ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 698/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 22.11.2021, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale din România,

- obligarea pârâtei Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, conform procedurilor aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014 să evalueze medicamentele B. 25mg/ml soluție perfuzabilă 25mg/ml C. W64373002 și Trecentriq 1200 concentrat pentru soluție perfuzabilă 1200mg/20ml, C. W64295001;

- obligarea Ministerului Sănătății la adoptarea unei decizii de includere pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 a medicamentelor B. 25mg/ml soluție perfuzabilă 25mg/ml C. W64373002 și Trecentriq 1200 concentrat pentru soluție perfuzabilă 1200mg/20ml C. W64295001;

- obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la compensarea celor doua medicamente în procent de 100%, pe toată durata tratamentului.

La data de 14.03.2022, reclamantul a formulat cerere de modificare a acțiunii, prin care a solicitat, pe lângă petitele inițiale, și obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 28.494,61 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate din bani proprii înainte de admiterea cererii de ordonanță președințială și la plata sumei de 28.989,07 RON, reprezentând contravaloarea internărilor și tratamentelor la Spitalul Sanador București, achitate din bani proprii.

Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat excepția tardivității cererii modificatoare a acțiunii, pe motiv că a fost formulată după primul termen de judecată din 09.03.2022, respectiv la 14.03.2022, invocând dispozițiile art. 204 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

La data de 22.08.2022, D. și E. au formulat cerere de introducere în cauză în calitate de reclamanți, ca moștenitori ai defunctului reclamant A., prin care au solicitat continuarea procesului civil inițiat de reclamantul decedat doar pentru capătul de cerere privind cheltuielile de internare și tratament la Spitalul Sanador București, dovedite cu documente depuse la dosar.

Prin sentința nr. 18 din 25 ianuarie 2023, Curtea a luat act de renunțarea reclamanților D. și E. la judecata primelor trei capete de cerere ale acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

A constatat tardivitatea formulării capătului de cerere privind obligarea pârâtei CNAS la plata sumei de 24.494,62 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor, și a sumei de 29.989,07 RON, reprezentând contravaloarea internărilor și a tratamentelor în spital și a respins, ca tardiv, acest capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții D. și E., în calitate de moștenitori ai reclamantului A., au formulat apel (calificat ca fiind recurs), solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra fondului, respectiv asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 58.483,68 RON, din car 28.494,61 RON, costul efectiv al medicamentelor, și 29.989,07 RON, costul internărilor și tratamentelor la Spitalul Sanador București.

Au prezentat recurenții situația de fapt, precizând că urmare a decesului reclamantului A. au renunțat la capătul de cerere privind compensarea medicamentelor B. și Trecentriq, acesta rămânând fără obiect, dar au susținut cel de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâților la plata sumei 58.483,68 RON.

Instanța de fond a respins acțiunea pe considerente de procedură, invocând art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fără a intra în dezbaterea fondului.

Au susținut recurenții că motivarea instanței nu este întemeiată, pentru că reclamantul A. a depus două cereri introductive de instanță, cea de-a doua fiind completă și îndeplinind toate condițiile de procedură, inclusiv procedura prealabilă.

Instanța de fond nu a înregistrat cea de-a doua cerere introductivă de instanță ca dosar separat, ci a dispus conexarea ei la dosarul existent, cele două cereri fiind judecat într-un singur dosar, astfel că nu se justifica invocarea art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

La instanța de fond s-a urmat procedura de judecare a ambelor cereri, au fost comunicate intimatelor-pârâte pentru a formula întâmpinare și apărări. Acestea nu au invocat art. 204 alin. (1) C. proc. civ. și nu s-au opus judecării celei de-a doua cereri, iar instanța de fond nu a pus în discuție modificarea ilegală a cererii introductive de instanță și a dat o soluție nelegală.

Astfel, se impune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru disjungerea cauzei și formarea a două dosare separate și judecarea acestora pe fond.

3.1. Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției inadmisibilității apelului, iar, pe fond, respingerea apelului, ca nefondat.

3.2. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a solicitat constatarea nulității recursului, pentru nemotivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

3.3. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a acțiunii formulate în contradictoriu cu ANMDMR și respingerea susținerilor formulate prin cererea de apel.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

După cum s-a consemnat în practicaua prezentei decizii, deși recurenții-reclamanți nu au invocat în mod explicit, argumentele formulate prin cererea de recurs se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Însă, verificând sentința atacată prin prisma acestui motiv de casare, Înalta Curte reține că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității.

Criticile recurenților vizează admiterea de către instanța de fond a excepției tardivității cererii formulate prin modificarea la acțiune, din data de 14.03.2022, prin care au obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata sumelor reprezentând contravaloarea medicamentelor și a internărilor și tratamentului medical.

