ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1966/2024

Asupra recursurilor civile de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/117/2011 pe rolul Tribunalului Cluj – Secția Civilă, reclamanta Societatea A S.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului-cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 și să fie obligate pârâtele la plata de despăgubiri evaluate provizoriu la 4008.222 lei, plus dobânzi legale aferente, calculate de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă a daunelor interese, în cuantum provizoriu de 500.000 lei.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 14 din 10 ianuarie 2012, s-a admis excepția necompetenței Tribunalului Cluj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj. S-a reținut, în esență, că potrivit art. 37 din Legea nr. 304/2004, Tribunalul Comercial Cluj a preluat cauzele de natura celor prevăzute de art. 36 alin. (3) din același act normativ, de la data înființării acestuia, anume litigiile cu profesioniști (foste comerciale).

La Tribunalul Comercial Cluj, dosarul a fost înregistrat la data de 20 ianuarie 2012, sub nr. x/1285/2012.

Prin sentința civilă nr. 2013 din 23 decembrie 2020, Tribunalul Specializat Cluj (noua denumire a Tribunalului Comercial), a respins acțiunea în despăgubiri, ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2021, reclamanta a solicitat completarea sentinței nr. 2013/2020, susținând că instanța a omis să soluționeze primul capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță, constând în rezilierea contractului-cadru nr. 55423 din 4 iulie 2017.

Potrivit sentinței nr. 381 din 24 februarie 2021, instanța a recalificat cererea de completare hotărâre în cerere de îndreptare a erorii materiale și, în consecință, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitiv, constând în omisiunea de a menționa, printre celelalte capete de cerere respinse, și pe cel având ca obiect reziliere contract.

Împotriva încheierilor de ședință din 22 februarie 2016, 28 noiembrie 2016, 30 octombrie 2017, 5 iunie 2019 și 18 noiembrie 2020, precum și împotriva sentințelor civile nr. 2013 din 23 decembrie 2020 și nr. 381 din 24 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj a declarat apel reclamanta A S.A.

Prin decizia nr. 198 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă, a respins apelul declarat împotriva celor 5 (cinci) încheieri premergătoare, ca nefondat.

A admis apelul declarat împotriva sentințelor nr. 2013 din 23 decembrie 2020 și nr. 381 din 24 februarie 2021, pe care le-a schimbat în tot, în sensul că a admis acțiunea.

A dispus rezilierea contractului-cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 și a obligat pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca la plata către reclamantă a sumei de 4597447,38 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente, în sumă de 5454.461,52 lei, calculată pentru perioada 1 septembrie 2010-13 septembrie 2022, dobândă ce va curge în continuare, până la achitarea debitului principal.

A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 291.675,57 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în etapa fondului, precum și a sumei de 58.089,79 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de etapa judecării apelului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În ce privește încheierile premergătoare apelate curtea a reținut că prin acestea nu s-au soluționat incidente procesuale și nici nu s-au făcut dezlegări cu caracter obligatoriu de către instanță, ci sunt încheieri preparatorii, respectiv încheieri care au soluționat aspecte privind obiecțiunile formulate de părți cu privire la proba cu expertiza în urbanism încuviințată în cauză. Cu alte cuvinte, aceste încheieri premergătoare nu au caracter interlocutoriu în sensul art. 268 C. proc. civ.

Întrucât apelul este o cale de atac cu caracter devolutiv în cadrul căreia se pot administra probele solicitate de părți și întrucât instanța este chemată să verifice starea de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând fi refăcute sau completate probele administrate la prima instanță, precum și încuviințate noi probe, curtea a reținut că proba cu cele două expertize în urbanism administrate de prima instanță nu reprezintă un incident interlocutoriu de care prima instanță sau instanța de apel să fie legată, ci un mijloc de probă în ansamblul tuturor probelor, urmând ca acesta să fie valorificat pentru stabilirea stării de fapt cu respectarea prevederilor legale incidente.

Astfel, faptul că prima instanță a încuviințat doar parte din obiecțiunile reclamantei sau le-a respins pe unele dintre acestea nu constituie o dezlegare a unei probleme de drept asupra căreia instanța de apel să statueze, soluțiile date de judecătorul fondului asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză neputând fi cenzurate în vreo manieră de către instanța de apel, decât fie prin refacerea probei, fie prin administrarea unei probe noi, solicitare care aparține titularului cererii de apel. Or, câtă vreme, apelanta și-a exercitat dreptul de a solicita probele în calea de atac și întrucât nu au fost decelate elemente de nelegalitate cu privire la modalitatea în care proba cu raportul de expertiză în urbanism a fost încuviințată și administrată în fața primei instanțe, aceasta fiind doar o probă în ansamblul tuturor probelor, curtea a constatat că apelul declarat împotriva încheierilor de ședință anterior menționate este nefondat, conform art. 296 din Vechiul C. proc. civ., pentru considerentele arătate.

În continuare, cu prioritate curtea a analizat solicitarea apelantei A S.A. (în continuare „A S.A.”) privind anularea hotărârilor pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea faptului că, în opinia apelantei, prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, aspect care ar reieși din următoarele situații: instanța de fond (a) nu a stabilit în mod temeinic situația de fapt în cauză și a ignorat probele depuse la dosar, (b) nu a analizat fondul cererii de reziliere și fapta ilicită, sens în care nu a analizat deloc două din cele trei obligații invocate de A S.A ca fiind încălcate de Consiliu și a confundat obligația esențială încălcată de Consiliu, pronunțându-se asupra unei alte obligații; (c) nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la toate condițiile răspunderii; (d) nu a analizat argumentele esențiale invocate de A S.A.; (e) a adăugat nepermis la prevederile contractului și la înțelegerea părților; (f) totodată, a aplicat în mod greșit legea.

