ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4863/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor si intereselor sale legitime, in sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din OLIG 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, III. obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne sa restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea si actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13 01 2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de Maior deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, si a plații dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin încheierea de ședință din data de 03.05.2024, completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Ilfov a admis excepția de necompetență materială procesuală și a declinat competența în favoarea completurilor care soluționează cauze în materia contenciosului administrativ.

La data de 21.02.2024, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a completului de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Ilfov și a rămas în pronunțare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 390/2024 din data de 7 martie 2024, Tribunalul Ilfov – secția Civilă a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov în cauza privind pe reclamantul A. și pe pârâtele Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este de competența completurilor specializate în soluționarea cauzelor de contencios adminsitrativ și au ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care având calitatea de autoritate publică centrală, astfel că, față de dispozițiile art. 96 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparține Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1430 din data de 10 septembrie 2024, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și funcționale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Curtea de Apel a apreciat că acțiunea pendinte se refera la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat judecându-se conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind însoțită și de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamantă prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informații și Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.