QUARANTE-QUATRE AFFAIRES CONTRE LA POLOGNE

Rezoluție Interimară CM/ResDH(2007)75 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în 44 de cauze împotriva Poloniei (a se vedea Anexa II) privind durata excesivă a detenției provizorii (adoptată de Comitetul Miniștrilor pe 6 iunie 2007, la cea de-a 997-a ședință a Delegaților Miniștrilor) Comitetul Miniștrilor, în virtutea articolului 46, alineatul 2, din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită mai jos «Convenția» și «Curtea»); Având în vedere un mare număr de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului («Curtea») care constată o încălcare a articolului 5, alineatul 3, din Convenție, de către Polonia, privind durata excesivă a detenției provizorii (a se vedea anexa II); Reamintind obligația Statelor, în virtutea articolului 46, alineatul 1, din Convenție, de a se conforma hotărârilor Curții, adoptând rapid măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constate și a șterge consecințele acestora, precum și măsuri generale pentru a preveni noi încălcări similare; Subliniind importanța adoptării rapide a unor asemenea măsuri în cauzele în care apar probleme structurale care pot duce la un număr mare de noi încălcări similare ale Convenției;

Având invitat Polonia să o informeze cu privire la măsurile adoptate sau în curs de adoptare ca urmare a hotărârilor referitoare la durata excesivă a detenției provizorii și având examinat informațiile transmise de autoritățile poloneze în acest scop (după cum apar în anexa I), Având notat măsurile individuale luate de autorități pentru a acorda reclamanților o reparare pentru încălcările constate (restitutio in integrum), în special prin încetarea, în cât mai mare măsură posibil, a detenției care era încă în curs după constatarea încălcărilor de către Curte; Luând act de măsurile luate până în prezent de autorități pentru a remedia problema structurală privind detenția provisorie în Polonia, și în particular: - reformele legislative (Codul de Procedură Penală din 1997 și amendamentele ulterioare); - hotărârea Curții Constituționale a Poloniei din 24 iulie 2006, declarând neconstituțională o dispoziție din Codul de Procedură Penală referitoare la anumite aspecte ale prelungirii detenției provizorii; - măsuri suplimentare destinate să sensibilizeze instanțele judiciare și procurorii cu privire la cerințele decurgând din Convenție și jurisprudența Curții privind recurgerea la detenția provisorie; Luând act, de asemenea,

de datele statistice transmise de autoritățile poloneze privind (a) numărul de detențiuni provizorii ordonate în cursul unui an dat și (b) numărul și durata detenției provizorii neîncheiate pe 31 decembrie al aceluiași an; Notând în plus că, în conformitate cu datele statistice furnizate de autoritățile poloneze, numărul de cauze în care durata detenției provizorii depășește 12 luni rămâne ridicat, în special în cauzele în curs în fața tribunalelor regionale; notând, totuși, că aceste date statistice nu oferă o imagine completă a situației deoarece indică doar durata detenției care nu s-a încheiat pe 31 decembrie, și ar putea fi completate în mod util cu o evaluare a duratei detenției în cursul unui an dat; Luând act, de asemenea, cu interes de faptul că, ca urmare a modificării legislației poloneze după hotărârea Curții Constituționale din 24 iulie 2006, regula generală conform căreia perioada maximă a detenției provizorii nu trebuie să depășească 2 ani pentru cauzele în curs în fața unei instanțe judiciare, a fost întărită; totuși, în virtutea noii legislații, pot exista situații în care această limită de timp nu este respectată; Notând că această măsură preventivă este adesea pronunțată fără a ține seama de cerințele Convenției,

deși unele instanțe judiciare se referă acum la Convenție și jurisprudența Curții Europene atunci când pronunță decizii privind detenția provisorie; Subliniind că o detenție continuă nu poate fi justificată decât atunci când există indicii specifice ale unei adevărate cerințe de interes public care, în ciuda presupunerii de nevinovăție, depășește regula respectului pentru libertatea individuală; Reamintind că persistența suspiciunilor plauzibile că o persoană arestată a comis o infracțiune, deși este o condiție sine qua non pentru legalitatea detenției, nu mai poate fi suficientă după un anumit timp și, prin urmare, alte motive relevante și suficiente trebuie să fie prezentate pentru a prelungi o asemenea detenție; Notând că numărul de cauze în care Curtea Europeană a constatat încălcări similare este în creștere constantă; ÎNCURAJEAZĂ autoritățile poloneze, având în vedere amploarea problemei sistemice referitoare la durata excesivă a detenției provizorii: - să continue examinarea și adoptarea altor măsuri pentru a reduce durata detenției provizorii, inclusiv printr-o posibilă legislație suplimentară și modificări în practica instanțelor judiciare, pentru a se conforma cerințelor decurgând din Convenție și jurisprudența Curții Europene,

și în particular - să ia măsuri de sensibilizare corespunzătoare față de autoritățile implicate în recurgerea la detenția provisorie ca măsură preventivă, inclusiv judecătorii tribunalelor penale și procurorii; - să încurajeze instanțele judiciare interne și procurorii să ia în considerare utilizarea altor măsuri preventive, cum ar fi prevăzute în legislația internă, cum ar fi cauțiunea, obligația de a se prezenta la poliție, sau interzicerea de a părăsi teritoriul; - să instituie un mecanism clar și eficace pentru evaluarea tendințelor privind durata detenției provizorii; SPERĂ să primească informații suplimentare privind măsurile suplimentare planificate sau deja luate pentru a se conforma hotărârilor privind durata excesivă a detenției provizorii, și DECIDE să reia examinarea măsurilor în așteptare în aceste cauze cel mai târziu peste un an.

