ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

11.12.2024

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 475/22.08.2024, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr. x/2024, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Judecătoriei Beiuș, invocată de instanță din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 572 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii privind menținerea/încetarea/înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale cu măsura de siguranță prev. de art. 109 C. pen., formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuș privind pe intimatul A., în prezent internat în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Ștei, în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut faptul că dispozițiile art. 571 C. proc. pen. sunt aplicabile doar în cazul în care măsura de siguranță a fost confirmată sau menținută de judecătorul de cameră preliminară sau instanța judecată. În motivarea acestui argument, instanța a constat că măsura de siguranță a internării medicale, luată de judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea nr. 15/A/20214, pronunțată în data de 20.02.2014 de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Zalău, nu a fost confirmată sau menținută printr-o hotărâre de judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, astfel încât această măsură nu și-a pierdut caracterul provizoriu.

De asemenea, a mai reținut că în situația concretă din prezentul dosar nu sunt aplicabile dispozițiile art. 569 și următoarele din C. proc. pen., întrucât aceste garanții conferite de lege privesc o măsură de siguranță cu caracter definitiv, iar nu provizoriu, astfel încât verificarea măsurii internării medicale provizorii trebuie să fie realizată de judecătorul de drepturi și libertăți care a luat măsura, nu de instanța de judecată.

Prin încheierea penală nr. 65/A din data de 20 noiembrie 2024, Judecătoria Zalău a admis excepția de necompetență funcțională a judecătorului de drepturi și libertăți și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Zalău, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 569 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat conflict negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Zalău a reținut că măsura de siguranță a internării medicale provizorii s-a luat față de intimat în cursul urmăririi penale prin încheierea penală nr. 15/A pronunțată în data de 20.02.2014 în dosar nr. x/2014 de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Zalău.

Potrivit dispozițiilor art. 245 (1) C. proc. pen., "Judecătorul de drepturi și libertăți, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanța, în cursul judecății, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situația prevăzută de art. 109 alin. (1) din C. pen.."

Măsura de siguranță a internării medicale provizorii poate înceta ca urmare a însănătoșirii suspectului sau inculpatului ori ca urmare a ameliorării stării sale de sănătate (astfel cum rezultă din art. 248 alin. (11) C. proc. pen., acesta fiind singurul caz de încetare), ori poate fi transformată într-o măsură de siguranță care să ființeze și după finalizarea procesului penal.

A mai reținut că dispozițiile art. 571 C. proc. pen. sunt aplicabile doar în cazul în care măsura de siguranță a fost confirmată sau menținută de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată.

Judecătoria Zalău a menționat că în situația concretă din prezentul dosar nu sunt aplicabile dispozițiile art. 569 și urm. din C. proc. pen., întrucât aceste garanții conferite de lege privesc o măsura de siguranță cu caracter definitiv și nu provizoriu, astfel cum rezultă în mod evident din conținutul normei legale.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Beiuș, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Prioritar, Înalta Curte menționează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență îl reprezintă cererea formulată de Biroul Executări Penale din Cadrul Judecătoriei Beiuș de menținerea/înlocuirea sau încetarea măsurii internării medicale (art. 571 C. proc. pen.).

În cauză, se constată că deși măsura a fost luată de judecătorul de drepturi și libertăți în faza de urmărire penală prin încheierea nr. 15/A/2014 a Judecătoriei Zalău, la momentul sesizării Judecătoriei Beiuș din data de 30.05.2024 nu mai subzista faza de urmărire penală care s-a finalizat cu scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.), conform mențiunilor din încheierea nr. 15/A din 20 februarie 2014, astfel încât procurorul de caz s-a dezinvestit de cauză și implicit nu se mai poate reține incidența dispozițiilor art. 248 alin. (10) C. proc. pen. care ar atrage competența judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Zalău, în cauză fiind aplicabile normele de drept comun în materie prev. de art. 569-572 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 572 din C. proc. pen. " (1) În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecății, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi și libertăți sau de instanța de judecată care a luat această măsură. (2) Dispozițiile prevăzute la art. 566 - 571 se aplică în mod corespunzător."

În situația concretă din cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în lipsa unei urmăriri penale pendinte nu mai poate analiza oportunitatea acestei măsuri de siguranță, fiind necesar ca instanța să verifice, potrivit dispozițiilor art. 569 alin. (3) C. proc. pen., în ce măsură internarea medicală a intimatului mai este necesară, cât timp ulterior emiterii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală (clasare) pentru existența unei cauze de neimputabilitate s-ar fi putut propune exclusiv luarea unei măsuri de siguranță (definitivă, iar nu cu caracter provizoriu).

Prin urmare, competența instanței de a soluționa cererea de ridicare a măsurii internării medicale revine, în această situație, judecătoriei în a cărei circumscripție se găsește unitatea sanitară, în temeiul art. 570 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 571 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Beiuș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.