ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2024

Ședința publică din data de 24 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198/F din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2024 de către Parchetul Raional Dobrich, Bulgaria, pe numele persoanei solicitate A. (cetățean bulgar ).

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 15.10.2024 până la data de 13.11.2024 inclusiv, și predarea sa către autoritățile judiciare bulgare, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatului european de arestare la data de 15.10.2024, ora 06:15.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut că la data de 06.03.2024, Procuratura Republicii Bulgaria a emis un mandat european de arestare față de cetățeanul bulgar A., urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 209 alin. (1) din C. pen. al Republicii Bulgaria.

Ca situație de fapt s-a reținut că, la data de 06.02.2024, pe raza localității Pchelino, jud. Dobrici, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material, ar fi indus în eroare prin convorbiri telefonice pe numita B. din satul Pchelino din jud. Dobrici, că fiul acesteia ar fi suferit un accident rutier și ar necesita o operație chirurgicală, fapt pentru care ar urma a fi achitată suma de 60.000 BGN, astfel cauzând acesteia un prejudiciu.

S-a mai reținut că, pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie 2023, autorii infracțiunii, numiții A. și C., au folosit cartele SIM ale unui operator român de telefonie mobilă, astfel l-ar fi contactat prin telefon pe numitul D. (ajutorul lor), căruia i-ar fi explicat că trebuia să aducă niște documente în România. După ce ar fi primit primul pachet, numitul D. ar fi constatat că în acest pachet nu erau documente, ci bani. A aflat că era vorba despre înșelăciune, dar că totuși a continuat să-i ajute pe A. și C. în activitatea lor infracțională. S-a constatat că, în perioada iulie - februarie, numitul D. ar fi ajutat pe autori să realizeze peste 15 înșelăciuni, într-unele dintre cazuri ar fi luat banii din Republica Bulgaria, după care ar fi plecat în România, ar fi trecut prin frontiera țării și ar fi lăsat banii lângă E., în apropiere cu benzinaria, situată la o distanță de 13 km de București. În aceste cazuri, curierul D. i-ar fi ajutat pe autorii A. și C., luând banii din satul Uzuni, România, lăsați lângă un semn rutier, la capătul satului, după care i-ar fi adus din nou în aceeași locație E., în apropiere cu benzinaria, situată la o distanță de 13 km de la București. Conform probelor administrate, aceasta s-ar fi întâmplat total de 10 ori.

La data de 06.02.2024, A., C. și D. au realizat încă o înșelăciune, de data aceasta pe raza localității Dobrich, fiind cauzată o daună persoanei vătămate în cuantum de 60.000 BGN. În speța, numiții D. a luat banii, însușiți ca urmare înșelăciunii, după care s-a deplasat spre PTF "Ruse - Podul Dunării". Aceeași persoană ar fi traversat frontiera țării și din nou ar fi lăsat banii în același loc, potrivit instrucțiunilor date de către autorii principali ai faptei, A. și C. - lângă E., în apropierea benzinăriei, situată la o distanță de 13 km de la București. De fiecare dată curierul D. a lăsat banii în arbuștii situați după prima intersecție spre dreapta, dincolo de benzinărie, după care acesta ar fi plecat.

S-a reținut că numitul D. ar fi realizat deplasările sale în România cu autoturismul marca "Seat", model "Cordoba" cu numărul de înmatriculare x de culoare albă.

La data de 28.02.2024, D. a primit din nou instrucțiuni de la A. și C. să aducă suma de 15.500 BGN, însușită din nou pe cale infracțională prin înșelăciuni telefonice de la o bătrână din orașul Burgas, tot în același loc, la o distanță de 13 km de la București, lângă E.. La ora 22:00, în aceeași dată, A. și C. au fost arestați de către organele de poliție în momentul deplasării la locul menționat, pentru a lua banii.

În cursul perchezițiilor efectuate asupra autorilor faptei, au fost identificate aparate telefonice mobile, prin care aceștia ar fi comunicat cu D., respectiv prin care ar fi realizat înșelăciunile.

În cursul perchezițiilor și ridicărilor efectuate la locuințele ale celor doi inculpați pe teritoriul Republicii Bulgaria au fost identificate 8 telefoane mobile și o tabletă, prin care ar fi efectuat apeluri telefonice, deci prin care aceștia realizau activitatea lor infracțională pe teritoriul Republicii Bulgaria și al României, timp de un an.

Curtea a reținut că, în cauză, nu există nici un impediment la predare.

Astfel, infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate face parte din categoria celor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, fiind prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 (înșelăciunea), pedepsită cu închisoarea mai mare de 3 ani conform legislației statului solicitant.

S-a mai constată că, în raport cu infracțiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal pe teritoriul Bulgariei, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, să constituie motiv obligatoriu de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa, arătând însă că nu este de acord cu predarea și dorește să beneficieze de drepturile conferite de regula specialității.

Referitor la împrejurarea că mandatul european de arestare nu are viza unui judecător, fiind emis de o unitate de parchet din Bulgaria, Curtea a reținut că emiterea acestui mandat s-a realizat pe data de 06.03.2024, ca urmare a aprobării dispusă prin încheierea din 01.03.2024 de către un judecător din cadrul Judecătoriei Dobrich, astfel încât nu pot fi identificate elemente de nelegalitate în contextul în care întrunirea condițiilor pentru emiterea mandatului european de arestare (ce a presupus și examinarea legalității actului prin care s-a dispus măsura arestării preventive - respectiv mandatul național de arestare nr. 507/2024 din 29.02.2024 - fila x) au fost verificate a priori, de către un magistrat independent și imparțial.

În ceea ce privește susținerea că persoana solicitată nu a comis faptele de care este acuzată în Bulgaria, nu cunoaște în ce constă învinuirea care i se aduce, are probleme de sănătate și o situație familială dificilă, Curtea a reținut că aceste aspecte nu prezintă relevanță, neconstituind motive (obligatorii sau facultative) pentru a fi refuzată punerea în executare a mandatului european.

S-a menționat că nu poate fi primită nici solicitarea numitului A. de a se dispune o altă masură preventivă până la predare, întrucât arestarea preventivă a acestuia e necesară tocmai pentru a se asigura predarea sa către autoritățile bulgare. De altfel, în situația în care instanta decide punerea în executare a mandatului de arestare și predarea persoanei solicitate (cum este cazul în speță), arestarea în vederea predării este obligatorie, asa cum rezultă din economia disp.art. 104 alin. (6) si alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală, persoană solicitată A. a formulat contestație.

În motivarea contestației susținută oral la termenul din 24 octombrie 2024, a solicitat admiterea contestației și respingerea propunerii de punere în executare a mandatului european de arestare, arătând că nu a avut cunoștință de nicio acuzație și are nevoie de timp pentru a-și pregăti apărarea în fața autorităților bulgare. De asemenea, a menționat că mandatul european de arestare nu poartă viza niciunui judecător, ci a fost emis de procurorul de caz.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile bulgare au menționat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis la data de 06.03.2024 de către Parchetul Raional Dobrich, Bulgaria, ca urmare a aprobării dispusă prin încheierea din 01.03.2024 de către un judecător din cadrul Judecătoriei Dobrich.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță că fapta reținută în sarcina persoanei solicitate de autoritățile bulgare, respectiv infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 209 alin. (1) din C. pen. al Republicii Bulgaria, face parte din categoria celor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, fiind prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004 (înșelăciunea), pedepsită cu închisoarea mai mare de 3 ani conform legislației statului solicitant.

În același timp, susținerea persoanei solicitată că nu a avut cunoștință de învinuirile aduse și nici nu a avut timpul necesar pentru a-și angaja un avocat în Bulgaria, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În ceea ce privește măsura arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi luată în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că:, În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 198/F din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 290 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba bulgară se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2024.