmit de Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, precum și adresa de răspuns a Serviciului Județean Timiș al Arhivelor Naționale nr. R1367/18.01.2023, prin care se arată că în data de 25.10.2022 s-a efectuat un „control de revenire” având ca obiect verificarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control din data de 04.05.2022, ocazie cu care s-a „constatat remedierea parțială a deficiențelor constatate la prelucrarea arhivistică a documentelor create de către S.C. A. S.A. - în faliment”, încheindu-se în acest sens raportul nr. 2364-R-2022, cu privire la care instanța de apel a refuzat să pună în vedere reclamantei să îl depună la dosarul cauzei.

În raport de aceste argumente, recurenții-pârâți au conchis în sensul că soluția reținută în considerentele deciziei de către instanța de apel este nelegală, având în vedere, că după ce, în prealabil, Curtea a reținut că documentele nu sunt arhivate corespunzător, prezentând deficiențe, a dispus că trebuie preluată în starea în care aceasta se află, obligându-i, pe de-o parte, să efectueze plata unor servicii care nu au fost prestate/efectuate, iar, pe de altă parte, să încalce legea, prin preluarea unor documente nearhivate corespunzător, aspect care constituie contravenție, conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 16/1996 - privind arhivele naționale.

De asemenea, recurenții-pârâți au mai arătat și faptul că documentele care constituie arhiva proprietatea publică a Județului Timiș trebuie să fie prelucrate arhivistic, pentru a putea fi verificat scripticul cu fapticul în momentul semnării procesului verbal de predare-primire, așa cum impun expres prevederile art. 112 din Ordinul de zi nr. 217/1996, pe care îl evocă.

O altă critică de nelegalitate

subsumată acestui motiv vizează faptul că instanța de apel a interpretat eronat prevederile Legii nr. 16/1996 - privind arhivele naționale, cu referire la actele de control încheiate de Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale în baza Legii nr. 16/1996, în sensul că aceasta a considerat că cele constatate și dispuse de Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, prin procesul-verbal de control din data de 04.05.2022, ar fi doar simple recomandări, când de fapt cele dispuse sunt măsuri obligatorii pentru entitatea verificată, aceasta trebuind să remedieze deficiențele constatate, în termenele stabilite, legea prevăzând, în caz de neconformare, posibilitatea aplicării de sancțiuni contravenționale.

Totodată, recurenții au mai arătat că instanța de apel nu le-a analizat argumentul privind arhivarea necorespunzătoare, ignorând procesul-verbal de control din data de 04.05.2022, întocmit de Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, prin care s-au constatat nereguli multiple și s-a stabilit termen de remediere a deficiențelor până la data de 31.03.2023. Astfel, contrar celor reținute în procesul verbal de control, instanța de apel a respins apelul declarat, deși termenul de remediere a deficiențelor era împlinit/depășit, iar neregulile constatate nu erau remediate.

În susținerea acestei critici, recurenții-pârâți au arătat că inventarierea și selecționarea documentelor, stabilirea termenelor de păstrare, eliminarea ciornelor și a documentelor cu termen de păstrare expirat, etc. sunt operațiuni obligatorii în cazul prelucrării arhivistice iar neîndeplinirea lor atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, aceste obligații fiind asumate de părțile semnatare ale contractului nr. 3456/2018.

Recurenții-pârâți au criticat decizia instanței de apel și din perspectiva faptului că aceasta nu a ținut cont că, prin procesul-verbal din data de 04.05.2022, Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale a constatat că arhivarea documentelor ce constituie arhiva proprietatea publică a Județului Timiș, creată până în anul 1990, nu este întocmită conform legislației speciale incidente, iar cantitatea de documente ce urmează a fi predată este supra-dimensionată.

Apreciind că trebuie preluate doar documentele create până în anul 1990, recurenții-pârâți au arătat că decizia instanței de apel este nelegală din acest punct de vedere, deoarece, impunându-le obligația de a prelua întregul fond arhivistic creat de către S.C. A. S.A., instanța a încălcat prevederile art. 34 din Legea nr. 50/1991 și a aplicat greșit Legea nr. 16/1996.

Dezvoltând această critică, recurenții-pârâți au susținut că instanța s-a pronunțat greșit și în sensul preluării de către Consiliul Județean Timiș a „copiilor sau exemplarelor multiple” ale documentațiilor, deși art. 34 stabilește fără echivoc că e vorba de „exemplarul-martor”, adică 1 exemplar.

