ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș , secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 27 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR și SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAȚILOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze "Ordinul pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă, în conformitate cu art. II din Legea nr. 192/2023", obligarea pârâților la plata indemnizației pentru limită de vârstă pentru perioada 1 iulie 2023- la zi și în continuare, lunar, obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente fiecărei obligații, calculată de la data scadenței obligației până la data plății efective și a sumelor necesare actualizării cu rata inflației, pentru fiecare obligație.

Prin sentința civilă nr. 1081/2024 din 28 martie 2024, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta PARLAMENTUL ROMÂNIEI -CAMERA DEPUTAȚILOR și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de obiectul cauzei - acordarea indemnizației pentru limită de vârstă-, litigiul este unul de asigurări sociale și că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competența determinându-se în raport cu sediul pârâților.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4669 din 18 iunie 2024, și-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că determinarea competenței instanței nu se poate realiza în raport cu sediu pârâților, ci cu domiciliul reclamantului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a învestit Tribunalul Argeș cu o cerere prin care solicită anularea ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limita de vârstă de care acesta beneficia și obligarea pârâților la repunerea în plată a acesteia începând cu 1 iulie 2023.

Asupra naturii litigiului, este necontestat că acesta este unul în materia asigurărilor sociale, întrucât obiectul său vizează modalitatea în care emitentul ordinelor contestate a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Astfel, dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă este prevăzut de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, iar prin prevederile art. II din Legea nr. 192/2023, plata acestor indemnizații acordate a încetat, dispoziția legală fiind abrogată.

Prin decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, Curtea a statuat că indemnizația pentru limită de vârstă este un drept asimilat pensiei de serviciu, stabilind că legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, doar în ceea ce privește pensiile care nu beneficiază de protecția constituțională.

Așadar, indemnizația pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, sens în care aceasta se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

În consecință, și contestațiile privind ordinele de încetare a plății acestora va intra în jurisdicția asigurărilor sociale, astfel că la determinarea instanței competente se impun a fi avute în vedere normele legale speciale în materie, Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 154 din acest act normativ, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

În speță, acțiunea nu este îndreptată împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci este formulată în contradictoriu cu pârâții PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAȚILOR și SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAȚILOR, ce au sediul în București.

Prin urmare, în considerarea obiectului cauzei și a calității pârâților, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță fiind cel în a cărui rază teritorială își au sediul pârâții.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.