După cum reiese din cuprinsul dispozițiilor Vechiului Cod de procedură civilă (aplicabil speței conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, întrucât acțiunea a fost demarată la data de 15 noiembrie 2011 inițial pe rolul Tribunalului Cluj, ulterior înregistrată, urmare a declinării cauzei, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 20 ianuarie 2012), apelul este o cale de atac devolutivă, care presupune, conform art. 295 Vechiul C. proc. civ., verificarea stabilirii situației de fapt și aplicării legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, în baza probelor administrate atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel. Din cuprinsul art. 297 alin. (1) Vechiul C. proc. civ. reiese că atunci când prima instanță, în mod greșit, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va anula hotărârea și va judeca procesul evocând fondul, putând să trimită cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A S.A. s-a solicitat primei instanțe să dispună rezilierea contractului cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 încheiat între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și societatea A S.A., să fie obligați pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca să plătească despăgubiri evaluate provizoriu la suma de 4.008.222 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente calculată de la data producerii prejudiciului și până la data achitării efective a sumei datorate, dobândă evaluată provizoriu la suma de 500.000 lei.

Din cuprinsul sentinței civile nr. 2013 din 23 decembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Specializat Cluj și a sentinței civile nr. 381 din 24 februarie 2021 privind îndreptarea de eroare materială strecurate în dispozitivul sentinței nr. 2013, curtea a reținut că prima instanță a analizat toate capetele de cerere, a stabilit starea de fapt astfel cum a extras-o din probațiunea administrată în fața acesteia și a aplicat prevederile legale stării de fapt, raportat la susținerile părților.

Deși asupra unor argumente ale reclamantei, prima instanță nu a făcut o analiză explicită, soluția referitoare la acestea se putea deduce din cuprinsul ansamblului analizei efectuate, aspect care îndreptățește instanța de apel să considere că nu se impune anularea sentințelor pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță a cercetat fondul litigiului. Cu alte cuvinte, motivarea primei instanțe vizează o cercetare a fondului cauzei, soluția din dispozitiv este susținută de considerentele acesteia, iar nemulțumirea apelantei reclamante privind modul în care prima instanță a stabilit starea de fapt și de drept nu este de natură a fi calificată a fi o necercetare a fondului. Nici invocata contrarietate între argumentele avute în vedere pentru respingerea primului capăt de cerere (ca lipsit de obiect confom considerentelor sentinței civile nr. 2013) și dispozitivul sentinței nr. 2013 astfel cum a fost corectat prin sentința nr. 381, în care s-a reținut că cererea de chemare în judecată a fost respinsă în tot ca neîntemeiată, nu este de natură a conduce la concluzia că instanța nu a cercetat fondul litigiului. Deși în cadrul sentinței civile nr. 2013 instanța a arătat că primul capăt de cerere rămăsese fără obiect ca urmare a intervenirii unei situații anterioare solicitării formulate, prima instanță a verificat întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale și, întrucât a ajuns la concluzia că nu erau întrunite, a respins ca neîntemeiată întreaga cerere de chemare în judecată. Sub aspectul efectelor juridice ale respingerii unui capăt de cerere ca rămas fără obiect sau ca neîntemeiat nu există o diferență, întrucât un capăt de cerere rămas fără obiect este practic rămas fără temei.

În considerarea faptului că instanța de apel a constatat că nu se regăsește în speță o necercetare a fondului de către prima instanță, curtea nu a validat solicitarea apelantei de anulare a hotărârilor primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, ci conform art. 295 Vechiul C. proc. civ. a verificat starea de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în baza probelor administrate atât la fond, cât și în apel, pentru a putea răspunde criticilor din memoriul de apel și apărărilor formulate de intimați prin întâmpinare și a celorlate susțineri invocate pe parcursul soluționării cauzei.

Sub aspectul stării de fapt, a reținut că între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca (în continuare „Consiliul”) și societatea A S.A., în calitate de investitor, s-a încheiat contractul-cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007, având în vedere prevederile Legii nr. 31/1990 republicată, HCL nr. 575 din 21 iulie 2006, Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 114/1996, contract care avea ca obiect, conform art. 1 „...stabilirea de către părți a etapelor ce vor trebui urmate pentru înființarea noii societăți, obiectivelor ce vor trebui îndeplinite de noua societate, a rolului ce va fi îndeplinit de fiecare dintre cele 2 persoane juridice (Consiliul și Investitorul), precum și a modului de organizare a noii societăți (art. 1.1)”; iar „toate obligațiile asumate de părți, care au stat la baza procedurii de identificare a investitorului privat interesat în participarea la societatea comercială ce se va înființa în vederea viabilizării și construirii unui cartier de locuințe în zona (…), conform cu prevederile Hotărârii nr. 575/2006, își păstrează valabilitatea până la îndeplinirea acestora, independent de constituirea noii societății, conform HCL nr. 351/2007 (art. 1.2)”.

Deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta A S.A. a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtul Consiliu Local al Municipiului Cluj-Napoca (organ deliberativ al persoanei juridice Municipiul Cluj-Napoca), obligații care vor fi analizate subsecvent, prima instanță a reținut că acest contract a fost denunțat unilateral prin notificarea nr. J1435 din 11 august 2010 emisă de administratorul judiciar al societății A S.A., desemnat în procedura insolvenței deschisă împotriva acesteia prin sentința comercială nr. 5061 din 8 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, în baza prevederilor art. 20 lit. j) corelat cu art. 86 din Legea nr. 85/2006.

A reținut prima instanță că, deși la data de 11 august 2010 prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2010 s-a dispus suspendarea efectelor sentinței comerciale nr. 5061 din 8 iulie 2010 a Tribunalului București, iar ulterior s-a admis recursul împotriva acestei sentințe (la data de 28 aprilie 2011), s-a casat și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței reclamantei (hotărâri aflate la filele (… vol X), denunțarea unilaterală emisă de administratorul judiciar la data de 11 august 2010 și-a produs efectele, fiind imposibil a se determina eventuala prioritate temporală între soluția instanței de suspendare a efectelor sentinței de deschidere a procedurii și cea a denunțării unilaterale, fără culpă a vreuneia dintre părți. În plus, s-a reținut, că deși sentința de deschidere a fost casată, actele juridice ale administratorului judiciar își vor produce efectele în absența desființării lor retroactive, deoarece nulitatea actelor juridice trebuie invocată și constatată de către instanța de judecată, solicitare care nu s-a făcut de către părți. Apoi, a reținut că încetarea efectelor contractului cadru a intervenit numai în baza prevederilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, fără vreo culpă a pârâtului Consiliul, fiind o măsură a administratorului judiciar care urmărea maximizarea averii reclamantei în beneficiul creditorilor săi.

