ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2024

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel Bcuurești – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 29.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Societatea A. S.A. (în continuare denumită "A." sau "Societatea") a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII PLOIEȘTI, să se dispună: 1. Anularea în parte a Deciziei nr. 173/19.06.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ce a fost comunicată Societății la data 25.06.2014, prin care contestația Societății înregistrată la AJFPI sub nr. x/10.12.2013 a fost respinsă ca neîntemeiată și respectiv nemotivată cu privire la următoarele sume: suma de 1.125.858 RON reprezentând TVA respins la rambursare; suma de 3.623.651 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; suma de 1.642.651 RON reprezentând majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;

Anularea în parte a Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/31.10.2013 (în continuare denumită "Decizia de impunere") și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/31.10.2013 (în continuare denumit "RIF") emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița pentru sumele indicate în cadrul capătului de cerere de mai sus;

Rambursarea efectivă a sumei de 1.125.858 RON, reprezentând TVA solicitată la rambursare prin Decontul de TVA aferent lunii decembrie 2012 și refuzată la rambursare pe calea Deciziei de impunere;

Anularea celor două operațiuni de compensare efectuate de autoritățile fiscale prin intermediul cărora debitele suplimentar stabilite în Decizia de impunere (i.e. impozit pe profit) au fost stinse - în temeiul Deciziei de compensare nr. x/12.12.2013 - cu TVA în cuantum de 2.671.093 RON admis la rambursare prin Decizia de impunere; - în temeiul Deciziei de compensare nr. 601560/12.03.2014 - cu TVA în cuantum de 2.613.329 RON admis la rambursare prin Decizia de impunere nr. x/05.02.2014;

Restituirea în consecință către reclamantă a sumelor de 2.671.093 RON și respectiv 2.613.329 RON reprezentând TVA, utilizate la compensarea debitelor stabilite prin Decizia de impunere;

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri. 1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 323 de la data de 19 noiembrie 2021, |Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis in parte cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA A. S.A., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONTRIBUABILI MIJLOCII PLOIEȘTI. A anulat în parte Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/31.10.2013, Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.10.2013 și Decizia nr. 173/19.06.2014 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor pentru următoarele sume: 1118840 RON reprezentând TVA respins la rambursare, suma de 3584148 RON (3623651 RON -39503 RON) reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar precum și pentru majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar. A obligat pârâta DGRFP Ploiești-AJFO Ialomița la restituirea sumelor achitate de reclamanta in temeiul deciziei de impunere in condițiile OMFP nr. 1899/2004. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24.700 RON cheltuieli de judecată. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței 323 de la data de 19 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu solicitarea de admitere a căii de atac, de casare a sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentele – pârâte au invocat nemotivarea sentinței civile atacate precum și interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în cauză, formulând critici similare care vor fi sintetizate în cele ce urmează. În esență, în motivare, au arătat că hotărârea indicată mai sus este nelegala întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond nu a argumentat soluția în conformitate cu disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ci s-a limitat la a expune concluziile expertului contabil fără a prezenta propriile argumente care au stat la baza soluției adoptate, ceea ce echivalează cu o nemotivare, întrucât soluția data nu poate face obiectul cenzurii instanței de control judiciar. Or, în situația în care instanța nu a prezentat niciun argument personal in considerarea căruia să-și fi format convingerea, si, in situația in care nu s-a arătat niciun un motiv pentru care au fost însușite apărările instituției pârâte, inclusiv obiecțiunile formulate ia raportul de expertiza contabila, instanța de fond omologând concluziile acestuia si întemeind-si soluția, exclusiv pe acestea, nu a respectat cerința motivării. De asemenea, instanța de fond nu motivează care norme de drept material au fost încălcate la emiterea actului administrativ anulat de către aceasta. Hotărârea pronunțată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material deoarece instanța de fond a avut in vedere, exclusiv, raportul de expertiza efectuat in cauza, înlăturând apărările si susținerile formulate, ignorând documentele de la dosarul cauzei. Soluția pronunțata este nelegala, fiind data cu aplicarea greșita a prevederilor art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare si pct. 48 și din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal conform