Totodată, au subliniat și faptul că instanța nu a ținut cont de probele depuse de Consiliul Județean Timiș - extrase din inventarele transmise de lichidatorul judiciar - care atestă că nu a fost delimitată corect partea de arhivă proprietate publică a județului de restul documentațiilor care excedează documentelor prevăzute expres de art. 34 din Legea nr. 50/1991.

În ceea ce privește documentele ulterioare anului 1990, au arătat că acestea nu trebuie preluate de Consiliul Județean Timiș, ci de cei la comanda cărora au fost întocmite, iar dacă aceste entități nu mai există, trebuie predate Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, care este serviciu public din teritoriu al Arhivelor Statului, instituție de interes național.

III.

Cu privire la cele reținute de instanța de apel referitor la faptul că trebuie preluat întregul fond arhivistic creat de reclamantă, recurenții au susținut că decizia este greșită, implicit și suma ce urmează a fi plătită reclamantei care este mult mai mică decât cea solicitată prin acțiune și acordată de către instanță

.

În acest sens, recurenții au precizat care sunt condițiile cumulative prevăzute de Legea nr. 50/1991 pentru ca documentațiile să fie considerate proprietate publică, respectiv: sunt studii de teren și documentații elaborate pentru realizarea investițiilor de orice fel, a elementelor de infrastructură, de gospodărie comunală, precum și a lucrărilor de amenajare a teritoriului și de urbanism - studii și proiecte de sistematizare; au fost elaborate înainte de anul 1990; au fost executate la comanda consiliilor populare sau a altor instituții ale statului.

Mai mult, arată că la art. 34 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 se prevede că: „arhivele cuprinzând studiile și documentațiile menționate la alin. (l), intrate, la constituire, în patrimoniul societăților comerciale înființate pe structura fostelor unități de proiectare județene și din municipiul București, se gestionează, potrivit legii, de către consiliile județene sau de către primăriile municipiilor, respectiv de Primăria Municipiului București”.

Întrucât în cuprinsul actului normativ mai sus indicat nu se menționează sintagma „fond arhivistic”, recurenții au apreciat că în mod nelegal instanța de apel a reținut că întregul fond arhivistic creat de A. este proprietatea publică a Județului Timiș.

De asemenea, au mai arătat că, față de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 50/1991 care prevăd expres că este proprietatea publică a județului doar arhiva compusă din documentele create până în anul 1990, nu numai cantitatea de documente este mai mică, ci, implicit, și suma ce trebuie plătită.

În acest sens, recurenții au invocat corespondența purtată cu lichidatorul judiciar, care a manifestat inconsecvență în privința cantității de documente ce ar trebui preluată de către Județul Timiș, indicând în fiecare an, din perioada 2015-2022, o altă cantitate de documente de preluat.

În plus, recurenții au susținut că este incorectă cantitatea reținută de instanță și pentru că aceasta a inclus documente create de A. S.A. ulterior anului 1990, documente pentru care Județul Timiș nu are obligația de preluare, pentru că, potrivit art. 34 din Legea nr. 50/1991, nu sunt proprietatea publică a Județului Timiș.

De altfel, recurenții au susținut că nici suma stabilită în sarcina lor nu este corectă, fiind greșit și calculul sumei de plată pentru cantitatea de 2.646,66 ml de arhivă (documente create în perioada 1957-2010), din calculul matematic expus rezultând suma de 304.258,486 lei, iar nu suma de 345.871,50 lei, cât a pretins reclamanta prin acțiune și cât s-a acordat în mod greșit, diferența dintre suma pretinsă și suma efectivă ce rezultă din calcule fiind de 41.613,014 lei, pentru care reclamanta nu are temei legal în a o solicita.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 34 alin. (l) din Legea nr. 50/1991, sunt și rămân proprietate publică a județului sau a municipiului, după caz, doar documentele create la comanda fostelor consilii populare, până în anul 1990, recurenții susțin că, în realitate, cantitatea este mult mai mică și ar reprezenta aproximativ 458,84 ml, conform inventarelor depuse de către lichidator în luna februarie 2022, dar în raport și de procesul-verbal de control din 04.05.2022, astfel încât rezultă o sumă de 52.748 lei, iar nu 345.871,50 lei, așa cum a pretins reclamanta, pentru diferența de 293.123,50 lei aceasta neavând o bază legală pentru a o factura și solicita la plată.

În acest context, recurenții au arătat că acesta este motivul pentru care, prin întâmpinare, au invocat că suma pretinsă de reclamantă prin lichidatorul judiciar nu este certă, lichidă și exigibilă, cantitatea reală de documente care constituie proprietatea publică a Județului Timiș (creată până în anul 1990) putând fi cunoscută numai după ce se realizează inventarierea, conform legii, și după ce sunt eliminate toate documentele cu termen de păstrare expirat, copiile, dublurile, ciornele și exemplarele multiple, astfel cum a dispus Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale prin procesul-verbal de control din data de 04.05.2022.

Subliniind că atât prima instanță de fond, cât și cea de apel nu au ținut seama de aceste aspecte, recurenții au apreciat că soluția pronunțată de instanță cu privire la preluarea întregului fond arhivistic este nelegală și din perspectiva Legii nr. 273/2006 - privind finanțele publice locale, având în vedere faptul că arhiva creată după anul de referință 1990 nu este proprietatea lor, iar din acest motiv nu pot angaja cheltuieli din bugetul local pentru bunuri care nu sunt proprietatea publică sau privată a Județului Timiș.

Sub un ultim aspect, recurenții-pârâți au susținut că instanțele au interpretat greșit prevederile art. 117 din Hotărârea nr. 3/2006 - privind statutul practicienilor în insolvență, care reglementează 2 (două) categorii de plăți: unele plăți care pot fi avansate, urmând a fi recuperate, cazul de la lit. c) și altă categorie de plăți care nu se recuperează, cazul de la lit. f ).

În opinia recurenților, prima categorie de plăți vizează inventarierea bunurilor și este reglementată la art. 117 alin. (2) lit. c), care nu are incidență în speța de față.

În schimb, arhivarea, inventarierea și depozitarea documentelor este reglementată la art. 117 alin. (2) lit. f) și se referă la cheltuielile de arhivare a documentelor debitoarei pentru care legea nu dispune recuperarea acestora. Însă, cu toate că acest text de lege este incident în cauză, instanța de apel a reținut eronat că se referă la inventarierea documentelor contabile ale debitoarei.

În încheiere, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate și, în rejudecare, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de către reclamanta - intimată A. S.A. prin lichidator judiciar SCP B. S.P.R.L., în dosarul nr. x/325/2021, și admiterea acțiunii formulate de Județul Timiș prin C.J.T. în cauza ce formează obiectul dosarului nr. y/30/2011/a5, dosar conexat la dosarul nr.x/325/2021.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 28 septembrie 2023, intimata-reclamantă, prin avocat, a depus în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei atacate, redând starea de fapt care a precedat litigiul, parcursul procesual al cauzei în fața instanțelor de fond precum și dispozițiile art. 116 alin. (5) și art. 117 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician de insolvență din 29.09.2007, dar și prevederile art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 50/1991, art. 18 alin. (4) și art. 34 alin. (3) și (4) din Legea nr. 16/1996 (Legea arhivelor naționale) precum și dispozițiile art. 2122 alin. (1) și (2), art. 2124 alin. (1) și art. 2126 alin. (1) C. civ.

Cu privire la motivele de recurs, intimata a susținut, în esență, caracterul lor nefondat apreciind că, în ceea ce privește primul motiv de recurs, cererea formulată de recurenți în dosarul conexat nr. w/30/2011/a5, având parțial același obiect ca și acțiunea din dosarul la care s-a dispus conexarea, a fost în mod implicit judecată și tranșată prin modul de soluționare a cererii principale, formulată în prezentul dosar împotriva recurenților-pârâți.

În ce privește critica legată de calitatea de parte a Județului Timiș, a subliniat că, inclusiv acțiunea conexată a fost promovată de Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș, iar instanța de apel a pronunțat decizia din apel în contradictoriu cu această parte, neexistând vreo omisiune sau vreo neregularitate de citare a acestei părți în proces.