Din punct de vedere juridic, această interpretare a notificării nr. J1435 din 11 august 2020 a fost apreciată greșită de curte având în vedere mai multe argumente.

Analizând cuprinsul adresei din 11 august 2010, curtea a reținut că a fost întocmită de administratorul judiciar al reclamantei și contrasemnată de directorul economic al reclamantei, iar în cadrul acesteia se aduce la cunoștința Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca că nu și-a îndeplinit obligația de a aduce ca aport în asociere terenul în suprafață determinată, conform prevederilor contractului cadru nr. 55423/2007, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual și s-a implicat în activități concurente asocierii dezvoltând și alte ansambluri, nu a realizat infrastructura și rețelistica care să lege amplasamentul de Municipiul Cluj-Napoca, nu și-a asumat obligațiile de protecție a proiectului, context în care administratorul judiciar, în baza art. 20 lit. j) din Legea nr. 85/2006, a apreciat că s-a încălcat de către Consiliu contractul-cadru, iar executarea în continuare de către A S.A. a acestui contract ar produce prejudicii averii debitorului din cadrul procedurii insolvenței, fiind incidente prevederile privind rezilierea contractului din vina Consiliului Local, prevăzute de art. 4.3 din contract filele (… vol. I Trib. Spec.). Această adresă a fost comunicată Consiliului la data de 16 august 2010 (fila … vol. I apel).

Corelând dispozițiile art. 20 lit. j) din Legea nr. 85/2006 care instituie între atribuțiile administratorului judiciar „menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor” cu cele ale art. 86 alin. (1) din același act normativ, privind modalitatea de denunțare a contractelor în derulare la data deschiderii procedurii insolvenței, curtea a reținut că potrivit tezei finale a alin. (1) al art. 86 (astfel cum acesta era în vigoare la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței) „contractul se consideră denunțat: b) la data notificării denunțării de către administratorul judiciar/lichidator.” Cu alte cuvinte, deși este un act juridic unilateral supus comunicării, acesta își produce efectele la data notificării denunțării. În speță, notificarea privind denunțarea s-a comunicat la data de 16 august 2010, dar își producea efectele din 11 august 2010.

Cu toate acestea, la data de 11 august 2010 efectele sentinței privind deschiderea procedurii au fost suspendate prin hotărâre executorie de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2010 și deci și atribuțiile tuturor participanților la procedură, inclusiv ale administratorului judiciar. Nu are relevanță aspectul temporal al orei pronunțării hotărârii de suspendare a efectelor sentinței privind deschiderea procedurii, întrucât hotărârea produce efecte din ziua în care este pronunțată independent de ora pronunțării. După cum rezultă din art. 258 Vechiul C. proc. civ., după ce se întrunește majoritatea, se întocmește de îndată dispozitivul hotărârii, care se semnează de judecători, se pronunță în ședință (publică) și se consemnează într-un registru special ținut de fiecare instanță, iar conform art. 261 C. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde printre altele că pronunțarea s-a făcut în ședință publică. Se observă că nu se menționează în cuprinsul dispozitivului ora pronunțării și de altfel în cuprinsul dispozițiilor procesuale ale Codului de procedură civilă nu se fac referiri la o astfel de mențiune și nu se acordă efecte juridice unei astfel de mențiuni în cuprinsul dispozitivului hotărârii.

Pe de altă parte, adresa administratorului judiciar a fost emisă în ziua în care atribuțiile sale fuseseră suspendate prin efectul hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București.

Curtea nu achiesează nici opiniei avansate de prima instanță și susținute de către intimații pârâți cu privire la păstrarea efectelor acestei adrese de notificare și ulterior casării sentinței de deschidere a procedurii și respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Dincolo de faptul că în mod corect a arătat apelanta că potrivit art. 311 Vechiul C. proc. civ., hotărârea casată nu are nicio putere, Legea nr. 85/2006 indică în mod expres în cuprinsul art. 33 alin. (5) că „dacă judecătorul sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei”, soluție aplicabilă mutatis mutandis și în calea de atac, atunci când instanța de control judiciar stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență și respinge cererea de deschidere a procedurii.

Așadar, atâta vreme cât la data emiterii notificării de denunțare unilaterală atribuțiile administratorului judiciar au fost suspendate, iar ulterior prin efectul legii s-a stabilit retroactiv că cererea de deschidere a procedurii este lipsită de efect chiar de la înregistrarea ei, pe cale de consecință își pierd efectele juridice orice alte acte întocmite în procedura insolvenței, întrucât legea stabilește lipsirea de orice efect a acestora.

În acest context factual și de drept, nu este fondată susținerea primei instanțe, îmbrațișată de intimați, că actul juridic al denunțării ar fi avut o existență de sine stătătoare și ar fi produs vreun efect juridic, că acesta ar fi trebuit contestat conform art. 21 din Legea nr. 85/2006 (acțiune fără nicio finalitate întrucât procedura insolvenței era suspendată) sau că ar fi fost necesară formularea unei acțiuni de constatare a nulității/declarare a nulității acesteia, câtă vreme prin dispozițiile legale indicate anterior, legea lăsa fără niciun efect juridic cererea de deschidere a procedurii, fiind lăsate implicit fără efecte juridice orice acte întocmite urmare a deschiderii procedurii.

De asemenea, a fost apreciată nefondată susținerea intimaților că apelanta reclamantă ar fi ratificat efectele notificării întrucât s-ar fi prevalat de aceasta prin cererea de chemare în judecată, în contextul în care nu poate fi ratificat un act pe care legea l-a lipsit de orice efect juridic, iar conduita reclamantei invocată de intimați nu este de natură a conduce la achiesarea sa la actul juridic al denunțării unilaterale, întrucât nu a rezultat din vreo probă concludentă că exista o manifestare neechivocă în acest sens.

Deși curtea nu a achiesat nici opiniei că denunțarea unilaterală emisă de administratorul judiciar nu poate fi decât fără culpa părților, întrucât acest aspect nu reiese din cuprinsul art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ci dimpotrivă, administratorul judiciar este îndreptățit să denunțe orice contract în derulare care ar prejudicia maximizarea valorii averii debitoarei, deci inclusiv atunci când cealalată parte nu își îndeplinește obligațiile sale contractuale, a verificat și susținerea apelantei că prin notificarea din data de 11 august 2010 a operat rezilierea contractului din culpa Consiliului în baza pactului comisoriu cuprins de art. 4.3 din contractul cadru, conform căruia „oricare dintre părți are dreptul de a denunța unilateral prezentul contract, fără acordarea unui termen de grație și fără intervenția instanței de judecată, în următoarele cazuri: a) Consiliul nu își îndeplinește obligația de a reglementa regimul juridic al terenului, deși au trecut 30 de zile de la data însușirii de către Consiliu a documentației topo-cadastrale a terenului; (...) e) Oricare dintre părți împiedică în mod voit (prin acțiuni explicite sau prin pasivitate sau prin exercitarea abuzivă a dreptului de vot) activitatea noii societăți și ducerea la îndeplinire a obiectului prezentului contract.” Conform art. 4.5 din contract „partea care solicită denunțarea contractului conform prevederilor de mai sus trebuie să întocmească o notificare scrisă privind încetarea prezentului contract, cu indicarea motivelor conform acestuia. Notificarea trebuie înregistrată direct la cealaltă parte sau trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.”

Corelativ suspendării atribuțiilor administratorului judiciar la data emiterii denunțării unilaterale, renasc atribuțiile reprezentantului legal al societății apelante și, la nivel teoretic, adresa emisă putea valora exprimarea voinței de a apela la desființarea contractului prin pactul comisoriu de ultim grad asumat de părți. Însă posibilitatea de a desființa un contract trebuie să reprezinte nu doar transpunerea obligațiilor prevăzute de contract și încălcate de una dintre părți, ci și exprimarea voinței părții prin persoana care era abilitată să o reprezinte.

Cu toate acestea, cercetând cuprinsul notificării din 11 august 2010, curtea a reținut că semnarea notificării și de către directorul economic apare mai degrabă ca o formalitate prin care societatea, la acea dată în insolvență, luase la cunoștință de demersul făcut de practicianul în insolvență, că se indică la modul general doar art. 4.3 fără a se arăta cazul din cuprinsul contractului care ar putea conferi dreptul de a denunța contractul (chestiune care apare totuși ca fiind puțin relevantă). Ceea ce a convins instanța că această notificare nu reprezintă o denunțare în sensul art. 4.3 din contract, l-a reprezentat lipsa mandatului persoanei care a semnat notificarea, respectiv a directorului economic, nefiind vreun înscris depus pe parcursul derulării acestui litigiu care să ateste delegarea atribuțiilor de conducere privind raporturile contractuale către directorul economic. Această ultimă chestiune care a fost analizată de curte din perspectiva prevederilor art. 143 ind. 2 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare la data notificării) care indică în cazul societăților pe acțiuni cine reprezintă societatea în raporturile cu terții, corelat cu faptul că încheierea contractului s-a făcut pentru societatea A S.A. prin președintele consiliului de administrație (în acord cu art. 143 ind. 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1990) a condus instanța la concluzia că directorul economic nu avea mandatul de a aplica dispozițiile art. 4.3 din contract și de a denunța unilateral contractul, semnarea acestuia apărând ca o formalitate de luare la cunoștință a demersului efectuat de administratorul judiciar în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006.

O altă explicație logică referitoare la existența semnăturii directorului economic pe acea adresă nu a fost găsită în contextul în care, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta apelantă nu a solicitat a se constata de către instanță că intervenise denunțarea unilaterală a contractului în baza pactului comisoriu de ultim grad, ci a solicitat a se aplica rezilierea judiciară conform art. 1020 - 1021 din Vechiul C. civ., împrejurare care presupune că nici reclamanta nu era convinsă că acea adresă produce efecte juridice din punctul de vedere al prevederilor contractuale.

Așadar, curtea nu a validat soluția primei instanțe potrivit căreia ar fi intervenit denunțarea unilaterală a contractului până la data introducerii cererii de chemare în judecată, context în care curtea a analizat dacă susținerile apelantei reclamante privind încălcarea obligațiilor contractuale sunt de natură a conduce la rezilierea contractului, conform art. 1020 din Vechiul C. civ., adică aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea culpabilă a contractului, respectiv desființarea acestuia și acordarea de daune interese.

Sub acest aspect, apelanta a arătat că analiza primei instanțe privind existența faptei ilicite și a culpei Consiliului este străină pricinii în ceea ce privește încălcarea obligației de vărsare a aportului subscris și lipsește în ceea ce privește încălcarea celorlalte obligații invocate, concluzionând apelanta că prima instanță a făcut o intrepretare eronată a clauzelor contractuale și a reținut existența unei cauze justificate în favoarea intimaților, ca excepție de neexecutare a contractului de natură a înlătura culpa intimaților pentru neîndeplinirea obligației. De cealaltă parte, intimații au arătat că instanța a făcut analiza în limitele a ceea ce i s-a solicitat, iar condițiile de angajare a răspunderii contractuale nu erau îndeplinite.

