ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4778/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând instanței să dispună: - în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică Neoplasm (cancer) endometrial, - în subsidiar, la obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, pentru indicația terapeutică Neoplasm (Cancer) endometrial. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.M.D.M.R., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pârâtul Ministerul Sănătății, prin întâmpinare, a invocat: excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților; excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere; excepția prematurității acțiunii; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății. Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de acest pârât, iar pe fond ca neîntemeiată, arătând că pretențiile reclamantei sunt prematur formulate, întrucât Guvernul României nu dispune efectiv de atribuții și competențe specifice, prealabile adoptării actului de autoritate, acestea intrând exclusiv în sfera de competență a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (A.N.M.D.M.R.) și a Ministerului Sănătății.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 35/F-CONT din 12 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Nationala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din Romania, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 35/F-CONT din 12 februarie 2024 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că în mod eronat s-a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților. A arătat că, anterior promovării acțiunii, reclamanta s-a adresat cu cerere pârâților, solicitând în principal obligarea pârâtilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică Neoplasm (cancer) endometrial; în subsidiar, obligarea Ministerului Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului publicat în transparență decizională pe site-ul www.ro la data de 04.09.2018.

Apărările formulate în recurs Intimații-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății, au formulat întâmpinări, acesta din urmă invocând excepția nulității recursului. Pe fond, au solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările fomulate prin întâmpinare și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta nu evidențiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivul de casare antereferit, chiar dacă aceastea au fost invocate expres. Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. Astfel, se constată că prima instanță a reținut, în esență, următoarele: " În situația concretă din prezentul dosar, deși reclamanta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada faptului că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, s-ar fi adresat pârâților cu o cerere în sensul celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, aceasta nu a depus la dosar o astfel de dovadă. Așa fiind, instanța constată că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a adresat autorităților pârâte o cerere prin care să fi cerut acestora ceea ce se solicită în cadrul cererii de chemare în judecată." Așadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurentă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, prin argumentele invocate prin memoriul de recurs, susținând doar că s-a adresat cu cereri către autoritățile pârâte, prin care a formulat aceleași solicitări ca și prin acțiunea introductivă de instanță, atașând, la cererea de recurs, copii a cererii și ale confirmărilor de primire a acesteia, înscrisuri pe care nu a înțeles să le depună în dosarul de fond și să formuleze vreun punct de vedere cu privire la această excepție, în condițiile în care a fost citată expres cu această mențiune de către instanță, care s-a raportat la această situație de fapt în pronunțarea soluției adoptate. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă, aceasta urmărind în realitate, o rejudecare de către instanța de recurs a excepției inadmisibilității acțiunii prin prisma probelor depuse direct în dosarul de recurs, încercând astfel o efectuare a unei aprecieri a probelor de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia soluției recurate, aspect care nu constituie, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate. Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa. În concluzie, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.