ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5861/2024

Ședința publică din data de 06 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – secția Civilă la data de 10.10.2023, astfel cum a fost precizată la data de 29.01.2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru daunele morale și materiale cauzate prin emiterea cu întârziere a adeverinței necesare pentru revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare de stat, adeverință care să reflecte situația soldelor/salariilor realizate în funcția de bază, actualizate conform Ordinului Procurorului Șef al DNA nr. 238/26.04.2023.

Acțiunea introductivă a fost întemeiată pe art. 8 și 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2.1. Hotărârea Tribunalului Ialomița, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 187 F de la data de 20.02.2024, Tribunalul Ialomița, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de DNA și a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1616/11.10.2024, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cererii, în favoarea Tribunalului Ialomița – secția Civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că pretențiile formulate în cauză se grefează pe raportul de serviciu al reclamantului – raport de muncă lato sensu, vizând executarea de către fostul angajator a unei obligații ce îi incumbă potrivit legii, iar nu pe un raport de drept administrativ pur, între o persoană vătămată printr-un act administrativ asimilat și o autoritate publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Potrivit art. 96 alin. (1) C. proc. civ., "Curțile de apel judecă: (...) 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale".

Totodată, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Înalta Curte reține că prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție, obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru daunele morale și materiale cauzate prin emiterea cu întârziere a adeverinței necesare pentru revizuirea deciziei privind acordarea pensiei militare de stat, adeverință care să reflecte situația soldelor/salariilor realizate în funcția de bază, actualizate conform Ordinului Procurorului Șef al DNA nr. 238/26.04.2023.

Având în vedere formularea și motivarea acțiunii, Înalta Curte constată că litigiul vizează pretinsul refuz al unei autorități centrale – Direcția Națională Anticorupție – de a soluționa în termen legal cererea reclamantului, respectiv de a-i emite adeverința necesară revizuirii deciziei de pensie.

Competența instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de rangul autorității emitente a actelor administrative contestate sau de rangul autorității publice autoare a refuzului pretins nejustificat, esențială fiind poziția autorității în sistem, iar nu raportul de serviciu, reclamantul având calitatea de pensionar militar.

Prin urmare, Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența soluționării litigiului în primă instanță aparținând Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Direcția Națională Anticorupție București în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.