În ce privește criticile legate de neregularitățile operațiunilor de arhivare, intimata a apreciat că motivele invocate de recurentă sunt mai degrabă critici de netemeinicie care nu pot face obiect de analiză în recurs. Pe de altă parte, a susținut că recurenta este proprietarul întregului fond arhivistic al debitoarei insolvente, din 1957 până în prezent, fiind pe deplin incidente prevederile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 cu privire la întreaga arhivă, iar creanța rezultată din activitatea de conservare a documentelor rezultă din culpa exclusivă a recurentei care a refuzat preluarea acestora și a generat cheltuieli care au fost avansate din fondurile UNPIR. De asemenea, a subliniat că, prin acordul tripartit, recurenta a recunoscut că întreaga arhivă este proprietatea publică a Județului Timiș, aspect reținut prin decizia atacată, cu precizarea că, inițial, s-a constatat un volum de 2.646,66 ml. de documente și că abia ulterior s-a determinat faptul că numai 1748,33 ml. sunt documente elaborate anterior anului 1990.

Apreciind neavenite susținerile recurentei privitoare la faptul că o parte din documente ar aparține altor instituții publice, intimata a reiterat caracterul de recomandare a mențiunilor cuprinse în adresa emisă de Arhivele Naționale ale României – Arhiva Județeană Timiș și a susținut că recurenții sunt proprietarul de drept al întregii arhive, aspect reținut în mod temeinic de instanța de apel, având obligațiile ce revin oricărui depozitar, de a plăti costurile de depozitare și conservare.

La 12 octombrie 2023, recurenții au depus la dosar note de ședință, prin care au anexat înscrisuri noi în dovedirea celor susținute în formularea și motivarea căii extraordinare de atac declarate, invocând caracterul nereal al susținerilor intimatei conform cărora arhivarea s-ar fi realizat, deși din probele depuse rezultă că aceasta reprezintă o activitate ce urmează a fi efectuată de către Universitatea Politehnica Timișoara.

La 3 noiembrie 2023, intimata-reclamantă a depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora a redat conținutul mai multor dispoziții legale edictate după anul 1990, reiterând susținerile din întâmpinare referitoare la calitatea de proprietar al recurenților asupra întregii arhive a A. iar la 19 ianuarie 2024, aceeași parte a depus concluzii scrise la care a atașat cheltuieli de judecată.

La 22 ianuarie 2024, recurenții-pârâți au depus răspuns la notele scrise depuse de intimata-reclamantă, iar la 23 ianuarie 2024 au depus un set de note scrise în susținerea recursului.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurenții și-au întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 34 din Legea nr. 50/1991, art. 18 din Legea nr. 16/1996, art. 80 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991), dar și cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 117 din Statutul practicienilor în insolvență.

Cu toate acestea, printr-o primă critică, ce se circumscrie însă cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții-pârâți au arătat că instanța de apel, asemenea instanței de fond, s-a rezumat a constata că cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. y/30/2011/a5, conexat la dosarul nr. x/325/2021, a rămas fără obiect, fără a analiza argumentele din respectiva cerere, respectiv cele referitoare la lipsa temeiului legal pentru preluarea de către Județul Timiș a arhivei create de A. S.A. ulterior anului 1990, cele referitoare la arhivarea necorespunzătoare a documentelor ce urmează a fi preluate, în raport cu prevederile Legii nr. 16/1996, precum și cele referitoare la cantitatea de documente ce ar trebui preluată, apreciind în sensul că dosarul nr. y/30/2011/a5 a rămas nesoluționat.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte reține că operațiunea de conexare a dosarelor presupune reunirea unor cereri între aceleași părți sau alte părți, dacă între obiectul și cauza acestora există o strânsă legătură.

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 21.12.2021, sub nr. y/30/2011/a5, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. S.A. și SCP B. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.A. (în faliment), obligarea lichidatorului judiciar SCP B. S.P.R.L.,

să predea

, către Județul Timiș,

studiile de teren și documentele elaborate (arhiva) create de societatea A. S.A. – în faliment, de la înființarea acestei societăți în anul 1957 și până în anul 1990, comandate de fostul Consiliu Popular al Județului Timiș, care sunt proprietatea publică a Județului Timiș, astfel cum prevede art. 34 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate în acest dosar, documente care să fie arhivate în conformitate cu prevederile Legii nr. 16/1996 și cu respectarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 18 alin. (4) din Legea nr. 16/1996 și art. 80 alin. (1) și alin. (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.

Prin încheierea civilă nr. 420/14.04.2022, pronunțată în dosarul nr. y/30/2011/a5, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a completului specializat în soluționarea cauzelor de insolvență și excepția conexității cu dosarul nr. x/325/2021 al Tribunalului Timiș, iar, la termenul din 07.06.2022, Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă a constatat conexat dosarul nr. y/30/2011/a5.