Pentru a stabili care parte nu și-a îndeplinit obligațiile în mod culpabil și dacă acestea erau esențiale și apte pentru a conduce la desființarea contractului, curtea a făcut un scurt istoric al nașterii și desfășurării raporturilor contractuale dintre părți, astfel cum a rezultat din întreaga probațiune administrată la fond și în apel.

Prin HCL nr. 575 din 21 iulie 2006 s-a aprobat participarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca la constituirea unei societăți comerciale în vederea viabilizării și construirii unui cartier de locuințe în zona „(…)”, Municipiul Cluj-Napoca, în cotă parte de 51% din capitalul social, iar investitorul în cotă de 49% din capitalul social, în echivalent lei. Conform art. 6 cu raportare la art. 4 din această hotărâre, contribuția Consiliului la societatea comercială urma să fie „suprafața de teren situată în zona „ (…)”, rezultată ca diferența dintre suprafața totală construibilă conform PUZ și suprafața de teren construibilă selectată conform prevederilor art. 4 (adică cel puțin 25% din suprafața totală de teren construibilă-s.n.), urmând ca terenul rămas după excluderea suprafeței de teren menționată la art. 4 să constituie aportul în natură la societatea comercială nou înființată. De asemenea, în contribuția consiliului se includea și costul aferent expertizei tehnico-valorice de evaluare a terenului. Potrivit art. 10 din hotărâre, contractul de societate se va încheia după finalizarea PUZ, respectiv după stabilirea suprafeței de teren ce se constituie în aportul în natură al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca ce se face cu respectarea prevederilor art. 4 (a ofertei investitorului interesat).

Având în vedere că prin procesul-verbal din 27 septembrie 2006 al Comisiei de analiză și selectare a ofertei celei mai convenabile din cadrul Consiliului s-a solicitat ofertanților să prezinte o simulare de plan urbanistic care să cuprindă modalitatea de împărțire a terenului în construibil și neconstruibil, „pentru a se vedea situația reală din teren”, precum și întocmirea unui plan detaliat (filele … vol. VI al TB Spec. Cluj), societatea apelantă A S.A. a înaintat la data de 11 octombrie 2006 simularea de plan urbanistic pentru suprafața de 204,94 ha (estimată conform referatului nr. 55411/421 din 13 iulie 2006 publicat pe site-ul primăriei) – filele (…) dosar TB Cluj, documentație care se regăsește parțial la filele (…) vol. VI dosar TB Spec. Cluj.

Întrucât oferta societății A S.A. a fost considerată cea mai convenabilă, prin HCL nr. 135 din 13 martie 2007 completată prin HCL nr. 351 din 7 iunie 2007 s-a aprobat contractul cadru, astfel că la 04.07.2007 s-a încheiat acest contract cadru dintre Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de autoritate publică, și S.C. A S.A. în calitate de investitor, în vederea stabilirii etapelor ce vor fi urmate pentru înființarea noii societăți, a obiectivelor ce vor trebui îndeplinite de noua societate, a rolului pe care îl va îndeplini fiecare dintre cele 2 persoane juridice (Consiliul și Investitorul), a modului de organizare a noii societăți, urmând ca toate obligațiile asumate de părți și care au stat la baza procedurii de identificare a investitorului privat interesat la participarea la societatea comercială ce se va înființa în vederea viabilizării și construirii unui cartier de locuințe în zona (…), conform prevederilor HCL nr. 575/2006 să își păstreze valabilitatea până la îndeplinirea acestora, independent de constituirea noii societăți, conform HCL nr. 351/2007 (art. 1 din contract).

În ceea ce privește noua societate care urma a se înființa, conform art. 2.3.1.1 și 2.3.1.2 din contract aportul Consiliului la constituirea noii societăți îl reprezenta „dreptul de proprietate asupra a 67% din terenul construibil în suprafață stabilită prin PUZ, situat în zona (…) (denumit în continuare „Terenul”); noua societatea nu va putea pune în vânzare suprafețe de teren needificat” și costul aferent expertizei tehnico-valorice de evaluare a terenului construibil conform PUZ din zona (…), iar conform art. 2.3.2.1 aportul investitorului îl reprezenta contribuția a 49% din capitalul social subscris.

În ceea ce privește obligațiile Consiliului referitoare la aport, prin art. 2.3.1.5.1 din contract s-au prevăzut următoarele- „Consiliul va reglementa situația juridică a Terenului, obținând actele/dovezile dreptului său de proprietate, inclusiv înregistrarea în registrele de publicitate imobiliară ori de altă natură, relevante în termen de 30 de zile de la data însușirii de către Consiliu a documentației topo-cadastrale a terenului construibil conform PUZ din zona (…), întocmită și prezentată de către A S.A.”

Terenul a fost predat societății apelante prin procesele-verbale nr. 65436/42 din 8 august 2007 și nr. 76659/42 din 21 septembrie 2007, și s-a întocmit documentația cadastrală de B S.R.L. (filele … vol. V dosar TB Spec Cluj) prin care s-a delimitat perimetrul pentru „Cartierul (…)”, prin dezmembrarea și comasarea parcelelor cu nr. topo într-un singur nr. cadastral al amplasamentului, în suprafață totală de 267,03956 ha, documentație însușită de Consiliu prin HCL nr. 642 din 30 octombrie 2007. Apoi terenul a fost înscris la data de 12 decembrie 2007 în CF nr. x, nr. cadastral x, în favoarea Municipiului Cluj-Napoca.

Prin HCL nr. 19 din 31 ianuarie 2008 s-a aprobat Planul Urbanistic (…), având ca beneficiari Consiliul și A S.A., iar prin PUZ preliminar s-au stabilit: suprafața de teren construibilă, identificarea suprafeței de 33% pe care investitorul o va preda Consiliului Local, stabilirea suprafeței de 67% care va constitui aport în natură al Consiliului Local în cadrul societății ce se va constitui în comun de investitor și Consiliul Local și stabilirea numărului de locuințe ce urmează a fi finalizate.

Prin HCL nr. 211 din 15 aprilie 2008 s-a însușit expertiza tehnico-valorică a terenului de 179 ha identificat prin PUZ preliminar.

