ÎCCJ, Decizia nr. 217/2024
ÎCCJ, Decizia nr. 217/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 21 octombrie 2024
Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin decizia civilă nr. 1393 din 27 septembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a constatat perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 158 din 18 februarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2023.
Prin memoriul de recurs, recurenta arată că justifică un interes în soluționarea litigiului și face o prezentare amplă a istoricului cauzei și a situației de fapt generatoare de conflict între părțile din dosar.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În speță, se constată că cererea de recurs conține prezentarea situației de fapt a cauzei, respectiv, partea reiterează circumstanțele de fapt ale cauzei în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu recurs. Totodată, criticile nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate prin care s-a perimat recursul. Or, aceste aspecte nu se subsumează unor motive de recurs în sensul celor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, pe de altă parte, sunt străine judecății pendinte al cărei obiect îl constituie hotărârea de perimare pronunțată de instanța de recurs.
Așa fiind, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurentă critici concrete cu privire la soluția recurată, prin care s-a constatat perimat recursul declarat în cauză și cum criticile vizează aspecte de fapt ale fondului pretențiilor deduse judecății, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței superioare examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 1393 din 27 septembrie 2023 cu regulile de drept aplicabile.
Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici împotriva hotărârii atacate și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1393 din 27 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2024, în ședință publică.