ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2214/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția I Civilă la data de 15 martie 2023 reclamantele A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani, solicitând:

a) obligarea pârâtului la plata stimulentului de risc în cuantum de 2.500 RON brut pe lună, pe perioada stării de urgență (16 martie 2020 - 14 mai 2020), astfel cum acesta este prevăzut de O.U.G. nr. 43/2020 aprobată prin Legea nr. 82/2020, cu mențiunea ca pârâtul a acordat stimulentul de risc doar pentru o luna, respectiv doar pentru luna mai 2020,

b) obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței obligației de plată aferentă fiecărei luni, până la plata efectivă a stimulentului de risc.

Pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani a formulat cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani a Casei de Asigurări de Sănătate Botoșani, pentru ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată să despăgubească Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani cu suma care face obiectul cererii de chemare în judecată.

Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.

Prin sentința civilă nr. 646 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Botoșani a admis cererea de chemare în judecată a reclamantelor A., B., C. și D.; a luat act de renunțarea la cererea de chemare în judecată a reclamantei E.; a admis cererea de chemare în garanție formulată de Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani; a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani să pună la dispoziția pârâtului Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani sumele necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamante; a obligat pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani la plata către reclamantele A., B., C. și D. a stimulentului de risc prevăzut de O.U.G. nr. 43/2020, în cuantum de 2500 RON brut pe lună pe perioada stării de urgență 16 martie 2020-14 mai 2020, sume ce vor fi actualizate cu rata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligației de plată aferentă fiecărei luni și până la plata efectivă a stimulentului de risc.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani și chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani.

Prin decizia nr. 245 din 22 februarie 2024, Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă a admis apelurile declarate de pârâtul Spitalul Județean de Urgență "Mavromati" Botoșani împotriva sentinței civile nr. 646 din 15 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

A schimbat în parte sentința civilă nr. 646 din data de 15.09.2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în sensul că: a respins cererea formulată de reclamantele A., B., C. și D., ca nefondată.

A respins cererea de chemare în garanție ca nefondată.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât reclamanți A., B., C. și D., cât și pârâtul Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani

Recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și au solicitat, în esență, admiterea recursului, cu consecința casării deciziei atacate.

Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se, în esență, admiterea recursului, cu consecința casării parțiale a deciziei atacate.

Recurentul-pârât și intimata-chemată în garanție au depus, fiecare, câte o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților.

De asemenea, recurentul–pârât a depus note de ședință prin care a arătat, în esență, că în cazul conflictelor de muncă, hotărârile tribunalului sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă, a fost dată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-reclamanți A., B., C. și D. și de recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani împotriva deciziei nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-reclamanți A., B., C. și D. și de recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani împotriva deciziei nr. 245 din 22 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2024.