ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2195/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03 septembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 23.191,15 euro și 17.967,12 RON, dobânda legală, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro pentru minoră și 3.500 euro pentru mama acesteia.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și 205 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4331 din 29 aprilie 2016, Judecătoria Ploiești, secția civilă a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât.

A admis în parte cererea având ca obiect "pretenții" formulată de reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul C..

A obligat pârâtul să plătească reclamantei A. suma de 23.191,15 euro și 17.967,12 RON, precum și dobânda legală aferentă debitului de la data introducerii acțiunii, 03.09.2014, și până la achitarea acestuia.

A obligat pârâtul la plata sumei de 3.606,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul C..

Prin decizia civilă nr. 67 din 18.01.2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât C. împotriva sentinței civile nr. 4331 din data de 29.04.2016, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei B..

A dispus schimbarea sentinței apelate în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, cu menținerea dispozițiilor sentinței atacate în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorei B., criticând-o pentru nelegalitate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești — secția I civilă sub nr. x/2014.

Prin încheierea din data de 22.11.2018, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să pronunțe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, în dosarul nr. x/2018.

I.2. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă

Prin decizia nr. 71 din 07 martie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta A., în nume propriu și pentru minora B., împotriva deciziei civile nr. 67 din 18.01.2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul C..

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 71 din data de 7 martie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs recurenta A..

Prin cererea de recurs, recurenta a susținut că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A arătat că prin încheierea din 22 noiembrie 2018, instanța a suspendat cauza în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ.. Fiind un caz de reluare din oficiu a judecării cauzei, având în vedere rațiunea suspendării judecății în această ipoteză, dacă instanța națională a apreciat că are nevoie de o interpretare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este obligată să valorifice această interpretare și să repună din oficiu cauza pe rol.

În consecință, acolo unde părțile nu au solicitat deja acest lucru, dosarele vor fi repuse pe rol din oficiu, în vederea soluționării cauzei. Chiar dacă instanța omite repunerea pe rol a dosarului în termenul de perimare de șase luni, nu va interveni perimarea cererii, deoarece, potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nu constituie cauze de perimare cazurile când actul trebuia efectuat din oficiu.

Prin a doua critică de recurs, recurenta a susținut că hotărârea se întemeiază pe motive străine cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

A argumentat că decizia nr. 2/2019, dată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018, nu are legătură cu motivele de recurs pe care se întemeiază cererea de recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta a afirmat că instanțele de judecată (instanța de apel și instanța de revizuire de la Tribunalul Prahova) au încălcat normele procedurale și principiile fundamentale privind desfășurarea procesului: contradictorialitatea, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și egalitatea de arme.

A mai expus că a solicitat casarea hotărârii din apel, decizia nr. 67/2017 a Tribunalului Prahova, iar în subsidiar, casarea hotărârii nr. 724/2017 de revizuire, dată de Tribunalul Prahova, pentru încălcarea art. 6, art. 8, art. 13, art. 14 C. proc. civ., precum și a dreptului la apărare consacrat în Constituția României.

În acest sens, recurenta a invocat hotărârea CEDO din 13 iulie 2006, în cauza Ressegatti c. Elveția, în care Curtea a reținut că, în cadrul judecării recursului reclamanților, instanța a omis să le trimită observațiile părții adverse, considerând că acestea nu conțin niciun argument nou față de cele deja expuse în cadrul procedurii în fața instanței de fond. Curtea a subliniat că o astfel de optică ignoră principiul contradictorialității procedurii, care impune ca orice parte să poată lua cunoștință de orice argument și act provenit de la partea adversă și să aibă posibilitatea de a răspunde argumentelor avansate de către acesta, fiind încălcat art. 6 CEDO.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., precum și practica judiciară CEDO.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A precizat că motivele invocate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile motive și nici nu pot fi încadrate în prevederile legale invocate de către reclamantă.

A conchis în legătură cu critica recurentei cu privire la faptul că prezenta cauză trebuia să fie repusă pe rol din oficiu, că există doar posibilitatea, și nu obligația legală, de a repune cauza pe rol din oficiu. Cursul perimării și-a reluat cursul firesc și a început să curgă împotriva recurentei, care ar fi trebuit să ceară redeschiderea judecății sau să efectueze un act de procedură din care să rezulte intenția de continuare a judecății.

La data de 13 iulie 2024, s-a depus răspuns la întâmpinare de către recurentă, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei nr. 71 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, și admiterea cererii de recurs, iar rejudecând cauza, să se admită recursul declarat în dosarul nr. x/2014.

I.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație, secția I civilă, la data de 16 aprilie 2024 și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 18 aprilie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.. În concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că: partea are deschisă calea de atac a recursului; recursul este formulat și motivat în afara termenului legal, completul de filtru urmând să dispună asupra excepției tardivității formulării recursului și, în măsura în care va respinge această excepție, asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 9, prin rezoluția din data de 17 septembrie 2024, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 23 septembrie 2024, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din data de 04 octombrie 2024, a fost fixat termen la data de 15 octombrie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut pricina în pronunțare cu privire la excepția tardivității recursului declarat de recurenta-revizuentă A., în nume propriu și pentru minora B., împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, pronunțate în dosarul nr. x/2014.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:

În cauză, calea de atac a recursului este formulată împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta A., în nume propriu și pentru minora B., împotriva deciziei civile nr. 67 din 18.01.2017 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul C..

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, prin aceasta legiuitorul urmărind instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac ori de la modalitatea în care acestea se calculează.

Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, se reține că termenul de 5 zile pentru exercitarea recursului s-a împlinit la 13 martie 2024, care a fost o zi lucrătoare.

În speță, decizia atacată a fost pronunțată la data de 07 martie 2024, iar recursul a fost declarat la data de 26 martie 2024, după cum rezultă din e-mailul aflat la dosarul de recurs, termenul pentru declararea recursului împlinindu-se la data de 13 martie 2024, într-o zi de miercuri, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, cererea de recurs a fost formulată de recurenta-revizuentă A., în nume propriu și pentru minora B., la data de 26 martie 2024, după cum rezultă din extrasul de poștă electronică prin care a fost expediată cererea de recurs .

Se observă așadar că recursul împotriva deciziei civile nr. 71 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost declarat cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instituirea termenelor procesuale servește unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Fiind vorba despre un termen peremptoriu, ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul său, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de exercitare a căii de atac, sancțiune prevăzută în mod expres de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția tardivității fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta-revizuentă a formulat calea de atac în afara termenului legal, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) cu referire la art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., va respinge ca tardiv, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv, recursul declarat de recurenta-revizuentă A., în nume propriu și pentru minora B. împotriva deciziei nr. 71 din 7 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești – secția I civilă în contradictoriu cu intimatul C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.