ÎCCJ, Decizia nr. 172/2024
ÎCCJ, Decizia nr. 172/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 9 septembrie 2024
Asupra recursului constată:
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2021.2 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă s-a constatat perimat recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 12 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs recurenții A. și B., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2024. Prin cererea de recurs, se invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pretinzându-se că în mod greșit s-ar fi admis perimarea recursului, deoarece nu au lăsat cauza în nelucrare.
Apărările părților
Intimatul Municipiul Galați nu a depus întâmpinare.
La data de 4 septembrie 2024, recurenții au depus la dosar precizări prin care reiterează faptul că în cauză nu a operat perimarea și solicită admiterea recursului, anularea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea dosarului la instanța de fond. S-a mai arată că recurenta A. nu datorează taxa judiciară de timbru fiind scutită în temeiul art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
Examinând cu prioritate excepția netimbrării invocată din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Instanța de control judiciar va proceda la analiza aspectului formal al învestirii sale prin cercetarea excepțiilor de procedură care, în condițiile în care s-ar dovedi a fi întemeiate, ar face inutilă administrarea de probe sau cercetarea fondului cauzei deduse judecății.
Din perspectiva excepției de netimbrare a recursului, Înalta Curte va reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 care statuează că "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.".
Totodată, relevanță în cauză prezintă art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă până la primul termen de judecată, și art. 33 alin. (1) din aceeași Ordonanță, care stabilește că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior amintite reiese concluzia că recurenții, care nu au fost scutiți de plata taxei judiciare de timbru pentru judecata din fața primei instanțe, fiind respinsă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON în dosarul nr. x/2021.2, datorează de aceeași manieră taxă judiciară de timbru și pentru soluționarea căii de atac a recursului promovat în cauză.
Analizând în mod particular elementele factuale din speța de față, Înalta Curte constată că, la data de 9 mai 2024, au fost emise pe numele recurenților citații cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării cererii de recurs formulate în cauză în cuantum de 100 RON, cu posibilitatea de a formula în termen de 3 zile de la primirea comunicării cerere de reexaminare sau în termen de 5 zi de la aceeași dată cerere de acordare a facilităților de la plata taxei de timbru.
Recurenții, deși au primit la data de 14 mai 2024 citația prin care li s-a adus la cunoștință obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dovezilor/proceselor-verbale de înmânare existente la filele x ale dosarului de recurs, nu au depus la dosar dovada plății de la acea dată și nici până la termenul de judecată acordat la data de 9 septembrie 2024.
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea obligată poate formula cerere de reexaminare la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată, ci s-au limitat la a prezenta acestui complet apărări generale în legătură cu problema taxei judiciare de timbru, în cadrul unor note scrise mai ample formulate pentru susținerea căii de atac a recursului.
În acest context, Înalta Curte constată că subzistă obligația de achitare a taxei de timbru pentru recurenții din dosarul de față, astfel că nu revine asupra acesteia.
Prin urmare, instanța de control judiciar reține că recurenții nu au achitat taxa judiciară de timbru de la momentul primirii citațiilor prin care li s-a adus la cunoștință obligația stabilită de instanță în sarcina acestora și nici până la termenul de judecată fixat pentru soluționarea căii de atac, deși au avut cunoștință de existența obligației în discuție (așa cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare existente la dosar).
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a formulate de parte este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului fiind nulitatea acestuia.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.2.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 9 din 16 ianuarie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.2.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.