cărora în cazul serviciilor de management, consultantă, asistenta sau alte prestări de serviciul expres prevăzute in reglementările incidente, pentru multe condiții cumulative, respectiv sa aibă la bază contracte economice și să fie justificate prin prisma prestării efective a serviciilor și a necesitații lor în raport de specificul activităților desfășurate. Referitor la TVA, hotărârea pronunțată este nelegala, fiind data cu aplicarea greșită a prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 146 alin,1 lit. a) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 46 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii este condiționat de destinația acestora, în sensul ca toate cheltuielile trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății și totodată să fie justificate cu documente care să conțină elementele minime obligatorii prevăzute expres la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, în vederea demonstrării necesității achiziției unor astfel de servicii în scopul operațiunilor taxabile societatea trebuia să prezinte documente justificative, în același sens fiind și Decizia nr. 1325/09.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care se stipulează că efectuarea corespunzătoare a serviciului trebuie probată cu documente având în vedere că legiuitorul a conceput dreptul de deducere a taxei nu ca pe o ficțiune, ci în sensul că serviciul prestat trebuie dovedit ca fiind efectuat în conformitate cu necesitățile contribuabilului pentru realizarea operațiunilor sale taxabile. În perioada 01.01.2009 - 31.12.2012, reclamanta-intimata a înregistrat cheltuieli cu prestări servicii în baza facturilor emise de S.C. B. S.R.L, S.C. C. și Servicii S.R.L, S.C. D. S.R.L, S.C. E. S.R.L și S.C. F. S.R.L. Din situațiile financiare anuale depuse de F. S.R.L a rezultat că această societate nu are înregistrate în evidenta contabilă construcții care ar reprezenta depozit aflat în proprietatea sa, înregistrând doar imobilizări corporale în curs. De asemenea, din documentele prezentate inspectorilor fiscali s-a constatat că numărul mediu de salariați în această perioadă a fost de 4 angajați, număr insuficient de personal pentru efectuarea serviciilor specifice de recepție, depozitare, tarare, uscare etc, menționate în contract, în termen de 30 de zile așa cum sunt calculate în situația anexată facturii nr. x/31.12.2012. Prin contractul încheiat între părți, la pct. 2.5 se prevede că predarea-primirea mijloacelor fixe în depozit și din depozit se va face pe baza proceselor-verbale de recepție sau de livrare, însă societatea nu deține documente justificative (situații de lucrări procese-verbale, contracte de custodie, avize de însoțire a mărfii, tichete de cântar, etc) care să ateste efectuarea acestor prestări servicii de depozitare a porumbului și nici nu justifică realitatea efectuării acestor prestări, prin prisma datelor prezentate prin situațiile financiare anuale ale F. S.R.L. Si pentru serviciile de depozitare contractate cu D. S.R.L. au fost prezentate același tip de documente, respectiv contracte, facturi și anexe care nu justifică prestarea efectivă a acestor servicii, societatea neprezentând documente justificative pentru acceptarea la deducere la calculul profitului impozabil a acestor cheltuieli. Intimata - reclamantă a încheiat cu C. șl Servicii S.R.L. Contractul nr. MSG-001/10 din 04.03.2010 reprezentând "prestări servicii contabilitate, financiar, control și audit, resurse umane, servicii de secretariat, training și traduceri, IT, management " și a înregistrat cheltuieli deductibile în baza facturilor emise de acest prestator în condițiile în care avea înregistrate în contabilitate astfel de cheltuieli în baza facturilor emise de alți prestatori, independenți, care nu fac parte din grup, fără a prezenta documente sau argumente care să justifice necesitatea achiziționării unor astfel de servicii de la C. și Sevicii S.R.L. Au fost prezentate facturi și Contractul nr. x/20.12.2010 ce are ca obiect servicii de consultanță și îndrumare pentru afaceri și management prin care se prevede că prestatorul va întocmi un raport lunar ce va sta la baza emiterii facturii. Deși prin contract părțile au stabilit de comun acord întocmirea de documente care să justifice serviciile prestate de prestator, nici pe perioada derulării inspecției fiscale și nici la soluționarea contestației nu au fost prezentate astfel de documente. În consecința, reclamanta-intimata nu a justificat, cu documente, prestarea efectivă și necesitatea acestor servicii în scopul realizării de venituri impozabile, condiții cumulative prevăzute de legiuitor în scopul acordării deductibilității. În ce privește lucrările de construcții facturate de G. S.R.L, din actul adițional nr. x la Contractul/30.03.2012 reiese că Antreprenorul general se obligă să execute lucrările prevăzute în anexa la contract și să prezinte rapoarte săptămânale ce atestă evoluția lucrărilor, iar facturile emise vor avea anexate situațiile de lucrări, intimata-reclamanta neprezentând astfel de documente, ci doar contracte, facturi și o situație de lucrări privind studiul geotehnic, execuție proiect construcții, care nu justifică executarea efectivă a lucrărilor contractate. Referitor la serviciile intracomunitare