ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 47/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra contestației în anulare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 715 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac intitulată "contestație în anulare - tergiversare proces-cale de atac odată cu fondul cauzei - cale de excepție pe incidență procedurală", în cuprinsul căreia și-a exprimat nemulțumirea față de soluționarea anumitor cauze, penale și civile, pe care le-a avut pe rolul instanțelor judecătorești.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de A., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentei căi extraordinare de atac îl constituie decizia penală nr. 824 din 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de A. împotriva încheierii nr. 715 din 4 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise fie prin nerespectarea unor dispoziții legale pe baza cărora se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu actele și lucrările dosarului, fiind un mijloc procedural prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

În conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

Prin urmare, în această etapă procesuală, instanța se limitează la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi de atac extraordinare: dacă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Așadar, determinarea precisă a condițiilor în care poate fi exercitată contestația în anulare constituie o garanție că această cale de atac nu poate fi utilizată oricând și în orice modalitate, în scopul de a înlătura efectele principiului autorității de lucru judecat și al stabilității hotărârilor definitive.

Din analiza dispozițiilor legale care reglementează contestația în anulare (art. 426 și urm. C. proc. pen.) Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei. Or, în speță, a fost respinsă ca inadmisibilă o cale de atac extraordinară. Respingerea ca inadmisibilă a unei căi extraordinare nu deschide calea declarării unei alte căi extraordinare de atac în aceleași condiții ca și calea extraordinară de atac respinsă anterior ca inadmisibilă. Așadar, în cauza dedusă judecății, hotărârea atacată nu poate fi supusă examinării pe calea contestației în anulare, întrucât nu a soluționat fondul cauzei. În acest sens, este, de altfel, și jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, în deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016 și nr. 804 din 5 decembrie 2017, instanța de contencios constituțional a statuat în mod expres că "indiferent de motivul invocat, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei".

Totodată, în speța dedusă judecății, se constată că nu au fost invocate motive dintre cele menționate la art. 426 din C. proc. pen.

Înalta Curte reamintește că art. 426 lit. a), c), d), e), f), g) și h) din C. proc. pen. se referă în mod expres la judecata în apel. Or, în cauză, fiind atacată o hotărâre pronunțată în procedura admisibilității în principiu a contestației în anulare, nu pot fi incidente aceste dispoziții.

De asemenea, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. poate fi exercitată de inculpatul condamnat, cu privire la care există o cauză de încetare a procesului penal, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, A. având calitatea de contestator în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

Totodată, așa cum s-a precizat anterior, în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată s-a analizat exclusiv admisibilitatea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, nefiind vorba despre o procedură prin care să se soluționeze fondul cauzei și să se pronunțe o hotărâre de condamnare pentru o faptă penală, care să atragă incidența cazului de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Așadar, se constată că A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale, contestația în anulare dedusă judecății nefiind admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Față de soluția dispusă, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 824 din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.