ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație și Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, anularea Refuzului de eliberare a avizului de angajare prin schimbarea angajatorului nr. x, emis de MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, pentru cetățeanul srilankez B., pașaport turistic nr. x, și obligarea intimatului la emiterea avizului de angajare prin schimbarea angajatorului.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 157 din 7 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș Severin; A dispus anularea Deciziei nr. x/BICS/OCA/13.11.2023, emise de pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, pe care l-a obligat la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. (Sri Lanka) posesor al pașaport turistic nr. x; A obligat pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș Severin la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta A. S.R.L., în cuantum de 50 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 157 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-pârât Biroul Pentru Imigrări Caras Severin, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii. Recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 17 alin. (1) și alin. (4), coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 și cu art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Arată că la momentul depunerii cererii pentru obținerea avizului de angajare - schimbare angajator, cetățeanul srilankez nu mai beneficia de un drept de ședere pe teritoriul României, întrucât raportul de muncă cu ultimul angajator C. S.R.L. îi încetase la data de 10.04.2023, dată de la care reclamanta avea obligația ca în decurs de 90 de zile să facă formalitățile necesare pentru identificarea unui alt angajator, care să obțină avizul de muncă pentru cetățeanul străin, respectiv să-i prelungească dreptul de ședere. Astfel, la data de 09.10.2023, când cererea a fost depusă la ghișeul structurii, termenul prevăzut de art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 era depășit. Susține că potrivit art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. De asemenea, condițiile în care poate fi eliberat avizul de angajare sunt prevăzute la art. 4 din O.G. nr. 25/2014 și art. 5 din aceeași ordonanță, care stabilește documentele pe care angajatorul trebuie să le atașeze cererii de eliberare a avizului de angajare, iar printre acestea se numără și fișa postului pentru locul de muncă vacant. În același sens, invocă dispozițiile art. 4 și art. 7 din același act normativ. Consideră că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002, reținând în mod greșit că legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune pentru persoanele care în termenul de 90 de zile de la încetarea contractului individual de muncă nu au obținut un nou aviz de muncă, în condițiile în care legiuitorul a stipulat în mod clar că străinul nu poate fi angajat dacă nu mai are un drept de ședere valabil pe teritoriul țării, astfel că nu se impune o prelungire a dreptului de ședere, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond. Contestă susținerile intimatei-reclamante în sensul că cererea de acordare a avizului de angajare s-ar fi depus în data de 09.07.2023, în condițiile în care la această dată, pe aplicația sims, nu există nicio cerere înregistrată. Mai mult, susține că transmiterea online a cererii și a documentelor necesare nu reprezintă o depunere a documentelor în sensul prevăzut de O.G. nr. 25/2014. În speță, documentele au fost depuse fizic la data de 09.10.2023, iar cererea a primit numărul de înregistrare x. Precizează că actul administrativ atacat a fost întocmit legal, este temeinic motivat, neexistând vicii de formă sau de fond care să afecteze legalitatea sa.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, arătând că Biroul pentru Imigrări a reținut în mod greșit numărul pașaportului cetățeanului străin și că termenul de 90 de zile curge de la data încetării vechiul contract de muncă și eliberării acordului dat de fostul angajator la data de 11.08.2023, astfel că depunerea cererii la data de 09.10.2023 s-a făcut cu respectarea termenului de 90 de zile.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar soluția nu a fost recurată, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă este reprezentat de contestația împotriva refuzului privind eliberarea avizului de angajare, solicitat de către societatea reclamantă pentru dl. B. (Sri Lanka), emis de către pârât. Prin sentința de fond, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat Decizia nr. x/BICS/OCA/13.11.2023, emisă de pârâtul IGI - Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, pe care l-a obligat la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul străin B. (Sri Lanka) posesor al pașaport turistic nr. x. Înalta Curte nu poate împărtăși soluția instanței de fond, constatând că aceasta este eronată, fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material. Astfel, prin adresa nr. x/13.11.2023, emisă de MAI - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș - Severin, s-a adus la cunoștința intimatei-reclamante faptul că, în ceea ce îl privește pe cetățeanul srilankez B., nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 alin. (1) și alin. (4), coroborat cu art. 4 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 25/2014 și nici prevederile art. 11 alin. (1) și art. 56 alin. (9) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, în condițiile în care la momentul depunerii cererii pentru obținerea avizului de angajare - schimbare angajator, cetățeanul străin nu mai beneficia de un drept de ședere pe teritoriul României, întrucât raportul de muncă cu ultimul angajator a încetat la data de 10 aprilie 2023, trecând mai mult de 90 de zile de la data încetării raportului de muncă, permisul unic nr. x fiind expirat de drept. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente următoarele dispoziții legale: Art. 4 din O.G. nr. 25/2014: (1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător. (2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: (...) f) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze în muncă îndeplinește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a), e), g) și h), art. 11 și art. 27 alin. (2) lit. c) și e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu se află în vreunul dintre cazurile de nepermitere a intrării în România prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și alin. (2) lit. a) din aceeași ordonanță de urgență." Art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România: "Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere." Art. 17 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 25/2014: "(1) Străinul încadrat în muncă în baza avizului de angajare, cu excepția celui pentru lucrători sezonieri, poate ocupa un nou loc de muncă, la același angajator sau la alt angajator, oricând pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE. (...) (4) Noul aviz de angajare se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a)-d) și f), după caz, cu îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9." Art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014: "(9) Dacă raportul de muncă al străinului încetează înainte de expirarea perioadei pentru care a fost eliberat permisul unic sau Cartea albastră a UE, acestea rămân valabile până la expirarea perioadei pentru care au fost eliberate, dar nu mai mult decât perioada în care străinul beneficiază de indemnizație de șomaj potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sau nu mai mult de 60 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă dacă străinul nu beneficiază de indemnizație de șomaj." Din analiza coroborată a dispozițiilor legale de mai sus reiese că recurenta-reclamantă a înregistrat cererea pentru emiterea avizului de muncă al cetățeanului străin la data de 09.10.2023, sub nr. x. Însă, la data înregistării acestei cereri, cetățeanul străin B. nu mai îndeplinea condițiile de ședere legală pe teritoriul României, întrucât permisul de ședere al acestuia își pierduse de drept valabilitatea la data de 09.07.2023, în baza art. 56 alin. (9) din O.G. nr. 25/2014, în condițiile în care contractul individual de muncă al acestuia, nr. 335 din 26.09.2022, încheiat cu societatea C. S.R.L., încetase la data de 10.04.2023. Prin urmare, la data înregistrării cererii societății intimate - 09.10.2023 - permisul unic de muncă expirase. Corelativ, dreptul de ședere al cetățeanului străin B. încetase de drept, cu consecința neîndeplinirii condițiilor pentru acordarea avizului de muncă. Astfel fiind, se constată că la momentul depunerii cererii pentru eliberarea avizului de muncă, cetățeanul străin nu mai îndeplinea condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. f), coroborat cu art. 11 alin. (1) și art. 17 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002. Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită a acestor dispoziții, câtă vreme obținerea avizului de angajare pentru cetățenii străini este condiționată de îndeplinirea cerințelor legale, printre acestea regăsindu-se și aceea ca cererea să fie formulată pe perioada de valabilitate a permisului unic ori a Cărții albastre a UE, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. În consecință, se constată că în cauză se impunea respingerea cererii de acordare a avizului de muncă pentru cetățeanul străin, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acestuia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că refuzul intimatului-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nu este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ci, dimpotrivă, a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză. Prin urmare, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței nr. 157 din 7 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, ca neîntemeiată. De asemenea, va menține în rest dispozițiile sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE,