Decizia nr. 5550/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 decembrie 2022, pe rolul Tribunalului Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal și aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON, obligarea pârâtei să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, actualizate cu indicele de inflație stabilit pentru anul 2022, precum și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011. 1.

Prin încheierea din 21 martie 2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a completului de judecată specializat în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași secții. 1.

Prin sentința civilă nr. 513 din 30 mai 2023, Tribunalul Arad – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. 1.

Prin sentința civilă nr. 547 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. 1.

Prin decizia nr. 5874 din 7 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal la data de 23 februarie 2024, sub nr. x/2022*. 2. Încheierea de suspendare a judecății cauzei Prin încheierea din 28 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei privind acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului, pentru lipsa părților. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei în fața Curții de Apel Timișoara și judecarea pe fond a cererii. În motivarea recursului, reclamantul a învederat că a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Arad, iar Curtea de Apel Timișoara a fost învestită cu soluționarea cauzei în urma regulatorului de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest context, consideră că instanța de fond a reținut greșit că reclamantul trebuia să formuleze o nouă cerere de judecată în lipsă. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A.. II. Soluția instanței de recurs Analizând criticile de nelegalitate formulate în calea de atac, în raport de încheierea atacată și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că încheierea de suspendare a judecății cauzei, recurată de reclamant, poartă mențiunea pronunțării sale la data de 28 martie 2023, deși, din cuprinsul actelor dosarului și verificarea parcursului procesual al cauzei, rezultă că aceasta a fost pronunțată la data de 28 martie 2024. Această neconcordanță reprezintă o evidentă eroare materială, încheierea neputând fi pronunțată în luna martie a anului 2023, câtă vreme cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23 februarie 2024, după pronunțarea regulatorului de competență de către Înalta Curte în luna decembrie a anului 2023. Însă din verificările efectuate nu a rezultat că instanța de fond, la cerere sau din oficiu, ar fi procedat la o îndreptare a acestei erori. În consecință, instanța de recurs se va raporta în continuare la încheierea de suspendare a judecății cauzei din data de 28 martie 2023, astfel cum se menționează în conținutul acestui act de procedură, cu precizarea că data reală a pronunțării încheierii este 28 martie 2024. Revenind la recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține că, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul suspendă judecata "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.", iar alin. (2) al aceluiași text de lege, statuează că "Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată." În cauza de față, instanța de fond a constatat incidența prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., apreciind că se impune suspendarea judecății cererii întrucât părțile au fost legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au formulat cerere de judecată în lipsă. Totodată, a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile din cuprinsul art. 411 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme reclamantul nu a adresat o cerere de judecată în lipsă Curții de Apel Timișoara. Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația pronunțării hotărârii cu încălcarea regulilor procedurale a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, rezultă că reclamantul A. a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, cerere care în mod greșit nu a fost valorificată de Curtea de Apel Timișoara pe considerentul că nu este adresată acestei din urma instanțe. Înalta Curte constată că sintagma "numai la instanța în fața căreia a fost formulată" din cuprinsul art. 411 alin. (2) C. proc. civ. nu se interpretează în sensul restrictiv reținut de Curtea de Apel Timișoara, respectiv înțelegând prin "instanță" fiecare instanță de judecată învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată prin voința părților ori prin hotărâri de declinare a competenței sau în urma soluționării unor incidente procedurale (abțineri/recuzări admise în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ., strămutări, etc.). Dimpotrivă, se impune interpretarea dispozițiilor legale enunțate cu observarea scopului urmărit de către legiuitor, anume ca cererea privind judecarea în lipsă să își producă efecte numai în etapa procesuală în care se află litigiul. Mai bine spus, prin "instanță" se înțelege faza procesuală în care se află cauza (în primă instanță, în apel, în recurs etc.), cererea de judecată în lipsă producând efecte pe tot parcursul etapei procesuale respective, indiferent de incidentele procedurale care conduc la schimbarea instanței învestite cu soluționarea cauzei. Cum reclamantul A. solicitase judecarea cauzei în lipsă prin cererea introductivă adresată Tribunalului Arad, această cerere produce efecte pe tot parcursul judecății în primă instanță a acțiunii, chiar dacă instanța inițial învestită – Tribunalul Arad și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, instanță care a și rămas învestită cu soluționarea pricinii ca urmare a pronunțării regulatorului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecății cauzei este nelegală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., câtă vreme una din părțile cauzei solicitase judecarea cauzei în lipsă. Or, această cauză de nelegalitate a produs părții reclamante o vătămare nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății, în condițiile art. 174 alin. (1) coroborat cu at. 175 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant fiind lipsit de dreptul la judecata cererii sale, prevăzut de art. 6 C. proc. civ. În consecință, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa încheierea din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.