achiziționate de la H. din contractul în limba engleză, pentru serviciile de asistență comercială, consultanță fiscală și juridică, procese, proceduri și audit intern, consolidare și raportare, management și administrare, invoice, nu sunt justificate cheltuielile cu serviciile prestate pentru Societatea A. S.A. Referitor la cheltuielile cu chiriile înregistrate în contabilitate în baza Contractului nr. x/1121.07.2008 și a actelor adiționale, organele de inspecție fiscală au constatat că din contract nu reiese cu claritate dacă societatea a închiriat de la I. S.A. un imobil obiectul contractului fiind "beneficiarul intenționează să ia în chirie depozitele, drumurile, canalele de apă și celelalte facilități agricole", prin contract nefăcându-se trimitere la închirierea unui cămin studențesc, respectiv magazie. Organele de inspecție fiscală au constatat că din contractul nr. x/1 din 21.07.2008 menționat pe factura nr. x/31.12.2010 emisă de I. S.A, nu reiese clar că Societatea A. S.A. a închiriat de la I. S.A. (conform obiectului contractului "beneficiarul intenționează să ia în chirie depozitele, drumurile, canalele de apă și celelalte facilitate agricole") nefăcându-se trimitere la niciun cămin studențesc. Contrar celor reținute de instanța de fond, prin însușirea concluziilor raportului de expertiza, intimata-reclamanta nu a prezentat documente care să justifice necesitatea închirierii imobilelor menționate (cămin studențesc, magazine) și anume situații referitoare la gradul de ocupare al căminului pe perioada închiriată raportat la cuantumul chiriei calculate lunar și înregistrată de contestatoare în evidența contabilă, adresa unde se află amplasate imobilele și drumurile la care se face referire în factură, documente care justifică utilizarea imobilelor și a drumurilor, etc. Intimata - reclamanta a anexat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea practicii studențești și masteranzilor, convenția cadru, portofoliul de practică, modele de cerere, fișa de evaluare, documente care nu sunt de natură să justifice cheltuielile cu închirierea unui cămin studențesc, din acestea neexistând adresa căminului, numărul studenților repartizați care au efectuat practica, documentele care atestă efectuarea practicii de către studenți, semnate de personalul societății care avea această responsabilitate. Intimata - reclamantă deține contract în baza căruia au fost efectuate aceste cheltuieli, deține factură emisă în baza contractului, însă nu poate justifica necesitatea achiziționării acestor servicii de "trecere bac" având în vedere că transportul cerealelor era asigurat de societăți specializate. Mai mult, nici în timpul inspecției fiscale și nici pe parcursul soluționării contestației administrative, intimata-reclamanta nu a prezentat situații din care să reiasă numărul de treceri, tipul de autovehicule care au utilizat bac-ul, conform activității desfășurate, data în care au fost efectuate aceste treceri. De asemenea, s-a avut in vedere că Societatea A. S.A. are înregistrate în contabilitate prestări servicii transport efectuate de terți, servicii care au fost recunoscute ca deductibile de organele de inspecție fiscală, fapt pentru care nu poate justifica necesitatea cheltuielilor de trecere bac. Mai mult, în vederea demonstrării necesității achiziției unor astfel de servicii în scopul operațiunilor taxabile societatea trebuia să prezinte documente justificative. În ceea ce privește cheltuiala cu serviciile de irigații, a arătat ca potrivit Contractului nr. x/04.03.2011 încheiat între reclamanta-intimata și J., obiectul acestuia este reprezentat de transmiterea către beneficiar a infrastructurii de îmbunătățire funciară, servicii de prelevare și transport a apei de la sursă la punctul de livrare prin intermediul infrastructurile de irigații, pe bază de tarif de livrare a apei de irigație. Prin contractul menționat sunt prevăzute obligația beneficiarului de a delimita suprafața contractată, de la faza comandată de apă cu 15 zile înainte de aplicare udărilor și reconfirmarea înainte cu 3 zile "să confirme prestatorului, săptămânal, prin proces-verbal încheiat cu delegatul autorizat, suprafețele irigate și volumele de apă pompate pentru irigații..." În ceea ce privește obligațiile prestatorului, acestea constau în executarea lucrărilor de reparații cu alte firme autorizate, să livreze apă pentru irigații în limita volumelor de apă estimate la încheierea contractului, pe bază de programe săptămânale, să execute defecțiunile accidentale, etc. În concluzie, documentele prezentate nu sunt de natură să justifice prestarea efectivă a serviciilor de irigații, respectiv nu s-au prezentat procese-verbale din care să rezulte suprafața irigată și volumul de apă pompat, documentele care atestă doar suprafața deservită pe perioada 2010 2012, fără a fi defalcată pe fiecare an, și tariful pe 1000mc practicat pe anul 2010 nefiind suficient în justificarea acestor cheltuieli. În ceea ce privește cheltuielile cu refacturarea energiei electrice, față de prevederile contractului nr. x/04.03.2011, a arătat că, deși au fost prezentate situațiile cu calculul contravalorii energiei electrice efectuat de prestator în vederea recuperării acesteia de la beneficiar, atât timp cât nu sunt prezentate