La data de 5 iunie 2008 s-a autentificat Actul constitutiv al societății pe acțiuni C S.A., având în vedere că între părți, Consiliul și A S.A., a fost încheiat contractul cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 și că „au fost îndeplinite condițiile precedente înființării noii societăți”, prin care s-a stabilit capitalul social total subscris și care va fi vărsat de acționari în cuantum de 92.744.954,11 lei, reprezentând aportul în natură și numerar.

Conform art. 6.2.1 din actul constitutiv Consiliul contribuie ca aport cu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 179 ha identificat conform planului de situație rezultat din PUZ aprobat prin HCL nr. 19 din 31 ianuarie 2008, parte din terenul întabulat în CF nr. x a localității Cluj-Napoca, cu nr. cadastral x, în suprafață totală de 267,0396 ha. „Suprafața de 179 ha va fi individualizată în conformitate cu documentația cadastrală care urmează a fi întocmită și va fi întabulat ca și corp funciar distinct pe numele și în favoarea S.C. C. S.A., odată cu finalizarea documentației cadastrale, dar nu mai târziu de termenul prevăzut de art. 9 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, întabularea pe numele societății echivalând cu îndeplinirea obligației de vărsare a capitalului subscris.”

La data de 15 iulie 2008 societatea C S.A. a fost înmatriculată în registrul comerțului.

Prin HCL nr. 542 din 23 decembrie 2008 s-a însușit documentația cadastrală întocmită de B S.R.L. pentru dezmembrarea imobilului pășune înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, în suprafață de 2670396 mp, în 3 loturi, în vederea scoaterii din circuitul agricol (filele … vol. XI dosar TB Spec. Cluj).

Prin HCL nr. 95 din 26 februarie 2009 s-a aprobat introducerea în intravilan a terenului reglementat prin PUZ Preliminar aprobat prin HCL nr. 19 din 31 ianuarie 2008, urmare a îndeplinirii condiției prevăzute de art. 2.6.6.9 din contractul-cadru nr. 55423/2007, respectiv a constituirii societății C S.A. (fila … vol. V TB Spec.).

Prin HCL nr. 350 din 7 iulie 2009 s-a aprobat Planul Urbanistic (…), având ca beneficiari Consiliul și societatea C S.A. prin care se reglementează dezvoltarea urbanistică a zonei în vederea construirii unui cartier de locuințe și dotări specifice, la care se adaugă dotări de nivel regional. Conform hotărârii, documentația reprezintă aprofundarea studiului PUZ preliminar aprobat prin HCL nr. 19 din 31 ianuarie 2008 printr-un master plan care evidențiază conceptul de organizare spațială într-un cadru urbanistic coerent și unitar, urmat de detalierea prescripțiilor de construire prin Regulamentul aferent. S-a arătat că „pe terenul în suprafață de 88,12 ha urmează a se instala de noua societate infrastructura necesară și apoi acesta urmează a fi predat Consiliului Local, conform hotărârilor Consiliului Local și contractului-cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007. Reglementările, bilanțul teritorial și indicii urbanistici se detaliază în Regulamentul de urbanism aferent PUZ.”

Prin HCL nr. 445 din 6 octombrie 2009 s-a însușit documentația cadastrală întocmită de societatea B S.R.L. privind alipirea celor 3 parcele în suprafață totală de 2.670.369 mp (înscrise în (...), 250124 și 250147) și înscrierea acestora într-o carte funciară nouă la categoria „pășune”, în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca (filele … vol. XI dosar TB Spec). Terenul a fost reînscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. cadastral x.

În perioada aprilie-octombrie 2009 are loc o vastă corespondență din punct de vedere administrativ între autoritatea locală și investitor, precum și între acesta din urmă și alte societăți cu privire la situația drumurilor și propunerea unora noi, a rețelelor de utilități, a lucrărilor de amenajare a terenului (filele … vol. I Tb Spec), perioadă în care se emite Autorizația de construire nr. x din 22 aprilie 2009 privind organizarea de șantier provizorie în baza proiectului elaborat de A S.A. (filele … vol. I dosar TB Spec), se adoptă HCL nr. 363 din 9 iulie 2009 privind indicatorii tehnico-economici „(…)”-1100 ml (filele … vol. I, Tb spec.), se emite Autorizația de construire nr. x din 13 octombrie 2009 pentru „(…)” (filele … vol. I dosar TB Spec), se aprobă HCL nr. 457 din 6 octombrie 2009 privind concesionarea directă a terenului în suprafață de 2.500 mp, parte din terenul ce reprezintă cota de 33% ce revine municipiului din suprafața totală construibilă, aferentă cartierului, conform PUZ, în favoarea Spitalului D (filele …vol. I).

Prin HCL nr. 85 din 9 martie 2010 se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „(…)” (filele … vol. I).

Având în vedere că în urma somațiilor publicate în ziarul (…) nr. (…) din (…) și Partea a IV a Monitorului Oficial nr. (…) din (…) și nr. (…) din (…) nu a fost vărsat de către acționarul societății C S.A., Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, aportul în natură, prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 1 din 13 august 2010 s-au anulat acțiunile având ca titular Consiliul, în temeiul art. 100 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, având în vedere nerespectarea de către acționar a obligației reținute de art. 6 din Actul constitutiv, de a vărsa dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 179 ha (fila … vol. TB Cluj). Decizia a fost publicată în partea a IV-a a Monitorului Oficial nr. (…) din (…) (fila … vol. TB Cluj), iar toate acțiunile promovate de către Consiliul Local pe rolul instanțelor au fost respinse sau s-a renunțat la acestea (dosarele nr. x/1285/2010, nr. y/1285/2010, nr. z/1285/2010, nr. xx/1285/2010 și nr. xy/1285/2010).