Având în vedere că, prin cererea aferentă dosarului nr. y/30/2011/a5, întemeiată, în principal, pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 50/1991, recurenții din litigiul

pendinte

urmăreau obligarea intimatei-reclamante A. S.A., prin lichidator judiciar, la executarea unei „obligații de a face” - constând în

predarea

, către Județul Timiș, a

studiilor de teren și a documentelor elaborate (arhiva) create de societatea A. S.A. – în faliment, de la înființarea acestei societăți în anul 1957 și până în anul 1990, comandate de fostul Consiliu Popular al Județului Timiș

), iar, în prezentul litigiu, instanța a obligat pârâtul Consiliul Județean Timiș, inclusiv pe acest temei de drept, atât la suportarea costurilor de refacturare a serviciilor de arhivare prestate de Depozitarul C. S.R.L., dar și la ridicarea din depozitul C. S.R.L. a întregului fond arhivistic al societății A. S.A. (adică și cel creat după anul 1990), Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea din dosarul conexat nr. y/30/2011/a5 ca rămasă fără obiect, iar instanța de apel a examinat criticile formulate sub acest aspect.

În realitate, aspectele deduse judecății de către recurenți prin cererea conexată erau similare celor pe care instanța oricum trebuia să le analizeze prin raportare la obiectul cererii principale formulată de reclamanta-intimată, astfel că examinarea tuturor argumentelor contradictorii se impunea a fi realizată o singură dată de vreme ce constatarea temeiniciei, în tot sau în parte, a susținerilor uneia dintre părți, avea drept consecință logică netemeinicia, în tot sau în parte, a susținerilor părții adverse.

În acest context procesual, în raport cu ansamblul considerentelor reținute de instanța de fond, dată fiind soluția care s-a pronunțat în cererea reclamantei A. S.A., aferentă dosarului nr. x/325/2021, prin care instanța a obligat recurenții din prezentul litigiu la executarea unei „obligații de a face” constând în ridicarea întregului fond arhivistic al societății A. S.A. creat înainte și după anul 1990, în mod logic și ca o consecință firească, cererea recurenților conexată la dosarul nr. x/325/2021 și a cărui scop indirect era acela ca obligația de predare să se rezume doar la documentele create până la momentul anului 1990, a fost respinsă.

În plus, cu excepția divergențelor constând, în principal, în cantitatea de documente ce urma a fi preluată, raportat la perioada în care respectivele documente au fost create, față de care recurenții s-au apărat invocând aceleași argumente formulate și în susținerea cererii din dosarul conexat, care au fost analizate de instanța de fond, prin pretențiile formulate în cele două cauze conexate, ambele părți litigante urmăreau, în principiu, un transfer al arhivei reclamantei A. S.A. către Județul Timiș/Consiliul Județean Timiș, astfel încât, în mod corect s-a reținut că acțiunea din dosarul conexat nr. y/30/2011/a5 a rămas fără obiect, acesta fiind, practic, integrat implicit în soluția adoptată față de cererea ce a făcut inițial obiectul dosarului x/325/2021, chiar dacă recurenții au fost obligați la mai mult decât au fost de acord să primească dar nu mai mult decât a cerut partea adversă să predea.

Prin urmare, pentru aceste argumente ce țin de logica procesuală de abordare a celor două cereri conexate, Înalta Curte va respinge critica privind nesoluționarea dosarului nr. y/30/2011/a5.

În ceea ce privește critica referitoare la considerentele deciziei atacate de la pagina 18, care analizează pretinsele deficiențe în activitatea de arhivare corespunzătoare și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de reclamantă, mai ales în contextul în care s-a susținut că nu au fost separate documentele arhivate până în anul 1990 de cele create ulterior acestui an, inclusiv cele legate de modul de valorificare a mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de control din 04.05.2022, întocmit de către Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, instanța supremă constată că, deși prin criticile mai sus arătate se aduce în atenția instanței de recurs existența unor pretinse considerente contradictorii față de soluția pronunțată de instanța de apel, aceste critici se dovedesc a fi nefondate. În acest sens, Înalta Curte observă că, așa cum rezultă din înseși considerentele la care recurenții au făcut trimitere, curtea de apel nu a considerat că pretinsele deficiențe de arhivare ar fi un impediment pentru preluarea arhivei A. S.A., ci, dimpotrivă, a constatat că acestea urmează a fi remediate chiar de către Consiliul Județean Timiș care a aprobat, prin HCJ nr. x/28.02.2023, un acord de parteneriat tripartit, încheiat între Județul Timiș, lichidatorul judiciar și Universitatea Politehnica Timișoara (UPT), prin care UPT se obligă să inventarieze și să depoziteze arhiva proprietatea publică a Județului Timiș.