Cererea de chemare în judecată reprezintă actul de procedură prin care se declanșează procesul civil, iar, în conformitate cu art. 194 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă "numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor" (lit. a), "obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului" (lit. c) și "arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea (lit. d).

Unul dintre principalele efecte juridice ale cererii de chemare în judecată formulate de reclamant îl constituie, deci, stabilirea cadrului procesual în care se va desfășura judecata din punct de vedere al părților, precum și din punct de vedere al pretenției concrete dedusă judecății și al cauzei pe care se fundamentează respectiva pretenție, înțeleasă astfel ca situație fapt calificată juridic (cadrul procesual obiectiv).

De asemenea, întrucât introducerea cererii de chemare în judecată determină cadrul procesual în care se va desfășura judecata, din punctul de vedere al părților, al pretențiilor deduse judecății, și respectiv, al cauzei pe care se fundamentează aceste pretenții, modificarea cererii nu se poate realiza decât cu respectarea cerințelor procedurale prevăzute de art. 204 alin. (1) C. proc. civ. numai până la primul termen la care acesta este legal citat, sub sancțiunea decăderii.

În cauză, primul termen la care reclamantul A. a fost legal citat a fost 09.03.2022, termen când instanța a admis cererea de amânare formulată de reclamant în vederea angajării unui apărător.

Cererea modificatoare a fost depusă la data de 14.03.2022. Prin această cerere, reclamantul înțeles să completeze cererea introductivă de instanță și a adăugat un nou petit - obligarea pârâtei CNAS la plata sumei de 28.494,61 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate înainte de admiterea cererii de ordonanță președințială, și la plata sumei de 29.989,07 RON, reprezentând contravaloarea internărilor și tratamentelor la Spitalul Sanador București 1-, neputându-se vorbi despre o mărire a cauntumului obiectului cererii, în sensul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți susțin că această cerere ar fi fost, de fapt, o nouă cerere introductivă de instanță, iar instanța a dispus conexarea acesteia la dosarul existent. De asemenea, opinează că pârâții nu au invocat art. 204 alin. (1) C. proc. civ., că nu s-au opus judecării celei de-a doua cereri și că instanța nu ar fi pus în discuție modificarea cererii introductive de instanță.

Or, după cum rezultă din conținutul cererii modificatoare a acțiunii, la subiectul acesteia, reclamantul a menționat numărul dosarului instanței format ca urmare a acțiunii, 491/35/2021, astfel că cererea respectivă a fost înregistrată la acest dosar, nefiind dispusă de către instanță conexarea celor două cereri.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat, în mod explicit, tardivitatea acesteia în temeiul art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., solicitând respingerea ca tardiv a capătului de cerere nou și distinct formulat față de acțiunea introductivă de instanță.

Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului, care a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității modificatoare a acțiunii, apreciind că aceasta a fost formulată în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în termenul legal. Nu a înțeles să combată măsura administrativă de înregistrare a cererii modificatoare sub același număr de dosar, ci, dimpotrivă, a susținut că "cererea de modificare acțiunii" a fost formulată cu respectarea normelor C. proc. civ.

Prin urmare, nu se poate susține că instanța ar fi dispus conexarea cererii nou formate, că pârâții nu ar fi invocat art. 204 C. proc. civ., că nu s-ar fi opus acestei cereri și că instanța nu ar fi pus în discuție modificarea cererii introductive de instanță, ci, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a respectat principiile dreptului la apărare, al disponibilității și contradictorialității ce guvernează procedura civilă.

Modificarea acțiunii nu putea fi efectuată decât cu respectarea dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., respectiv până la primul termen de judecată - 09.03.2022, sau, peste acest termen, numai cu acordul expres al tuturor părților. Însă, pârâta CNAS a invocat, expres, tardivitatea cererii modificatoare.

Potrivit principiului disponibilității procesului civil, instanța va statua în limitele obiectului stabilit prin cererea de chemare în judecată, pronunțându-se asupra a tot ceea ce s-a cerut, dar în același timp doar asupra a ceea ce s-a cerut. Acest principiu are în vedere dreptul părților de a dispune de soarta procesului prin stabilirea cadrului procesual, atât în privința părților, cât și în privința obiectului, și lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la obiectul/petitul acțiunii.

Prin urmare, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în cauză, prima instanță a stabilit cu respectarea normelor de procedură că cererea modificatoare a fost tardiv formulată, astfel că, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții D. și E., în calitate de moștenitori ai reclamantului A. împotriva sentinței nr. 18 din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.