Anexa I la Rezoluția Interimară CM/ResDH(2007)75 Informații furnizate de Guvernul Poloniei în cursul examinării cauzelor referitoare la durata excesivă a detenției provizorii de către Comitetul Miniștrilor I. Măsuri de caracter individual În majoritatea acestor cauze, detenția provisorie invocată de Curtea Europeană a luat sfârşit. II. Măsuri de caracter general luate pentru a reduce durata detenției provizorii Măsuri legislative referitoare la durata detenției provizorii A. Motivele detenției provizorii (conform indicațiilor din Codul de Procedură Penală din 1997) Motivele plasării și menținerii în detenție provisorie au fost modificate la intrarea în vigoare, pe 01/09/98, a Codului de Procedură Penală din 6 iunie 1997. Conform articolului 257, alineatul 1, detenția provisorie nu poate fi impusă dacă o altă măsură preventivă este suficientă.

Dispoziții din Codul de Procedură Penală enumeră, de asemenea, alte măsuri preventive, cum ar fi cauțiunea, obligația de a se prezenta la poliție, garantia unei persoane responsabile sau a unei entități sociale, interzicerea temporară de a se angaja într-o anumită activitate, precum și interzicerea de a părăsi țara. Detenția provisorie poate fi ordonată dacă există o probabilitate ridicată că acuzatul a comis un delict și, în plus, există risc de fugă, obstruction a procedurii, sau în anumite cazuri, că persoana în cauză nu comite o nouă infracțiune (Articolul 258§1). Conform articolului 258, alineatul 2, din Codul de Procedură Penală, un acuzat poate fi deținut provizoriu dacă riscă o pedeapsă de închisoare lungă (dacă acuzațiile corespund delictelor pasibile de o pedeapsă de cel puțin 8 ani de închisoare sau dacă o instanță de primă instanță a condamnat acuzatul la cel puțin 3 ani de închisoare).

B. Plasarea în detenție provisorie și prelungirea acesteia (conform prevederilor articolului 263 din Codul de Procedură Penală) Articolul 263 indică duratele maxime de detenție. În versiunea aplicabilă până la 20 iulie 2000, prevede: « 1. Atunci când impune detenția în cursul unei anchetei, instanța judiciară poate fixa termenul pentru o perioadă ce nu depășește 3 luni. 2. Dacă, din cauza unor circumstanțe particulare ale cauzei, o anchetă nu poate fi încheiată înainte de termenul menționat în alineatul 1, instanța de primă instanță sesizată cu cauza poate – dacă este necesar și la cererea procurorului [în cauză] - prelungi detenția pentru o perioadă [sau perioade] care, în total, nu poate depăși 12 luni.

3. Perioada totală de detenție provisorie, până la data la care sentința în primă instanță este pronunțată, nu poate depăși 2 ani. 4. Doar Curtea Supremă poate, la cererea instanței sesizate cu cauza, sau, în faza anchetei la cererea Procurorului General, prelungi detenția provisorie pentru o nouă perioadă fixată ce nu depășesc perioadele menționate în alineatele 2 și 3, atunci când este necesar în contextul unei suspendări a procedurii, a unei observații psihiatrice prelungite a acuzatului, a pregătirii prelungite a unui raport de expert, atunci când dovezile trebuie obținute într-o cază deosebit de complexă sau din străinătate, atunci când acuzatul a prelungit deliberat procedurile, dar și din cauza unor obstacole semnificative insurmontabile.

» Pe 20 iulie 2000, alineatul 4 a fost modificat și din acea dată, competența de a prelungi detenția peste duratele indicate în alineatele 2 și 3 a fost atribuită curții de apel a circumscripției administrative din care a fost comis delictul. C. Hotărârea Curții Constituționale privind alineatul 4 al articolului 263 din Codul de Procedură Penală În hotărârea sa din 24 iulie 2006 (referință nr. SK 58/03), Curtea Constituțională poloneză, după examinarea unei plângeri privind durata detenției provizorii, a apreciat că articolul 263, alineatul 4, din Codul de Procedură Penală era contrarian articolului 41, alineatul 1, combinat cu articolul 31, alineatele 1 și 3, din Constituția Republicii Poloneaseže deoarece prevedea prelungirea detenției provizorii peste o perioadă de 2 ani, în cazul «altor obstacole semnificative insurmontabile».

Trebuie remarcat faptul că Curtea Constituțională a declarat caracterul neconstituțional al acestei dispoziții doar atunci când se raportează la faza de anchetă. Hotărârea se bazează pe faptul că dispoziția menționată mai sus aduce atingere respectului pentru drepturi și libertăți constituționale într-un mod atât de imprecis, arbitrar și general, încât afectează baza însăși a libertăților constituționale. Absența unei limitări a duratei legale de prelungire a detenției provizorii consolidează constatarea neconstituționalității acestei dispoziții. Curtea Constituțională a mai declarat că această dispoziție trebuie să expireze în termen de 6 luni după publicarea hotărârii în Jurnalul Oficial – Dziennik Ustaw.

S-a dovedit, prin urmare, să devină caducă pe 8 februarie 2007. D. Amendamentul Codului de Procedură Penală ca urmare a hotărârii Curții Constituționale Ca urmare, articolul 263, alineatul 4, din Codul de Procedură Penală a fost modificat după cum urmează: « Alineatul 4. Prelungirea aplicării detenției provizorii peste perioadele specificate în alineatele 2 și 3 nu poate fi ordonată decât de curtea de apel, în circumscripția administrativă a cărei procedură este în derulare, la cererea instanței sesizate cu cauza, și în cursul anchetei la cererea procurorului de apel.

În caz de necesitate, aceasta poate fi prelungită cu ocazia suspendării procedurilor penale, a acțiunilor care vizează stabilirea sau confirmarea identității acuzatului, a observației psihiatrice prelungite a acuzatului, a pregătirii prelungite a avizului unui expert, la căutarea dovezilor într-o cază deosebit de complexă sau din străinătate, sau la prelungirea intenționată a procedurilor de către acuzat. » De altfel, o nouă dispoziție a fost adăugată la alineatul 4a al articolului 263: « alineatul 4a. Curtea de apel, a circumscripției administrative în care procedura este în derulare, poate ordona prelungirea detenției provizorii pentru o perioadă fixată ce nu depășesc pe cea specificată în alineatul 3, de asemenea din cauza altor obstacole semnificative insurmontabile, aceasta la cererea tribunalului sesizat cu cauza.

» Acest amendament a fost adoptat pe 12 ianuarie 2007 și a intrat în vigoare pe 16 februarie 2007. Conform raportului explicativ al acestui amendament: - modificările aduse dispoziției din alineatul 4 al articolului 263 din Codul de Procedură Penală au eliminat clauza «altor obstacole semnificative insurmontabile» ca motiv legal pentru prelungirea detenției provizorii; - de altfel, prelungirea detenției a fost, de asemenea, permisă în cauzele pentru care procedurile nu puteau fi închise din cauza unor măsuri în curs de executare vizând stabilirea sau confirmarea identității acuzatului; - totuși, noul alineatul 4a va permite instanțelor judiciare penale să prelungească detenția provisorie peste perioada de 2 ani din cauza «altor obstacole semnificative insurmontabile», ceea ce ar permite o utilizare mai flexibilă a acestei dispoziții.

Acest nou regulament nu este contrar hotărârii Curții Constituționale care declarase neconstituțională clauza obstacolelor insurmontabile doar atunci când se raporta la faza de anchetă. 2. Practica jurisdicțiilor penale și date statistice A. Practica recentă a jurisdicțiilor penale În martie 2006, autoritățile poloneze au trimis informații cu privire la practica recentă a instanțelor penale referitoare la impunerea și prelungirea detenției provizorii. În 26 de cauze, instanțele judiciare (în circumscripțiile administrative ale 6 din 11 curți de apel din țară) au făcut o referire explicită, în deciziile lor, la jurisprudența Curții Europene și, de asemenea, în anumite cauze la scrisoarea circulară trimisă de Ministerul Justiției.

În majoritatea acestor cauze, instanțele judiciare au decis să pună capăt detenției provizorii și să o înlocuiască cu măsuri alternative coercitive, cum ar fi obligația de a se prezenta la poliție sau interzicerea de a părăsi teritoriul. În circumscripția administrativă a altor două curți de apel, decizii similare au fost luate în 3 cauze, dar fără referire la jurisprudența Curții Europene. B. Cifrele recente privind durata detenției provizorii în 2006 Conform cifrelor transmise de Ministerul Justiției polonez, instanțele judiciare au pronunțat 33.181 decizii privind detenția provisorie în cursul anului 2006, în comparație cu 34.830 decizii în 2005. Cei trei tabel de mai jos (tabel I, II și III) arată numărul de detențiuni provizorii și durata acestora, conform înregistrării în ultima zi a perioadei în cauză, respectiv 31 decembrie 2005 și 31 decembrie 2006. Datele relevante sunt prezentate separat pentru fiecare tip de jurisdicție.