Totodată, față de critica referitoare la neanalizarea argumentului privind arhivarea necorespunzătoare, cu ignorarea procesului-verbal de control din data de 04.05.2022, întocmit de Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, Înalta Curte constată că nu se poate afirma cu temei că instanța de apel a ignorat argumentul adus de recurenți în apel, din moment ce a reținut că respectivul control tematic conține recomandări care pot fi luate în considerare cu prilejul preluării arhivei de la Depozitarul C. S.R.L. și predării la Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale și pe care apelanta (n.n. recurenții din prezentul litigiu), prin reprezentanții săi, le poate pune în practică, iar eventualele deficiențe urmează a fi remediate chiar de către Consiliul Județean Timiș care a aprobat, prin HCJ nr. x/28.02.2023, un acord de parteneriat tripartit, prin care UPT se obligă să inventarieze și să depoziteze arhiva proprietatea publică a Județului Timiș.

În plus, susținând că instanța de apel nu a ținut cont la pronunțarea deciziei de ceea ce s-a constatat prin procesul verbal de control din 04.05.2022 și nici de probele depuse de Consiliul Județean Timiș, constând în extrase de inventare transmise de lichidatorul judiciar, care atestă că nu a fost delimitată corect partea de arhivă proprietate publică a județului de restul documentațiilor excedentare documentelor prevăzute expres de art. 34 din Legea nr. 50/1991, Înalta Curte constată că recurenții nu aduc în discuție o chestiune de nelegalitate, ci de temeinicie a hotărârii atacate, prin care tind la reevaluarea materialului probator, operațiune care intră exclusiv în atribuțiile instanțelor devolutive.

Prin urmare, având în vedere că în cuprinsul deciziei recurate se regăsește raționamentul instanței care a stat la baza soluției adoptate, nefiind decelată nicio contradicție în raționamentul judiciar, împrejurarea că instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată în sensul așteptat de recurenți și nu a ajuns la concluzia pe care și-ar fi dorit-o aceștia nu poate atrage incidența vreunui motiv de casare.

Procedând, în continuare, la analiza criticii prin care autorii prezentului demers judiciar susțin că instanța de apel a pronunțat o hotărâre greșită, cu încălcarea art. 34 din Legea nr. 50/1991, întrucât au fost obligați să preia întregul fond arhivistic al societății A. S.A., cu toate că legea obligă doar la preluarea documentelor create până în anul 1990, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a statuat în sensul că apelantul (recurent) Consiliul Județean Timiș este proprietarul întregului fond arhivistic deținut de către debitoarea A. S.A., de la înființarea sa, din anul 1957 și până în prezent, reținând în acest sens incidența dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 50/1991.

Dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 statuează că

arhivele cuprinzând studiile și documentațiile menționate la alineatul (1) al aceluiași articol

, intrate, la constituire, în patrimoniul societăților comerciale înființate pe structura fostelor unități de proiectare județene și din municipiul București,

se gestionează de către consiliile județene

sau de către primăriile municipiilor, respectiv de Primăria Municipiului București.

Pe de altă parte, conform art. 34 alin. (1) din același act normativ - Legea nr. 50/1991 -  „studiile de teren și documentațiile elaborate pentru realizarea investițiilor de orice fel, a elementelor de infrastructură, de gospodărie comunală, precum și a lucrărilor de amenajare a teritoriului și de urbanism - studii și proiecte de sistematizare

elaborate înainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituții ale statului

- sunt și rămân proprietate publică a județului sau a municipiilor, respectiv a municipiului București.

Rațiunea acestor dispoziții legale precum și demersul de interpretare și aplicare a lor corectă reclamă o analiză a conținutului acestor norme prin raportare la contextul socio-politic în care au fost adoptate. Astfel, spre deosebire de perioada anterioară anului 1990, când toate instituțiile de stat erau persoane juridice de drept public, în urma primelor măsuri de reformă și de trecere la economia de piață, la fel cum s-a întâmplat cu majoritatea întreprinderilor și unităților economice de stat, fostele unități de proiectare județene și din municipiul București s-au reorganizat în societăți comerciale - subiecte de drept privat (chiar dacă la început capitalul social era integral sau majoritar de stat), având o independență patrimonială și o răspundere juridică proprie pentru activitatea ce urma să fie desfășurată în contextul noii reorganizări juridice.