documente din care să rezulte volumul de apă pompat pentru irigații, aceste cheltuieli nu sunt justificate ca fiind efectuate pentru serviciile de irigare. În ceea ce privește cheltuielile cu serviciile de transport, din anexa nr. 10 din Raportul de inspecție fiscală privind profitul impozabil stabilit suplimentar pe perioada 2010 - 2012 reiese că nu s-au acceptat la deducere cheltuieli cu transportul în baza facturilor emise de K. S.R.L, L.., M. S.R.L, N. S.R.L, O. S.R.L, P. S.R.L și Q. S.R.L. Pentru cheltuielile cu transport facturate de K. S.R.L, intimata - reclamanta a prezentat numai factura nr. x/10.08.2010 și nr. y/20.08.2010 fără a avea anexate documente care să facă dovada prestării - CMR, avize de însoțire a mărfii etc. Cele 6 avize de însoțire a mărfii, sunt datate din 19.07.2011 si 17.07.2011, iar facturile avute în vedere de organele de inspecție fiscală pentru cheltuielile de transport emise de aceste societăți nu sunt datate în luna iulie 2011, iar 3 dintre acestea au înscrise la rubrica cumpărător "B. S.R.L. – A. sau Silozul Țăndărei". Referitor la cheltuielile de transport înregistrate în baza facturilor emise de Q. S.R.L. din analiza Contractului nr. x/17.06.2011, facturile nr. x/13.09.2011 și nr. y/08.08.2011, 2 borderouri de transport și avize de însoțire a mărfii, reiese că acestea sunt ilizibile, neputându-se compara locul de încărcare a mărfii, destinația și nici cantitatea de cereale transportate cu cete înscrise în Borderoul de transport prezentat ca anexă ta factura în cauză. Ca urmare, organul de soluționare a contestației nu poate recunoaște ca fiind documente justificative avizele de însoțire ilizibile. În ceea ce privește cheltuielile de transport înregistrate în baza facturilor emise de M. S.R.L au fost analizate Contractul nr. x/17.06.2011, facturile nr. x/31.10.2012 și nr. y/31.10.2012, precum și borderouri de transport șl CMR-uri, iar din compararea CMR-urilor cu borderourile de transport, reiese că în cazul facturii nr. x/31.10.2012 numai 2 CMR-uri corespund borderoului de transport anexat, celelalte CMR-uri având înscris ca transportator alte societăți, respectiv: R. S.R.L., S. S.R.L. În ceea ce privește factura nr. x/31.10.2012, aceasta are anexata borderouri de transport, dar toate CMR-urile au înscris la rubrica transportator R. S.R.L., S. S.R.L, astfel că documentele prezentate nu justifică prestarea serviciilor de transport. Referitor la cheltuielile de transport înregistrate în baza facturilor emise de N. S.R.L, O. S.R.L, P. S.R.L. și T. S.R.L, reclamanta, intimata a prezentat numai contractul nr. x/17.06.2011 încheiat cu N. S.R.L, nefiind prezentate alte documente justificative, iar in ceea ce privește cheltuielile de transport facturate de L. S.R.L. reclamanta-intimata prezintă contractul încheiat cu societatea transportatoare, facturi, borderou de transport, avize de însoțire nr. 5815, nr. 5844, nr-5764, nr. 5867, nr. 5882 și nr. 5810 și CMR-uri, însă CMR-urile au înscrise ta expeditor, respectiv destinatar alte societăți comerciale cum sunt B. S.R.L. sau U. S.R.L. În consecința, având în vedere că CMR-urile prezentate nu justifică efectuarea acestor servicii în scopul desfășurării activității Societății A. S.A. nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, astfel în mod legal organele de inspecție fiscală nu au acceptat la deducere aceste cheltuieli, având în vedere că nu au fost prezentate borderouri de transport și CMR-uri care să justifice prestarea efectivă a serviciilor achiziționate. În speță, contrar celor reținute de instanța de fond, nu se justifică îndeplinirea în mod cumulativ a celor 2 condiții prevăzute de lege pentru deductibilitatea cheltuielilor cu prestările de servicii, respectiv prestarea efectivă și necesitatea serviciilor achiziționate, precum și a TVA, astfel că, nelegal, instanța de fond a acceptat la deducere la calculul profitului impozabil aceste cheltuieli, Dreptul de deducere a TVA se acordă numai dacă persoana impozabilă demonstrează că achizițiile au fost efectuate în folosul operațiunilor taxabile ale societății. Or, acest drept se justifică și prin alte documente pe lângă factură și contract. Însă, având în vedere marea diversitate a serviciilor, legea fiscală inclusiv normele metodologice nu fixează o listă exhaustivă de mijloace de probă admisibile pentru a dovedi faptul că serviciile au fost prestate in folosul operațiunilor taxabile și sunt necesare. Pentru toate aceste considerente, recurentele – pârâte au solicitat admiterea recursului și modificarea soluției de la fondul cauzei. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimata – reclamantă Societatea A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA sunt nefondate, pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Prin Decizia nr. F-IL 119 din 31.10.2013 emisă de ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița s-au stabilit în sarcina reclamantei, următoarele obligații fiscale suplimentare de plată: 3638755 RON impozit suplimentar de plată, 1102796 RON, dobânzi/majorări de întârziere, 545813 RON penalități de întârziere, 1125858 RON – TVA. Prin decizia nr. 173/19.06.2014 emisă de pârâta ANAF- Direcția de Soluționare a Contestațiilor, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă pentru suma de 1119729 RON, reprezentând TVA, a fost respinsă, ca neîntemeiată și nemotivată, contestația formulată pentru suma 5266302 RON, reprezentând impozit pe profit și majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, a fost respinsă, ca nemotivată, contestația formulată cu privire la suma de 6129 RON, reprezentând TVA, a fost desființată parțial Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/31.10.2013, pentru suma de 21062 RON, reprezentând impozit pe profit și majorări și penalități de întârziere. Împotriva soluției emise de organele fiscale cu privire la contestația administrativă și a actului administrativ fiscal de impunere, respectiv împotriva deciziei de impunere și a deciziei de soluționare a contestației, reclamanta Societatea A. S.A. a învestit instanța de contencios cu prezenta acțiune. Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, cu motivarea că, urmare a analizei înscrisurilor de la dosar, precum și față de concluziile raportului expertizei în specialitate contabilitate – fiscalitate, pretențiile reclamante apar a fi parțial întemeiate, fiind anulate în parte Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/31.10.2013, Raportul de inspecție fiscală nr. x/31.10.2013 și Decizia nr. 173/19.06.2014 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor pentru următoarele sume: 1118840 RON reprezentând TVA respins la rambursare, suma de 3584148 RON (3623651 RON -39503 RON) reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar precum și pentru majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar. Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor, judecătorul fondului a reținut ca, in condițiile in care actele administrative sunt anulate de către instanța, restituirea sumelor se poate face doar in conformitate cu prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015 si ale OMFP nr. 1899/2004 care reglementează procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, care este o procedură specială. Împotriva acestei soluții, recurentele - pârâte au formulat prezenta cale de atac întemeiată pe motivele de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.]. Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentele - pârâte circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care s-a invocat faptul că instanța de fond nu a expus raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, respectiv nu a analizat toate susținerile din acțiune, apărările expuse, însușindu-și argumentația expertului din cuprinsul raportului de expertiză de specialitate întocmit în cauză. Instanța de control judiciar amintește că nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, la probele administrate în cauză precum și la susținerile părților procesuale. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii în parte a acțiunii. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentelor neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește celelalte teze ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurente ca atare. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentele - pârâte circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a invocat faptul că instanța de fond a încălcat art. 11 alin. (1), art. 21 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare si pct. 48 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, precum și art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 146 alin. (1) lit. a) și pct. 46 alin. (1) și din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003. Instanța de control judiciar constată că prin cererile de recurs formulate se contestă îndeplinirea condițiilor prevăzute de la pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru deductibilitatea fiscală a cheltuielilor cu serviciile agricole, închiriere mobile, depozitare, transport, trecere bac precum și pentru deducerea de TVA. Punctul 48 din normele metodologice prevede: "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management consultanță sau alte prestării de servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract între părți sau în baza oricărei formei contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate de piață sau orice alte materiale corespunzătoare; "Contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate...". Pe de altă parte, potrivit art. 145 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare: "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: b) operațiuni taxabile." Art. 146 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoare condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează sa fie prestate în beneficiul său să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5)"; Titlul VI, pct. 46, alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare "Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal care să conțină cel puțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepția facturilor simplificate prevăzute la pct. 78" Rezultă din aceste texte legale că pentru a se admite deductibilitatea costului acestor servicii dar și a TVA se impune prezentarea de probe care să facă dovada prestării efective a serviciilor dar și a legăturii cheltuielilor la care se referă cu activitatea curentă a contribuabilului. Având în vedere marea diversitate a serviciilor de management, asistență sau alte servicii legea română inclusiv normele metodologice nu fixează o listă exhaustivă de mijloace de probă admisibile pentru a dovedi faptul că serviciile au fost efectiv prestate. La pct. 48 din norme sunt prevăzute cu titlu exemplificativ câteva mijloace de probe admisibile pentru a dovedi că serviciile au fost efectiv prestate cum ar fi situații de lucrări procese-verbale de recepție, rapoarte de lucrări, studiu de fezabilitate, de piață, însă pot fi produse de către contribuabil și alte probe în funcție de specificul activității desfășurate. În privința legăturii cheltuielilor cu activitatea curentă a contribuabilului, trebuie să se aibă în vedere posibilitățile interne ale societății față de care nu se poate realiza activitatea la standardele impuse de acționariatul acesteia. a. Cu privire la deductibilitatea cheltuielilor reprezentând servicii agricole achiziționate de la B. SRL În speță, reclamanta în justificarea realizării serviciilor prestate a prezentat contract prestări servicii nr. x din 03.01.2008, înregistrat sub nr. x/30.12.2008 la prestator și sub nr. x/30.12.2008 la Reclamant (A.), contract pentru recuperarea cheltuielilor accesorii serviciilor agricole prestate nr. x din 03.01.2008, înregistrat sub nr. x/03.01.2008 la prestator și înregistrat la Reclamant (A.) în data de 12.06.2008 (denumit în continuare Contract x), facturi și anexate la acestea. Contractele încheiate pentru serviciile V. au fost contractate cu intenția de a maximiza utilizarea terenurilor agricole cesionate pentru obținerea unor valori ridicate a recoltelor de cereale și oleaginoase. Înalta Curte, în acord și cu opinia consultantului fiscal care a întocmit expertiza dispusă în cauză, reține că necesitatea achizițiilor serviicilor din contractele anterior enumerate era justificată, cât timp reclamanta se afla în imposibilitatea de a desfășura în mod corespunzător activitățile agricole la care se angajase prin contractul de concesiune, iar societatea B. deținea toate resursele tehnice, material și umane necesare asigurării obținerii rezultatelor propuse de A. din exploatarea terenurilor concesionate. Or, prestarea efectivă a acestor servicii a fost dovedită și în contextul dosarului nr. x/2012 având ca obiect acțiunea formulată de A. pentru anularea Deciziei de impunere x/30.01.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.01.2012 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași prin care organele fiscale au refuzat rambursarea TVA aferentă serviciilor achiziționate de la W. în baza aceluiași contract - și anume PA-302/1 - 03.01.2008, pe motiv că nu au fost prezentate documente din care să rezulte prestarea efectivă a serviciilor iar modul de facturare "nu este realist și nu reflectă conținutul economic". b. Cu privire la deductibilitatea cheltuielilor privind achizițiile de servicii de depozitare porumb achiziționate de la F. S.R.L. Între intimata – reclamantă și societatea F. S.R.L. s-a derulat contractul de depozitare înregistrat în data de 03.10.2012 al cărui obiect constă în furnizarea de către depozitar (F.), în schimbul unui preț, a serviciilor specifice de recepție, depozitare, tarare I curățare, uscare, aerare, conservare și livrare, menționate în anexa la factura, pentru o cantitate de 14.220 tone de porumb, recoltă 2012, păstrând specificațiile tehnice menționate în certificatul de depozit. Conform pct. 48 din H.G. nr. 44/2004, cheltuielile aferente facturii nr. x din 31.12.2012 în valoare de 983.534 RON (baza impozibilă) au fost apreciate în mod corect de prima instanță ca fiind deductibile fiscal pentru că sunt executate în baza Contractului servicii depozitare înregistrat în data de 03,10.2012 încheiat între Reclamanta (A.) și F. S.R.L. și atestarea efectuării serviciilor de recepție, uscare, condiționare, depozitare, livrare porumb, pentru perioada 26.09.2012 - 31.12.2012, rezultă din documentele depuse. c. Cu privire la cheltuielile privind achizițiile de servicii de depozitare prestate de D. SRL Între reclamantă și D. S.R.L. s-a derulat contractul al cărui obiect constă in furnizarea de către depozitar (D.) a serviciilor specific de recepție, depozitare, tărare/curățare, uscare, conservare și livrare a cerealelor, a semințelor oleaginoase și sroturilor, la întreaga capacitate disponibilă a acestui siloz. Depozitarul (D.) va prelua marfa în custodie în condiția de livrare și o va livra către A. sau către altă companie nominalizată de A. în condiția de livrare. Or, atât expertul contabil cât și prima instanță de judecată, au apreciat în mod corect, că toate cheltuielile cu facturile nr. x/03.12.2011, nr. x/13.01.2012 sunt deductibile fiscal pentru că sunt executate în baza Contractului servicii depozitare înregistrat la Reclamantă (A.) sub nr. ZB -249/1 din 15.09.2011 încheiat între Reclamanta (A.) și D. S.R.L. și s-a atestat efectuarea serviciilor de uscare și depozitare a porumbului deținut de Reclamanta (A.) din cultivarea terenului concesionat, astfel cum rezultă din Anexele A, B, C la respectivele facturi. d. Cu privire la cheltuielile privind achizițiile de servicii prestate de C. și Servicii SRL Reclamanta (A.) a încheiat cu furnizorul C. și Servicii S.R.L. (denumit în continuare MGS) o serie de contracte: contractul x din 04.03.2010 pentru care furnizorul a emis facturile x/01.10.2010, y/01.10.2010, z/01.10.2010, w/01.10.2010, t/05.11.2010, s/03.12.2010, q/30.12.2011, în valoare de 203.177 RON și contractul x din 20.12.2010 pentru care furnizorul a emis factura x/30.12.2011. Cheltuielile din facturile nr. x/01.10.2010, y/01.10.2010, z/01.10.2010, w/01.10.2010, t/05.11.2010, s/03.12.2010, q/30.12.2011, r/31.12.2011 și 48/30.12.2011 sunt deductibile fiscal pentru că sunt executate în baza Contractelor x și x încheiate între Reclamant (A.) și C. și Servicii S.R.L., serviciile fiind justificate prin anexele menționate la facturi și necesare oricărei companii în vederea desfășurării activității curente în cele mai bune condiții, respectării cerințelor legale și procedurilor interne. În acord cu prima instanță, instanța de control judiciar va avea în vedere că acest raționament a fost validat și în cadrul dosarului nr. x/2012 în care calitatea de reclamantă o are MGS și care are ca obiect contestația fiscală promovată de această societate, fiind reținut și în cazul MSG că "Serviciile prestate sunt necesare oricărei companii în vederea desfășurării activității curente în cele mai bune condiții și angajând costuri cât mai reduse pornind de la asigurarea sistemelor de telecomunicații, achiziții și servicii pentru activitatea curentă, efectuarea de plăți și urmărirea încasărilor, respectării cerințelor legale privind desfășurarea activității constând în urmărirea modificărilor legislative, întocmirea și depunerea declarațiilor conform legii și ajungând până la respectarea procedurilor interne și pregătirea rapoartelor interne cerute de managementul acționarilor. De reținut faptul că tariful lunar negociat de MGS cu companiile de grup este fix și se calculează pornind de la bugetul fiecărei companii și costul total bugetat de MGS pentru desfășurarea activității curente care este împărțit procentual la toate companiile din grup în funcție de nivelul și complexitatea activităților desfășurate". e. Cu privire la cheltuielile privind achizițiile de servicii prestate de X. SA Între Reclamanta (A.), în calitate de beneficiar și societatea X. S.A., cu rezidență în Portugalia, în calitate de prestator, la data de 02.01.2012 s-a încheiat Contractul de prestări servicii având ca obiect prestarea următoarelor servicii: suport comercial, servicii de consolidare si raportare, management financiar, consultantă juridică și fiscală, audit intern, servicii de management și administrare, servicii de suport HR, alte servicii suport. Acest contract a fost încheiat în considerarea faptului că reclamanta nu avea logistica necesară și personalul angajat pentru a realiza serviciile respective. Ulterior, în temeiul contractului încheiat la data de 02.01.2012, X. S.A. a emis facturile nr. x/31.12.2012, y/31.12.2012 și 7111101676/31.12.2012, în valoare de 1.299.957 RON (baza impozabilă), conform Anexei 11 - X. S.A., documente care îndeplinesc condițiile solicitate de textul de lege și care conferă drept de deduce reclamantei în conformitate cu disp. pct. 48 din H.G. nr. 44/2004. f. Cu privire la cheltuielile privind prestări servicii de închiriere imobile achiziționate de I. S.A. Pentru a analiza această critică din recurs, urmează a fi avut în vedere contractul de încheiere încheiat de reclamantă cu I. S.A. cu nr. x din 21.07.2008, modificat prin actele adiționale nr. x/1996, nr. y/2010, nr. z/2013, în temeiul căruia au fost emise facturile nr. x/31.12.2010, nr. x/31.11.2012, nr. x/29.06.2012, nr. x/31.07.2012, nr. x/31.08.2012, nr. x/28.09.2012, nr. x/30.11.2012 și nr. x/31.12.2012 și Anexele aferente ce conțin mențiunea "contravaloare chirie". Cheltuielile aferente facturilor anterior menționate sunt cheltuieli deductibile în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 pentru că obiectul contractului nr. x din 21.07.2008, completat prin actele adiționale amintite, reprezintă închirierea unui cămin studențesc situat în Insula Ialomița, necesitatea acestei închirieri rezultând din obligația asumată de reclamantă prin contractul de concesiune nr. x/2006. Imobilele și drumurile ce fac obiectul contractului de concesiune anterior menționat aparțin I. S.A. așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, magaziile închiriate fiind utilizate de reclamantă pentru depozitarea cerealelor și materialelor deținute conform fișelor de magazie. Așadar, aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit. g. Cu privire la cheltuielile privind achizițiile de servicii prestate de J. SRL Între Reclamanta (A.), în calitate de beneficiar și prestator J. s-a derulat contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 27/04.03.2011, înregistrat la Reclamant (A.) sub nr. ZB - 234 din 16.06.2011, în baza căruia prestatorul a emis facturile x/08.07.2011, y/08.08.2011, z/15.09.2011, w/07.10.2011, t/06.04.2012, s/07.05.2012, q/10.06.2012, r/11.06.2012, 85/11.06.2012, 89/05.07.2012, 93/12.07.2012, 96/31.07.2012, 98/31.07.2012, 99/31.07.2012, 100/10.08.2012, 102/10.08.2012, 104/31.08.2012, 109/14.09.2012, 112/05.10.2012, 115/15.11.2012 și 117/14.12.2011, reprezentând refacturare energie electrică din stațiile de pompare SPP1 Făcăieni și SPP2 Făcăieni prestări servicii de întreținere a infrastructurii de