Acțiunea promovată la data de 15 noiembrie 2011, inițial pe rolul Tribunalului Cluj, de către reclamanta investitor A S.A. a avut în vedere pronunțarea de către instanță a unei hotărâri prin care să rezilieze contractul cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 întrucât pârâtul Consiliul, organ decizional al pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, nu și-a îndeplinit obligația de a vărsa aportul la noua societate constituită punând astfel în imposibilitate partea reclamantă de a continua parteneriatul, obligație considerată esențială, precum și neîndeplinirea altor obligații asumate contractual, precum cele prevăzute de art. 2.6.8.8 și 2.6.6.18.

Rezilierea contractului intervine ca sancțiune în cazul contractului sinalagmatic, cu executare succesivă, atunci când una dintre părți nu își îndeplinește culpabil o obligație considerată esențială de către părți și care reprezintă cauza juridică a acordului acestora.

Din această perspectivă, contrar opiniei primei instanțe și a pârâților, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a arătat atât obiectul cererii, pronunțarea rezilierii contractului, și s-au indicat obligațiile nerespectate de către pârâți, chiar dacă s-a dezvoltat mai mult motivarea privind obligația considerată esențială de reclamantă, revenea primei instanțe obligația de a verifica și susținerea reclamantei privind nerespectarea celorlalte obligații amintite în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Aceste obligații pretins nerespectate, erau cuprinse în art. 2.6.6 privind obligațiile Consiliului din cadrul Capitolului 2 „Noua Societate care se va înființa în comun”, subpunctele 2.6.6.8 privind obligația Consiliului „să sprijine demersurile noii societăți de atragere a fondurilor structurale sau de altă natură publică, însușindu-și documentațiile întocmite în acest scop de investitor în condițiile legii” și 2.6.6.18 privind obligația Consiliului „să notifice noua societate despre orice proiecte, planuri, dispoziții adoptate sau aprobate de Consiliul Local ori de instituțiile din subordine, care se referă la terenuri învecinate Terenului (pe o rază de 5 km) sau care pot influența proiectul imobiliar (…).”

Curtea a constatat atât din probațiunea administrată la fond, cât și din cea administrată în apel, că interesul reclamantei apelante de a invoca și încălcarea unor obligații accesorii din cadrul contractului urmărea dovedirea legăturii strânse dintre încălcarea obligației esențiale de vărsare a aportului și obligațiile accesorii privind susținerea noii societăți de atragere a unor fonduri suplimentare de natură publică sau de protejare a proiectului față de alte investiții concurențiale din zonă, întrucât în opinia reclamantei, pârâții nu au mai dorit continuarea proiectului și s-au implicat în alte proiecte privind terenul care trebuia adus ca aport.

Aceste obligații vizează sprijinirea noii societăți de către unul dintre acționari, fiind o stipulație pentru altul, în contextul în care contractul era încheiat de Consiliu și A S.A., iar încălcarea acestora ar trebui să aibă un caracter serios, continuu, de natură a eluda scopul avut de părți la încheierea contractului, acela de a înființa o nouă societate, în vederea viabilizării și construirii unui cartier de locuințe în zona (…), autoritatea urmărind să primească cota de 33% din terenul construibil cu 75 de locuințe sociale și a dotărilor de cartier de utilitate publică, iar investitorul urmărind să obțină consecințe favorabile urmare a dezvoltării imobiliare. Nu poate fi omis nici aspectul că devenind acționar majoritar al noii societăți, autoritatea publică locală urma să beneficieze la rândul său de consecințele favorabile ale dezvoltării imobiliare pe cota de 67% din terenul care va fi adus ca aport la capitalul social.

În urma analizării susținerilor reclamantei apelante, curtea nu a reținut încălcarea acestor obligații accesorii, întrucât înscrisurile invocate de reclamanta apelantă privesc perioada ulterioară pierderii calității de acționar a Consiliului în cadrul noii societăți. Dezmembrarea terenului în suprafață de 267 ha pentru realizarea altor proiecte (CREIC, TEAM), pentru respectarea unor hotărâri judecătorești de constituire a dreptului de proprietate în favoarea foștilor revoluționari sau veterani, s-a realizat ulterior publicării în Monitorul Oficial din (…) a deciziei Consiliului de Administrație nr. 1 din 13 august 2010. În acest sens sunt HCL nr. 457 din 30 noiembrie 2010 (prin care s-a dezmembrat terenul în 2 loturi) și documentația cadastrală aferentă (filele …, vol. II apel), precum și HCL nr. 365 din 12 octombrie 2010, HCL nr. 51 din 22 februarie 2011, HCL nr. 92 din 13 februarie 2012 etc. (filele … vol. II apel, filele … vol. III apel). Planul urbanistic zonal – str. (…),(…) și a Planul urbanistic de Detaliu/Centru TEAM, a fost aprobat prin HCL nr. 115 din 20 martie 2012 pe parte din terenul din zona (…), fiind întocmit ulterior pierderii calității de acționar a Consiliului, iar utilizarea reglementărilor din PUZ-ul aprobat prin HCL nr. 350/2009 nu poate constitui o încălcare a obligațiilor accesorii invocate câtă vreme beneficiarul acestui PUZ era municipalitatea, iar PUZ-ul reprezintă o documentație urbanistică care reglementează situația urbanistică a unei zone pe o anumită perioadă de timp, fiind general aplicabilă pentru orice persoană interesată să reglementeze urbanistic în acea zonă.

În ceea ce privește extinderea de cimitir, str. (…) nr. 9 și aprobarea unui PUZ printr-o HCL din 12 octombrie 2010, curtea a constatat că aceasta urma a se realiza pe terenul proprietatea privată a unui terț beneficiar (filele …. vol. III apel).

Inclusiv expertiza topografică realizată în apel de doamna expert E a confirmat că terenul cu nr. cadastral x suport al PUZ a fost dezmembrat inițial în 2 loturi, în imobilul cu nr. cadastral x, care nu a mai fost modificat până în prezent, și imobilul cu nr. cadastral x dezmembrat apoi succesiv, inclusiv în parcele mici de 500 mp pentru atribuirea acestora unor cetățeni (filele …. vol. VI apel).