Așa se explică de ce prevederile alin. (1) al art. 34 din Legea nr. 50/1991

nu stabilesc

că sunt și rămân proprietate publică a județului sau a municipiilor, respectiv a municipiului București, toate studiile de teren și documentațiile elaborate pentru realizarea investițiilor de orice fel, a elementelor de infrastructură, de gospodărie comunală, precum și a lucrărilor de amenajare a teritoriului și de urbanism (atât cele anterioare, cât și cele viitoare), ci

doar studiile și proiectele de sistematizare elaborate înainte de 1990

la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituții ale statului.

În acest context, Înalta Curte primește ca fiind pertinent și întemeiat argumentul recurenților întemeiat pe dispozițiile Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, conform cărora prin sintagma „fond arhivistic” se înțelege ansamblul documentelor de orice natură create de către o persoană juridică pe parcursul existenței sau activității sale.

În speță, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 34 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991 impunea cu necesitate distincția între fondul arhivistic care a aparținut fostei unități socialiste de proiectare de la nivelul Județului Timiș, creat și arhivat anterior anului 1990, și fondul arhivistic creat și conservat de noul subiect de drept înființat după anul 1990 ca societate comercială pe acțiuni - A. S.A., subiect de drept privat căruia îi reveneau, pe durata existenței sale,  obligațiile trasate de art. 4 din Legea nr. 16/1996. Conform acestui text de lege, „

persoanele fizice și persoanele juridice

, creatoare și deținătoare de documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, denumite în continuare

creatori și deținători de documente

,

răspund de evidența, inventarierea, selecționarea, păstrarea și folosirea documentelor în condițiile prevederilor prezentei legi

. Iar pentru ipoteza intervenirii falimentului unui

creator de documente

, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, dispozițiile art. 18 din aceeași Lege nr. 16/1996 stabilesc atât destinația documentelor create și aflate în conservare de subiectul de drept falit cât și persoanele responsabile să îndeplinească obligațiile instituite de lege pentru o astfel de ipoteză.

În considerarea acestor argumente, concluzia instanței de apel, conform căreia Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș, ar fi proprietarul întregului fond arhivistic al S.C. A. S.A., de la data înființării fostei unități socialiste de stat și până în prezent, constituie o aplicare greșită a dispozițiilor art. 34 alin. (1) și (3) din Legea nr. 50/1991 care dispun în mod expres și suficient de clar că

doar studiile și proiectele de sistematizare elaborate înainte de 1990

la comanda fostelor consilii populare sau a altor instituții ale statului sunt și rămân proprietate publică a județului sau a municipiilor, respectiv a municipiului București, fiind astfel prezent cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cât privește critica referitoare la pretinsa interpretare greșită a dispozițiilor art. 117 din Hotărârea nr. 3/2007 privind Statutul practicienilor în insolvență, Înalta Curte constată că analiza considerentelor care au stat la baza deciziei recurate nu relevă faptul că instanța de apel a reținut că acest text de lege se referă la inventarierea documentelor contabile, așa cum susțin recurenții. Singurul considerent în care instanța de apel a făcut referire la activitatea de ținere a contabilității este cel în care Curtea a reținut ca nefondată susținerea apelanților potrivit căreia plata făcută de U.N.P.I.R. nu trebuie recuperată de la Consiliul Județean Timiș, context în care a arătat că operațiunea de preluare a documentelor nu se confundă cu activitatea de ținere a contabilității debitoarei care să fie achitată din fondurile U.N.P.I.R., fără a fi recuperate ulterior de la alte entități.

Pe de altă parte, susținerile recurenților conform cărora plățile efectuate pentru arhivarea documentelor debitoarei ce se încadrează la ipoteza prevăzută de art. 117 lit. f) din Hotărârea nr. 3/2007 nu s-ar recupera, este nefondată. Dispozițiile art. 117 alin. (5) din aceeași hotărâre se interpretează în sensul că pentru acea categorie de cheltuieli de procedură, la care se referă alin. (2) lit. c) se pot avansa din fondul de lichidare, în limitele prevăzute de dispozițiile statutare, doar dacă sunt prezentate în rapoartele lunare, aprobate de către judecătorul-sindi

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă