ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 671/2024

Ședința publică din data de 01 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 12 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca nefondată cererea de recuzare membrilor completului de judecată CMP7 din cadrul Tribunalului Dâmbovița.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a celorlalți judecători din cadrul Tribunalului Dâmbovița.

S-a dispus obligarea inculpatului A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 RON.

Definitivă în ceea ce privește soluția privind recuzarea.

În temeiul art. 29, alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.., formulată în scris în fața Curții de Apel Ploiești (instanță învestită cu soluționarea cererii de recuzare a completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmbovița), Curtea de apel a respins-o, ca inadmisibilă, deoarece nu are nicio legătură cu soluționarea prezentei cauze, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Curtea de apel a fost învestită cu soluționarea cererii de recuzare a membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (8) C. proc. pen.., ca urmare a faptului că în cadrul Tribunalului Dâmbovița nu s-a putut forma un complet care să soluționeze cererea de recuzare. Pe cale de consecință, s-a apreciat că aspectele privind eventuala neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen.. nu au nicio legătură cu soluționarea prezentei cereri de recuzare de către Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a formulat recurs petentul A..

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Textul de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea legii, instanța de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.

În ceea ce privește existența unei legături efective între cererea de sesizare a Curții Constituționale și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, la cererea uneia dintre părți, are în vedere neconstituționalitatea art. 68 alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect cererea de recuzare formulată de inculpatul A. a completului de judecată din cadrul Tribunalului Dâmbovița.

Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, având în vedere că excepția a fost invocată într-o cauză care nu presupune participarea părții la judecată.

Procedura de soluționare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba despre o chestiune de administrare a actului de justiție.

Potrivit art. 68 alin. (5) C. proc. pen.., soluționarea abținerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită. Deși procedura soluționării cererii de recuzare nu este în principiu publică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare ca, în cazul prezentării la termenul stabilit, să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să își susțină prin avocat cererea.

Așadar, contradictorialitatea, principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptățită să i se comunice toate actele părții adverse și să discute în contradictoriu problemele care interesează soluționarea pricinii, s-a manifestat prin posibilitatea petentului de a depune excepția de neconstituționalitate și concluziile scrise la dosarul cauzei.

Așadar, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, se constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea dosarului, constatându-se că autorul cererii de sesizare a Curții Constituționale nici nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci urmărește ca, în urma unei eventuale pronunțări de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției astfel invocate, să se modifice textul de lege menționat. Or, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora [Decizia nr. 308 din 18 iunie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (1), (2), alin. (5) fraza finală și alin. (7) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 974 din 27 septembrie 2024].

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 12 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2024.