De asemenea, reclamanta apelantă, deși a amintit de un proiect pe Valea (…) în vecinătatea proiectului Cartierul (…) sau de cereri de finanțare pentru proiecte precum accesarea de fonduri de mediu pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren și combaterea eroziunii solului, parcuri de recreere și agrement, parc civic administrativ, e-guvernare, trei centre sociale, program operațional sectorial CCE, le-a invocat la modul general, fără a se fi putut stabili cu certitudine că proiectul învecinat ar fi afectat executarea proiectului cartierul (…) și nici că pârâții ar fi împiedicat aprobarea cererilor de finanțare pe care societatea C S.A. le-ar fi depus (fără a se face dovada că ar fi fost depuse cereri de finanțare).

Dimpotrivă, înscrisurile aflate la dosar au relevat că pârâții și-a manifestat disponibilitatea de a sprijini societatea C S.A. prin atragerea de fonduri nerambursabile pentru spații verzi și pentru lucrări de combatere a alunecărilor de teren (filele … vol. I TB Spec), iar prin interogatoriul administrat în fața primei instanțe au arătat că s-a depus doar documentația pentru finanțarea centrului municipal de consiliere pentru părinți și copii (studiu de prefezabilitate), fiind în evaluare, nefiind alte cereri de finanțare pentru celelalte centre sociale, celelalte proiecte amintite având alți solicitanți eligibili (răspunsurile 18-20 din interogatoriu fila … vol. I Tb Spec).

În acest context probatoriu, curtea a reținut că nu au fost încălcate de către intimatul pârât Consiliu obligațiile prevăzute la art. 2.6.6.8 și 2.6.6.18, astfel că nu putea fi aplicată sancțiunea de reziliere a contractului solicitată de reclamantă.

În ceea ce privește obligația esențială asumată de pârâtul intimat Consiliul Local de a vărsa dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 179 ha, curtea a reținut că această obligație nu a fost îndeplinită de către intimat, respectiv acesta nu a aportat dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 179 ha, conform art. 6.2.1 din actul constitutiv al societății C S.A., încălcare a obligației constatată prin Decizia Consiliului de Administrație nr. 1 din 13 august 2010 a societății C S.A și care se bucură de prezumția de legalitate, câtă vreme aceasta nu a fost revocată sau anulată.

În ceea ce privește justificarea încălcării obligației esențiale a pârâtului intimat Consiliul Local, curtea a reținut că se impune o analiză a clauzelor contractuale și a obligațiilor asumate de fiecare dintre părți, câtă vreme apelanta a susținut că analiza primei instanțe era străină de cauză întrucât ar fi analizat doar obligația de constituire a aportului, etapă epuizată, fără a avea în vedere susținerea sa privind obligația de vărsare a aportului.

Contractul cadru nr. 55423 din 4 iulie 2007 este structurat în 5 capitole și un preambul: cap.1 privind „Obiectul contractului”, Cap. 2 privind „Noua societate care se va înființa în comun”, Cap. 3 privind „Răspunderi și declarații”, Cap. 4 privind „Încetarea contractului” și Cap. 5 privind „Dispoziții finale”.

Obligațiile privind aporturile părților sunt incluse în cadrul Cap. 2, în care se regăsesc mai multe subcapitole: 2.1 privind „motivul asocierii părților”, 2.2. privind „termenul de înființare a noii societăți”, 2.3. privind „Aporturile părților la constituirea noii societăți”, 2.4. privind „Condiții precedente înființării noii societăți”, 2.5. privind „Cheltuielile necesare pentru realizarea condițiilor precedente și înființarea noii societăți” și 2.6 privind „Principii privind funcționarea noii societăți”.

Conform art. 2.3.1.1 din subpunctul 2.3.1 privind „ Aportul Consiliului” – Aportul Consiliului la constituirea noii societăți îl constituie dreptul de proprietate asupra a 67% din terenul construibil în suprafață stabilită prin PUZ, situat în zona (…) (denumit în continuare „Terenul”); noua societate nu va putea pune în vânzare suprafețe de teren needificat.

Conform art. 2.3.1.5.1 referitoare la obligațiile asumate de Consiliu privind aportul „Consiliul va reglementa situația juridică a Terenului, obținând actele/dovezile dreptului de proprietate, inclusiv înregistrarea în registrele de publicitate imobiliară ori de altă natură, relevante în termen de 30 de zile de la data însușirii de către Consiliu a documentației topo-cadastrale a terenului construibil conform PUZ din zona (…), întocmită și prezentată de către A”.

Conform art. 2.6.6.1 din cadrul Cap. 6 privind principiile referitoare la funcționarea noii societăți, și pentru care părțile au convenit să fie preluate în actul constitutiv al noii societăți „Fără a împiedica părțile ca prin actul constitutiv să se stabilească și alte drepturi și obligații, Consiliul se obligă să constituie dreptul de proprietate asupra Terenului ca aport în natură la capitalul social al noii societăți, liber de orice ipoteci, drepturi de sechestru, gajuri imobiliare, obligații, datorii, restricții privind dreptul de transfer, interdicții legale sau administrative de construire, afectațiuni de expropriere, orice alte scoateri din drepturi, sarcini, servituți sau pretenții de orice natură, în termen de 30 de zile de la data însușirii de către Consiliu a expertizei topo cadastrale prezentată de investitor”.

Conform art. 2.6.6.3 „La semnarea actului constitutiv, Consiliul va prezenta un extras de carte funciară din care să rezulte dreptul de proprietate privată asupra Terenului (...)”.

Din cuprinsul acestor dispoziții contractuale, curtea a reținut că părțile au avut în vedere în noțiunea de „ Teren” doar cota de 67% din întreaga suprafață de teren, întrucât obiectul contractului îl reprezenta în principal înființarea unei societăți și aporturile părților. De asemenea, din cuprinsul acestor clauze curtea a mai reținut că părțile au avut inițial în vedere ca aportu