ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2024

Ședința publică din data de 4 iunie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistră pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 13 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, obligarea pârâtei la radierea notării sechestrului instituit asupra autoturismului marca x, având nr. de identificare x și nr. de înmatriculare x din Registrul Național de Evidență a Permiselor de Conducere și a Vehiculelor înmatriculat; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp. art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1892/22.02.2022 Judecătoria Sectorul 1 București, secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 1 București și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A..

Prin sentința civilă nr. 982/17.05.2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 10 martie 2023, Curtea de Apel Târgul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de către reclamantul A., a încuviințat proba cu înscrisuri, respectiv actele atașate cererii, a respins cererea în probațiune cu interogatoriul pârâtei, a constatat că înscrisurile care stau la baza emiterii actului atacat au fost anexate întâmpinării de către pârâtă, a apreciat că nu se impune emiterea unei adrese către pârâtă pentru a se solicita istoricul înmatriculărilor, radierilor pentru autoturismul în discuție și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea hotărârii la data de 17 martie 2023.

Prin sentința nr. 27 pronunțată la data de 17 martie 2023, Curtea de Apel Târgul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, având ca obiect obligație a face

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2023 și a sentinței nr. 27 pronunțată la data de 17 martie 2023, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță, menționând suplimentar următoarele aspecte.

Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 249 alin. (5) și art. 253 alin. (4) si (5) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., pe care de altfel nici măcar nu le menționează în motivarea soluției date. În acest sens a susținut că instituția pârâtă trebuia să refuze aplicarea sechestrului, întrucât autoturismul se afla în posesia altei persoane.

In mod cu totul eronat, Curtea de Apel Tg. Mureș a apreciat că nu se impune suspendarea judecării acestui dosar, din moment ce, soluția pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Galați influențează cu certitudine legalitatea notării sechestrului.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată din oficiu.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În prealabil, trebuie precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 396 C. proc. civ. dacă instanța nu ia hotărârea de îndată pronunțarea acesteia poate fi amânată, iar încheierea de consemnare a dezbaterilor face parte din hotărârea atacată.

Din lecturarea susținerilor recurentului-reclamant, rezultă că acesta deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței și a încheierii care face parte integrantă din sentința atacată și care să se poată încadra dispoziția legală menționată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuție argumentele prezentate în fața instanței de fond în cuprinsul acțiunii, menționând că eronat judecătorul fondului nu a suspendat cauza, deși soluția ce se va pronunța în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Galați va influența măsura sechestrului aplicată autoturismului său. Totodată s-a apreciat eronat asupra diferitelor aspecte deduse judecății, fără a expune și indica cum au fost încălcate normele legale.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a reținut relevanța în cauză a art. 11 alin. (4)

9

din O.U.G. nr. 195/2002 și a precizat următoarele: "Verificările cu privire a legalitatea instituirii măsurii și modalitatea de aplicarea a acesteia în faza urmăririi penale aparțin instanței penale, iar autoritatea pârâtă nu are competența de a acționa contrar dispoziției prin care aceste măsuri au fost confirmate/menținute de instanța de judecată.", (...)"caracterul eventual tardiv al notării sechestrului asupra vehiculului nu poate fi invocat de reclamant în condițiile în care, la data achiziționării vehiculului măsura dispusă era deja notată și cu minime diligențe acesta putea avea cunoștință de situația juridică a vehiculului.", iar "apărările reclamantului vizează în fapt legalitatea dispunerii/menținerii măsurii sechestrului asupra vehiculului și nu aspecte privind notarea acestei măsuri. În condițiile în care măsura dispusă în procesul penal a fost notată ca atare în evidențele autorității pârâte, la momentul la care reclamantul a solicitat înmatricularea vehiculului pe numele său, instanța constată că refuzul autorității pârâte nu are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004(...)".

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a combătut în niciun fel cele reținute de prima instanță, nu a arătat cum s-a încălcat norma de drept incidentă cauzei, doar a enumerat în câteva puncte ce anume consideră că nu trebuia să facă judecătorul fondului, astfel: "hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 249 alin. (5) și art. 253 alin. (4) si (5) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., pe care de altfel nici măcar nu le menționează în motivarea soluției date", "instituția pârâtă trebuia să refuze aplicarea sechestrului, întrucât autoturismul se afla în posesia altei persoane" și "In mod cu totul eronat, Curtea de Apel Tg. Mureș a apreciat că nu se impune suspendarea judecării acestui dosar, din moment ce, soluția pronunțată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Galați influențează cu certitudine legalitatea notării sechestrului."

Înalta Curte constată că partea recurentă a explicat că este terț față de procesul penal, suportând consecințele îndeplinirii defectuoase a unor operțiuni, a indicat legislația ce ar fi trebuit aplicată cauzei, fără a indica în concret cum a încălcat instanța fondului normele de drept incidente.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, și nu de a reanaliza situația de fapt și a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ. și nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 27 din 17 martie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.