Tabel și grafic I: tribunale de sector 2005 - 2006 Până la 3 luni: 2.528 - 2.358 3-6 luni: 2.035 - 2.263 6-12 luni: 1.963 - 1.899 12 luni-2 ani: 918 - 911 Peste 2 ani: 191 - 190 Toate detenții: 7.635 - 7.632 Tabel și grafic II: tribunale regionale 2005 - 2006 Până la 3 luni: 207 - 160 3-6 luni: 432 - 391 6-12 luni: 1.166 - 1.237 12 luni-2 ani: 1.165 - 1.326 Peste 2 ani: 863 - 850 Toate detenții: 3.833 - 4.000 Tabel și grafic III: curți de apel 2005 - 2006 Până la 3 luni: 0 - 72 3-6 luni: 8 - 48 6-12 luni: 5 - 27 12 luni-2 ani: 0 - 32 Peste 2 ani: 0 - 27 Toate detenții: 13 - 206 Așa cum apare în tabelele de mai sus, din motive evidente, tribunalele de sector sunt jurisdicțiile care au ordonat detenția provisorie într-un număr mai mare de cauze.

Totuși, detenția provisorie impusă de tribunalele regionale durează mai mult: așa cum a fost înregistrat în ultima zi a perioadei în cauză, aceste tribunale au ordonat cel mai mare număr de detențiuni provizorii care au durat între 12 luni și 2 ani sau peste 2 ani. În cursul anului 2006, aceste detențiuni provizorii reprezentau aproape 33,15% și 21,25% din numărul total de detențiuni ordonate de aceste tribunale (respectiv 30% și 23% în 2005). Trebuie remarcat că aceste tribunale se ocupă de cauze foarte serioase, inclusiv referitoare la criminalitatea organizată, în care o plasare în detenție provisorie, ca cea mai dură măsură, pare indispensabilă. Conform autoritaților poloneze, problema duratei excesive a detenției provizorii se referă în esență la detențiuni ordonate de tribunalele regionale.

Totuși, numărul de detențiuni provizorii a căror durată este de 12 luni la 2 ani și peste 2 ani, ordonate de aceste tribunale, nu indică o tendință generală ascendentă. 3. Publicare și diseminare Hotărârile Curții Europene pronunțate în cauzele Chodecki și Olstowski au fost traduse în limba poloneză și publicate pe site-ul Ministerului Justiției www.ms.gov.pl. Pe 04/04/2004, Ministerul Justiției a trimis o scrisoare tuturor președinților curților de apel însoțită de o analiză a jurisprudenței Curții Europene referitoare la cerințele legate de necesitatea de a plasa și de a ține o persoană în detenție provisorie. A fost subliniat, în particular, faptul că motivul invocat în alineatul 2 al articolului 258 din Codul de Procedură Penală nu poate justifica detenția unei persoane pentru o perioadă lungă.

De altfel, Ministerul Justiției a trimis scrisori circulare atragând atenția instanțelor judiciare și procurorilor asupra caracterului rezonabil al deciziilor care solicită prelungiri ale detenției provizorii. III. Concluziile Statului pârât Guvernul estimează că măsurile prezentate mai sus demonstrează determinarea sa și eforturile susținute pe care le-a depus deja în vederea reducerii duratei detenției provizorii. Guvernul va continua să ia toate măsurile necesare în acest sens și să informeze Comitetul Miniștrilor cu privire la orice evoluție în această materie, și în particular cu privire la implicațiile practice decurgând din măsurile adoptate. Anexa II la Rezoluția Interimară CM/ResDH(2007)75 Listă de cauze 44 de cauze privind durata detenției provizorii

Résolution intérimaire CM/ResDH(2007)75 concernant les arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme dans 44 affaires contre la Pologne (voir Annexe II) relatives à la durée excessive des détentions provisoires (adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2007, lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité supervise l'exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après dénommée « la Convention » et « la Cour ») ; Vu le grand nombre d'arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme (« la Cour ») constatant une violation de l'article 5, paragraphe 3, de la Convention, par la Pologne, relative à la durée excessive de détentions provisoires (voir annexe II) ; Rappelant l'obligation des Etats, en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts de la Cour, en adoptant rapidement des mesures individuelles afin de mettre un terme aux violations constatées et d'effacer leurs conséquences, ainsi que des mesures générales pour prévenir de nouvelles violations similaires ;

Soulignant l'importance d'une adoption rapide de telles mesures dans les affaires pour lesquelles apparaissent des problèmes structurels pouvant entraîner un grand nombre de nouvelles violations similaires de la Convention ; Ayant invité la Pologne à l'informer des mesures adoptées ou en cours d'adoption suite aux arrêts concernant la durée excessive de détentions provisoires et ayant examiné les informations transmises par les autorités polonaises à ce titre (telles qu'elles apparaissent en annexe I), Ayant noté les mesures individuelles prises par les autorités afin d'octroyer aux requérants une réparation pour les violations constatées (restitutio in integrum), en particulier par la cessation, autant que faire se peut, des détentions qui étaient toujours en cours après les constats de violations de la Cour ; Prenant note des mesures prises jusqu'à présent par les autorités afin de remédier au problème structurel relatif à la détention provisoire en Pologne, et en particulier : - les réformes législatives (le Code de procédure pénale de 1997 et des amendements subséquents) ; - l'arrêt de la Cour constitutionnelle de Pologne, du 24 juillet 2006, déclarant inconstitutionnelle une disposition du Code de procédure pénale relative à certains aspects de la prolongation d'une détention provisoire ;

- les mesures additionnelles visant à sensibiliser les tribunaux et les procureurs aux exigences découlant de la Convention et à la jurisprudence de la Cour à propos du recours à la détention provisoire ; Prenant note également des données statistiques transmises par les autorités polonaises concernant (a) le nombre de détentions provisoires ordonnées au cours d'une année donnée et (b) le nombre et la durée de détentions provisoires non terminées au 31 décembre de cette même année ; Notant en outre que, conformément aux données statistiques fournies par les autorités polonaises, le nombre d'affaires dans lesquelles la durée de détention provisoire dépasse 12 mois est toujours élevé, spécialement dans des affaires pendantes devant les tribunaux régionaux ; notant, toutefois, que ces données statistiques ne donnent pas une image complète de la situation car elles indiquent uniquement la durée des détentions qui n'ont pas pris fin au 31 décembre, et qu'elles pourraient être complétées de manière utile par un bilan de la durée des détentions au cours d'une année donnée ; Prenant également note avec intérêt que, suite à la modification de la législation polonaise après l'arrêt de la Cour Constitutionnelle du 24 juillet 2006, la règle générale selon laquelle la période maximale d'une détention provisoire ne doit pas excéder 2 ans pour des affaires pendantes devant un tribunal,

a été renforcée ; toutefois, en vertu de la nouvelle législation il peut y avoir des situations pour lesquelles cette limite de temps n'est pas respectée ; Notant que cette mesure préventive est souvent prononcée sans considération des exigences de la Convention, bien que certains tribunaux se réfèrent à présent à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne lorsqu'ils rendent des décisions relatives à des détentions provisoires ; Soulignant qu'une détention continue ne peut être justifiée que lorsqu'il y a des indications spécifiques d'une véritable exigence d'intérêt public qui, nonobstant la présomption d'innocence, outrepasse la règle du respect de la liberté individuelle ; Rappelant que la persistance de soupçons plausibles qu'une personne arrêtée ait commis une infraction, bien qu'étant une condition sina qua non pour la légalité de la détention, ne peut plus suffire après un certain temps et par conséquent d'autres motifs pertinents et suffisants doivent être présentés afin de prolonger une telle détention ; Notant que le nombre d'affaires dans lesquelles la Cour européenne a constaté des violations similaires est en constante progression ; ENCOURAGE les autorités polonaises,

au vu de l'ampleur du problème systémique concernant les durées excessives de détentions provisoires: - à continuer l'examen et l'adoption d'autres mesures afin de réduire la durée des détentions provisoires, y compris par d'éventuelle mesures législatives et des changements de pratique des tribunaux à ce titre, afin de se mettre en conformité avec les exigences découlant de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne, et en particulier - à prendre des mesures de sensibilisation appropriées à l'égard des autorités impliquées dans le recours à la détention provisoire en tant que mesure préventive, y compris les juges des tribunaux pénaux et les procureurs; - à encourager les tribunaux internes et les procureurs à considérer l'usage d'autres mesures préventives telles que prévues dans la législation interne, comme par exemple la liberté sous caution, l'obligation de se présenter à la police, ou l'interdiction de quitter le territoire; - à mettre en place un mécanisme clair et efficace pour évaluer la tendance concernant la durée de détentions provisoires ; ESPERE recevoir d'autres informations sur les mesures additionnelles planifiées ou déjà prises afin de se conformer aux arrêts relatifs aux durées excessives de détention provisoire et, DECIDE de reprendre l'examen des mesures pendantes dans ces affaires au plus tard dans un an.

Annexe I à la Résolution Intérimaire CM/ResDH(2007)75 Informations fournies par le Gouvernement de la Pologne durant l'examen des affaires concernant la durée excessive des détentions provisoires par le Comité des Ministres I. Mesures de caractère individuel Dans la majorité de ces affaires, la détention provisoire mise en cause par la Cour européenne a pris fin. II. Mesures de caractère général prises afin de réduire la durée de la détention provisoire Mesures législatives concernant la durée de la détention provisoire A. Les motifs de détention provisoire (tels qu'indiqués dans le Code de procédure pénale de 1997) Les motifs de placement et de maintien en détention provisoire ont été modifiés avec l'entrée en vigueur, le 01/09/98, du Code de procédure pénale du 6 juin 1997. Conformément à l'article 257, paragraphe 1, la détention provisoire ne peut être imposée si une autre mesure préventive est suffisante.

Les dispositions du Code de procédure pénale énoncent également d'autres mesures préventives telles que la caution, l'obligation de se présenter à la police, la garantie d'une personne responsable ou d'une entité sociale, l'interdiction temporaire de s'engager dans une activité donnée ainsi que l'interdiction de quitter le pays. La détention provisoire peut être ordonnée s'il y a une forte probabilité que l'accusé ait commis un délit qu'en outre, il existe un risque de fuite, d'entraves à la procédure ou dans certains cas que la personne concernée ne commette un nouveau délit (Article 258§1). Selon l'article 258, paragraphe 2, du Code de procédure pénale, un accusé peut être détenu provisoirement s'il risque un emprisonnement de longue durée (si les charges correspondent à des délits passibles d'une peine d'au moins 8 ans de prison ou si un tribunal de première instance a condamné l'accusé à au moins 3 ans de prison).

B. Le placement en détention provisoire et sa prolongation (comme prévu à l'article 263 du Code de procédure pénale) L'article 263 indique les durées maximales de détention. Dans la version applicable jusqu'au 20 juillet 2000, il dispose : « 1. Lorsqu'il impose la détention au cours d'une enquête, le tribunal peut fixer son terme pour une période n'excédant pas 3 mois. 2. Si, du fait des circonstances particulières de l'affaire, une enquête ne peut être terminée avant le terme auquel il est fait référence au paragraphe 1, le tribunal de première instance saisi de l'affaire peut – si besoin est et sur demande du procureur [concerné] - prolonger la détention pour une période [ou des périodes] qui, en totalité, ne peut excéder 12 mois.

3. La période totale de détention provisoire, jusqu'à la date à laquelle la condamnation en première instance est infligée, ne peut excéder 2 ans. 4. Seule la Cour suprême peut, sur demande du tribunal saisi de l'affaire, ou, lors de la phase d'enquête sur demande du Procureur Général, prolonger la détention provisoire pour une nouvelle période fixée n'excédant pas les périodes auxquelles il est fait référence aux paragraphes 2 et 3, quand cela est nécessaire dans le contexte d'une suspension de procédure, d'une mise en observation psychiatrique prolongée de l'accusé, d'une préparation prolongée d'un rapport d'expert, lorsque les éléments de preuve doivent être obtenus dans une affaire particulièrement complexe ou de l'étranger, lorsque l'accusé a délibérément prolongé les procédures, mais également en raison d'obstacles significatifs insurmontables.

» Le 20 juillet 2000, le paragraphe 4 a été amendé et depuis cette date, la compétence pour prolonger la détention au-delà des durées indiquées aux paragraphes 2 et 3 a été assignée à la cour d'appel de la circonscription administrative de laquelle le délit en question a été commis.

C. L'arrêt de la Cour constitutionnelle concernant le paragraphe 4 de l'article 263 du Code de procédure pénale Dans son arrêt du 24 juillet 2006 (référence n o SK 58/03), la Cour constitutionnelle polonaise, ayant examiné une plainte sur la durée de la détention provisoire, a estimé que l'article 263, paragraphe 4, du Code de procédure pénale était contraire à l'article 41, paragraphe 1, combiné à l'article 31, paragraphes 1 et 3, de la Constitution de la République de Pologne au motif qu'il prévoyait la prolongation de la détention provisoire au-delà d'une période de 2 ans, en cas « d'autres obstacles significatifs insurmontables ». Il est à noter que la Cour constitutionnelle a déclaré le caractère inconstitutionnel de cette disposition uniquement lorsqu'elle se rapporte au stade de l'enquête.

L'arrêt est fondé sur le fait que la disposition précitée porte atteinte au respect des droits et libertés constitutionnels d'une façon si imprécise, arbitraire et générale que cela affecte le fondement même des libertés constitutionnelles. L'absence de limitation de la durée légale pour prolonger la détention provisoire renforce d'autant le constat d'inconstitutionnalité de cette disposition.

La Cour constitutionnelle a également déclaré que cette disposition devait expirer dans un délai de 6 mois après la publication de l'arrêt au Journal Officiel – Dziennik Ustaw . Elle est donc devenue caduque le 8 février 2007. D. Amendement du Code de procédure pénale suite à l'arrêt de la Cour constitutionnelle Par conséquent, l'article 263, paragraphe 4, du Code de procédure pénale a été amendé de la manière suivante : « Paragraphe 4. La prolongation de l'application de la détention provisoire au-delà des périodes spécifiées aux paragraphes 2 et 3, ne peut être ordonnée que par la cour d'appel, dans la circonscription administrative de laquelle la procédure est menée, sur demande de la cour saisie de l'affaire, et au cours de l'enquête sur demande du procureur d'appel.

En cas de nécessité, elle peut être prolongée à l'occasion d'une suspension des procédures pénales, d'actions visant à établir ou confirmer l'identité de l'accusé, de mise en observation psychiatrique prolongée de l'accusé, de la préparation prolongée de l'avis d'un expert, lors de la recherche de preuves dans une affaire particulièrement complexe ou à l'étranger, ou lors de la prolongation intentionnelle des procédures par l'accusé. » De plus, une nouvelle disposition a été ajoutée au paragraphe 4a de l'article 263 : « paragraphe 4a. La cour d'appel, de la circonscription administrative dans laquelle la procédure est menée, peut ordonner la prolongation de la détention provisoire pour une période fixée, n'excédant pas celle spécifiée au paragraphe 3, également en raison d'autres obstacles significatifs insurmontables, ceci sur demande du tribunal saisi de l'affaire.

» Cet amendement a été adopté le 12 janvier 2007 et est entré en vigueur le 16 février 2007. Selon le rapport explicatif de cet amendement : - les modifications apportées à la disposition du paragraphe 4 de l'article 263 du Code de procédure pénale ont éliminé la clause « d'autres obstacles significatifs insurmontables » en tant que motif légal de prolongation de la détention provisoire ; - de plus, la prolongation de la détention a aussi été permise dans des affaires pour lesquelles les procédures ne pouvaient être closes du fait de mesures en cours visant à établir ou confirmer l'identité de l'accusé ; - toutefois, le nouveau paragraphe 4a permettra aux tribunaux pénaux de prolonger la détention provisoire au-delà de la période de 2 ans en raison « d'autres obstacles significatifs insurmontables », ce qui permettrait une utilisation plus flexible de cette disposition.

Ce nouveau règlement n'est pas contraire à l'arrêt de la Cour constitutionnelle qui avait déclaré inconstitutionnelle la clause des obstacles insurmontables uniquement lorsqu'elle se rapporte au stade de l'enquête. 2. Pratique des juridictions pénales et données statistiques A. Pratique récente des juridictions pénales En mars 2006 les autorités polonaises ont envoyé des informations sur la pratique récente des instances pénales concernant l'imposition et la prolongation de la détention provisoire. Dans 26 affaires les tribunaux (dans les circonscriptions administratives de 6 sur 11 cours d'appel dans le pays) ont fait une référence explicite, dans leurs décisions, à la jurisprudence de la Cour européenne et également dans certaines affaires à la lettre circulaire envoyée par le Ministère de la Justice.

Dans la plupart de ces affaires, les tribunaux ont décidé de mettre un terme à la détention provisoire et de la remplacer par des mesures alternatives contraignantes, telles que l'obligation de se présenter à la police ou l'interdiction de quitter le territoire. Dans la circonscription administrative des deux autres cours d'appel, des décisions similaires ont été prises dans 3 affaires, mais sans référence à la jurisprudence de la Cour européenne.

B. Derniers chiffres sur les durées des détentions provisoires en 2006 Selon les chiffres transmis par le Ministère de la Justice polonais, les tribunaux ont rendu 33 181 décisions sur des détentions provisoires durant l'année 2006 en comparaison aux 34 830 décisions en 2005. Les trois tableaux ci-dessous (tableau I, II et III) montrent le nombre de détentions provisoires et leur durée tels qu'enregistrés le dernier jour de la période concernée, c'est-à-dire respectivement les 31 décembre 2005 et 31 décembre 2006. Les données pertinentes sont présentées séparément pour chaque type de juridiction.

Tableau et graphique I : tribunaux de district 2005 2006 Jusqu'à 3 mois 2 528 2 358 3 – 6 mois 2 035 2 263 6 – 12 mois 1 963 1 899 12 mois – 2 ans 918 911 Plus de 2 ans 191 190 Toutes détentions 7 635 7 632 Tableau et graphique II : tribunaux régionaux 2005 2006 Jusqu'à 3 mois 207 160 3 – 6 mois 432 391 6 – 12 mois 1 166 1 237 12 mois – 2 ans 1 165 1 326 Plus de 2 ans 863 850 Toutes détentions 3 833 4 000 Tableau et graphique III : cours d'appel 2005 2006 Jusqu'à 3 mois 0 72 3 – 6 mois 8 48 6 – 12 mois 5 27 12 mois – 2 ans 0 32 Plus de 2 ans 0 27 Toutes détentions 13 206 Tel qu'il apparaît dans les tableaux ci-dessus, pour des raisons évidentes, les tribunaux de district sont les juridictions qui ont ordonné la détention provisoire dans le plus grand nombre d'affaires.

Pourtant la détention provisoire imposée par les tribunaux régionaux dure plus longtemps : ainsi qu'enregistré le dernier jour de la période concernée, ces tribunaux ont ordonné le nombre le plus important de détentions provisoires qui ont duré entre 12 mois et 2 ans ou plus de 2 ans. Durant l'année 2006, ces détentions provisoires comptaient pour près de 33,15% et 21,25% du nombre total de détentions ordonnées par ces tribunaux (respectivement 30% et 23% en 2005). Il est à relevé à cet égard que ces tribunaux s'occupent d'affaires très sérieuses, y compris concernant le crime organisé, dans lesquelles une mise en détention provisoire, en tant que mesure la plus dure, apparaît comme indispensable.

Selon les autorités polonaises, le problème de la durée excessive des détentions provisoires concerne essentiellement des détentions ordonnées par les tribunaux régionaux. Cependant le nombre de détentions provisoires dont la durée est de 12 mois à 2 ans et plus de 2 ans, ordonnées par ces tribunaux n'indique pas une tendance générale ascendante. 3. Publication et diffusion Les arrêts de la Cour européenne rendus dans les affaires Chodecki et Olstowski ont été traduits en polonais et publiés sur le site Internet du Ministère de la Justice www.ms.gov.pl . Le 04/04/2004, le Ministère de la Justice a envoyé une lettre à tous les présidents des cours d'appel accompagnée d'une analyse de la jurisprudence de la Cour européenne concernant les exigences liées à la nécessité de placer et de garder une personne en détention provisoire.

Il a été souligné, en particulier, que la raison évoquée au paragraphe 2 de l'article 258 du Code de procédure pénale ne peut justifier le détention d'une personne pendant une longue période. De plus, le Ministère de la Justice a envoyé des lettres circulaires attirant l'attention des tribunaux et des procureurs sur l'aspect raisonnable des décisions demandant des prolongations de détentions provisoires. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures présentées ci-dessus démontrent sa détermination et les efforts soutenus qu'il a déjà accomplis en vue de réduire la durée des détentions provisoires. Le gouvernement va continuer de prendre toutes les mesures nécessaires à cet égard et d'informer le Comité des Ministres sur tout développement en la matière, et en particulier sur les implications pratiques découlant des mesures adoptées.

* * * Annexe II à la Résolution Intérimaire CM/ResDH(2007)75 Liste d'affaires - 44 affaires de durée de détention provisoire 25792/94 Trzaska, arrêt du 11/07/00 23042/02 Cabała, arrêt du 08/08/2006, définitif le 08/11/2006 3489/03 Cegłowski, arrêt du 08/08/2006, définitif le 08/11/2006 17584/04 Celejewski, arrêt du 04/05/2006, définitif le 04/08/2006 49929/99 Chodecki, arrêt du 26/04/2005, définitif le 26/07/2005 75112/01 Czarnecki, arrêt du 28/07/2005, définitif le 28/10/2005 5270/04 Drabek, arrêt du 20/06/2006, définitif le 20/09/2006 77832/01 Dzyruk, arrêt du 04/07/2006, définitif le 04/10/2006 7677/02 Gąsiorowski, arrêt du 17/10/2006, définitif le 17/01/2007 31330/02 Gołek, arrêt du 25/04/2006, définitif le 25/07/2006 38654/97 Goral, arrêt du 30/10/03, définitif le 30/01/04 28904/02 Górski, arrêt du 04/10/2005, définitif le 15/02/2006 38227/02 Harazin, arrêt du 10/01/2006, définitif le 10/04/2006 27504/95 Iłowiecki, arrêt du 04/10/01, définitif le 04/01/02 36258/97 J.G., arrêt du 06/04/2004, définitif le 06/07/2004 33492/96 Jabłoński, arrêt du 21/12/00 15479/02 Jarzyński, arrêt du 04/10/2005, définitif le 04/01/2006 25715/02 Jaworski, arrêt du 28/03/2006, définitif le 28/06/2006 10268/03 Kankowski, arrêt du 04/10/2005, définitif le 04/01/2006 25501/02 Kozik, arrêt du 18/07/2006, définitif le 18/10/2006 31575/03 Kozłowski, arrêt du 13/12/2005,

définitif le 13/03/2006 17732/03 Krawczak, arrêt du 04/10/2005, définitif le 04/01/2006 34097/96 Kreps, arrêt du 26/07/01, définitif le 26/10/01 16535/02 Kubicz, arrêt du 28/03/2006, définitif le 28/06/2006 44722/98 Łatasiewicz, arrêt du 23/06/2005, définitif le 23/09/2005 36576/03 Leszczak, arrêt du 07/03/2006, définitif le 07/06/2006 57477/00 Malik, arrêt du 04/04/2006, définitif le 04/07/2006 13425/02 Michta, arrêt du 04/05/2006, définitif le 04/08/2006 39437/03 Miszkurka, arrêt du 04/05/2006, définitif le 04/08/2006 34052/96 Olstowski, arrêt du 15/11/01, définitif le 15/02/02 6356/04 Pasiński, arrêt du 20/06/2006, définitif le 23/10/2006 42643/98 Paszkowski, arrêt du 28/10/2004, définitif le 28/01/2005 44165/98 Skrobol, arrêt du 13/09/2005, définitif le 13/12/2005 29386/03 Stankiewicz, arrêt du 17/10/2006, définitif le 17/01/2007 30019/03 Stemplewski, arrêt du 24/10/2006, définitif le 24/01/2007 3675/03 Stenka, arrêt du 31/10/2006, définitif le 31/01/2007 9013/02 Świerzko, arrêt du 10/01/2006, définitif le 10/04/2006 33079/96 Szeloch, arrêt du 22/02/01, définitif le 22/05/01 56552/00 Telecki, arrêt du 06/07/2006, définitif le 06/10/2006 29687/96 Wesołowski, arrêt du 22/06/2004, définitif le 22/09/2004 31999/03 Żak, arrêt du 24/10/2006, définitif le 24/01/2007 25301/02 Zasłona, arrêt du 10/10/2006, définitif le 10/01/2007 13532/03 Zborowski, arrêt du 31/10/2006,

définitif le 31/01/2007 28730/02 Zych, arrêt du 24/10/2006, définitif le 24/01/2007