irigații (prin facturile: x/10.06.2012, y/12.07.2012, z/31.07.2012, w/10.08.2012, t/31.08.2012) și refacturare consum de apă (prin facturile: x/11.06.2012, y/31.07.2012, z/31.07.2012) în valoare de 1.060.520 RON (bază impozabilă), conform Anexa 6 - J.. Facturile reprezentând refacturare consum de apă emise de J. au atașate procese-verbale de citire apometre semnate de Reclamantă (A.), procese-verbale de recepție utilizare a resurselor de apă întocmite F-ABABI-1 Administrația Națională "Apele Române" reprezentând contribuții pentru utlizarea resurselor de apă defalcate pe stațiile de pompare SPP1 Făcăieni și SPP2 Făcăieni, facturile emise de Administrația Națională "Apele Române". Consumul de apă se refacturează conform art. 4 alin, (1) lit. d) din Contractul ZB -234 modificat prin art. 2 din Actul Adițional nr. 1 din 07.03.2011 prin citirea a valorilor înregistrate de instalațiile de măsurare a volumelor de apă pompate. Prin urmare, corect a stabilit judecătorul de primă instanță că respectivele cheltuieli reprezentând: refacturare energie electrică din stațiile de pompare SPP1 Făcăieni și SPP2 Făcăieni, prestări servicii de întreținere a infrastructurii de irigații pentru culturile de pe terenul concesionat, consum de apă din facturile x/08.07.2011, y/08.08.2011, z/15.09.2011,68/07.10.2011, 80/06.04.2012, 81/07.05.2012, 82/10.06.2012, 84/11.06.2012, 85/11.06.2012, 89/05.07.2012, 93/12.07.2012, 96/31.07.2012, 98/31.07.2012, 99/31.07.2012, 100/10.08.2012, 102/10.08.2012, 104/31.08.2012, 109/14.09.2011,112/05.10.2012, 115/15.11.2012 și 117/14.12.2012, emise de J. în baza Contractului multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 27/04.03.2011, înregistrat sub nr. x - 234 din 16.06.2011 la reclamanta (A.), modificat și completat prin Actul Adițional Nr. 1 din 07.03.2011, în sumă de 1.060.520 RON (baza impozabilă), sunt deductibile la calculul impozitului pe profit pentru că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003. h. Cu privire la cheltuielile privind achizițiile de servicii de transport de la N. S.R.L., K. S.R.L., S.C. Q., L. SRL Între Reclamanta (A.), în calitate de beneficiar, și Q. S.R.L. s-a derulat Contractul de transport înregistrat la Reclamant (A.) sub nr. ZB - 234/5 din 17.06.2011 în baza căruia prestatorul a emis facturile x/08.08.2011, y/18.08.2011, z/13.09.2011 și 898/29.09.2011 în valoare de 174.928 RON (bază impozabilă), conform Anexa 7 - N., Q., T., M., P.. Între Reclamanta (A.), în calitate de beneficiar, și T. S.R.L. s-a derulat Contractul de transport înregistrat la Reclamant (A.) sub nr. ZB- 234/6 din 17.06.2011 în baza căruia prestatorul a emis facturile x/30.07.2011 și y/30.09.2011, în valoare de 13.516 RON (bază impozabilă), conform Anexa 7 - N., Q., T., M., P.. Furnizorul P. S.R.L. a emis către Reclamantă (A.) factura x/10.11.2011, pentru servicii de transport în valoare de 30.737 RON (bază impozabilă), conform Anexa 7 - N., Q., T., M., P.. Prestările de servicii efectuate de N. S.R.L., Q. S.R.L., T. S.R.L. și M. S.R.L., în urma căror s-au întocmit facturile anterior identificate, și care au avut ca temei contractele încheiate cu respectivele societăți de transport sunt cheltuieli deductibile față de împrejurarea că reclamanta a prezentat documente justificative care fac dovada efectuării serviciului de transport reprezentând: CMR-uri conținând informațiile: ruta, avizul de însoțire a mărfii emis de Reclamantă (A.), număr înmatriculare vehicul de transport, delegatul, specificarea tipului cerealelor transportate și borderouri de transport conținând informațiile: data efectuării transportului, număr înmatriculare vehicul de transport, ruta, cantitatea de cereale șl tariful. În ceea ce privește cheltuielile generate de colaborarea cu furnizorul P., acestea sunt cheltuieli nedeductibile, având în vedere faptul că factura nu a putut fi verificată, nefiind pusă la dispoziție expertului. i. Cu privire la taxa pe valoare adăugată Înalta Curte, contrar celor expuse de recurentele – pârâte relativ la aplicarea greșită a prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a) și art. 146 alin,1 lit. a) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 46 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, consideră că prima instanță a interpretat corect norma legală incidentă în materie. Astfel, în mod corect a reținut judecătorul fondului că dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și servicii este condiționat de destinația acestora, în sensul ca acestea trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății și totodată să fie justificate cu documente justificative care să conțină elementele minime obligatorii prevăzute expres la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Deopotrivă, a apreciat prima instanță că au incidența în speță și prevederile art. 134 indice l alin. (7) din Legea nr. 571/2003. Potrivit acestei prevederi legale, exigibilitatea TVA intervine la data livrării bunurilor sau prestării serviciilor, iar în cazul prestărilor de servicii care determină decontări sau plăți succesive, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcție de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari. În acest sens, din analiza efectuată anterior cu privire la deductibilitatea anumitor t