ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2942/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12.08.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, anularea Deciziei nr. 50895/21.05.2021 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25.03.2021. 1.

Prin cererea completatoare depusă la data de 16.03.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați a solicitat anularea actelor administrative atacate și obligarea autorității pârâte la restituirea contravalorii debitului stabilit, actualizat cu indice inflației de la data restituirii efective. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2086 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii adiționale, a respins cererea adițională ca tardiv formulată și a respins acțiunea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați, prin care, invocând incidența motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, anularea actelor administrative atacate. În susținerea căii de atac exercitate, urmare unei succinte prezentări a situației de fapt și a considerentelor hotărârii atacate, recurenta reclamantă a apreciat, printr-un prim set de argumente, subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., că, deși instanța de fond a făcut trimitere la efectuarea unei verificări documentare a proiectului cod SMIS 48400, inclusiv la controale realizate la fața locului, din cuprinsul sentinței recurate ar lipsi motivarea respingerii argumentelor reclamantei referitoare la faptul că, în realitate, astfel de controale nu au fost realizate anterior emiterii titlului de creanță de autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene. De asemenea, recurenta a arătat că ar lipsi orice evidențiere, în sentința atacată, a înscrisurilor prin care s-a materializat presupusul control la fața locului, precum și că prima instanță nu ar fi analizat argumente esențiale expuse în cererea de chemare în judecată, printre care și faptul că actele administrative atacate ar fi avut la bază verificări efectuare în perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informații documentare actualizate, care ar proba deplin faptul că proiectul este funcțional. Evocând prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., recurenta - reclamantă, a argumentat în sensul că prima instanță nu a arătat, în considerentele hotărârii, motivele pentru care a respins o serie de aspecte deduse judecății, mai precis argumentele reclamantei referitoare la neefectuarea unei verificări în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011. A mai subliniat recurenta că, inclusiv prin punctul de vedere al experților din cadrul autorității de management cu privire la funcționalitatea aplicațiilor implementate în cadrul proiectului, s-a reținut necesitatea efectuării unei vizite la fața locului, pentru clarificarea aspectelor privind funcționalitatea aplicațiilor implementate, însă instanța de fond ar fi omis să se pronunțe asupra probe administrate, printre care și Nota privind vizita de monitorizare la fața locului a proiectelor SMIS 48400, SMIS 45453, SMIS 48418, Raportul la vizita de monitorizare referitoare Ia durabilitatea proiectului nr. 2750/24.03.2017 și altele asemenea. Printr-un alt set de argumente, evocând prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta a argumentat în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că ar reveni autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structurile de control proprii, obligația ca, atunci când primesc o suspiciune de neregulă, să efectueze propriile verificări/investigații în scopul stabilirii existenței unei nereguli, iar nu autorității de audit, care are doar competența de a formula recomandări în cazul constatărilor determinate de posibila nerespectare a reglementarilor comunitare și/sau naționale. Or, în opinia recurentei, autoritatea pârâtă nu și-a respectat această obligație, titlul de creanță fiind emis fără o astfel de verificare. Argumentul conform căruia sentința instanței de fond ar fi avut la bază verificări efectuare în perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informații documentare actualizate, care ar proba deplin faptul că proiectul este funcțional a fost evocat de recurenta - reclamantă și în susținerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că actele atacate și, implicit, Recurenta a mai arătat că inclusiv din cuprinsul Raportului de durabilitate nr. 5 (final), transmis autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene cu adresa înregistrată sub nr. x/26.01.2021, ar rezulta că, în perioada de implementare și de durabilitate au fost atinși atât indicatorii de realizare și de rezultat prevăzuți în cererea de finanțare, fiind evident că, în realizate, contrar concluziilor la care a ajuns Curtea de Apel București, nu a existat o verificare a suspiciunii de neregulă, astfel cum este prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011. Totodată, recurenta a învederat că, prevalându-se exclusiv de raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Galați, Curtea de Apel București, fără a ține cont de întregul material probator administrat în cauză, ar fi reținut eronat, cu încălcarea prevederilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 că, la nivel de funcționalitate, obiectivul ar fi îndeplinit parțial, concluzionând că nu au relevanță apărările reclamantei privind aducerea la îndeplinire a anumitor activități care fac parte din procedura de implementare, întrucât ce trebuia dovedit era atingerea obiectivului principal, mai precis existența unui proiect funcțional. În opinia recurentei prima instanță nu a analizat cauza și din prisma principiului proporționalității, statuat prin art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care impune ca aplicarea corecțiilor financiare să fie realizată în mod proporțional cu gradul de implementare a indicatorilor de proiect. Făcând trimitere la obiectul cererii de finanțare, mai precis la aspectele de la pct. 2.3 Descrierea proiectului, recurenta a arătat că, din cuprinsul titlului de creanță, rezultă că aceasta vizează presupusa neîndeplinire a indicatorilor de proiect, iar nu a obiectivelor proiectului, situație în care ar deveni incidente prevederile art. 7 pct. (19) din contractul de finanțare. A mai subliniat recurenta că nelegalitatea sentinței de fond ar rezulta inclusiv din faptul că, la pct. 2.7 - "Indicatori", din aceeași cerere de finanțare, au fost stabiliți indicatorii de realizare și de rezultat, atât la sfârșitul perioadei de implementare, cât și la sfârșitul perioadei obligatorii de menținere a investiției, indicatori îndepliniți, după cum ar rezulta din Raportul de durabilitate final. Drept urmare, recurenta a arătat, că, în mod contrar considerentelor din hotărârea atacată, în cauza ar fi fost respectate atât prevederile H.G. nr. 678/2015, în condițiile în care proiectul ar fi fost finalizat și dat în uz până la data de 1 noiembrie 2016, cât și prevederile art. 60 din Regulamentul 1083/2006 și cele ale Deciziei Comisiei C (2015)2771 din 30 aprilie 2015. Printr-un alt set de argumente, recurenta a învederat că prima instanță a omis să se pronunțe asupra susținerilor recurentei potrivit cărora, în considerarea obiectivului proiectului și văzând indicatorii din cererea de finanțare, Consiliul Județean Galați a încheiat cu Ministerul pentru Societatea Informațională Contractul de finanțare nr. x/04.02.2014 pentru implementarea proiectului finanțat din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala SMIS 48400 - Galați - servicii publice pentru cetățeni", domeniul major de intervenție fiind dezvoltarea și creșterea eficientei serviciilor publice electronice, perioada de implementare a proiectului fiind până la data de 31.12.2015, conform actului adițional nr. x/03.11.2015. Proiectul, realizat de către Consiliul Județean Galați ca lider de proiect, în parteneriat cu 15 UAT - uri din județul Galați, avea ca obiectiv principal creșterea performanței actului administrativ prin eficientizarea activităților interne, a calității serviciilor publice online aduse cetățeanului cu ajutorul unui sistem informatic integrat implementat la nivelul instituțiilor publice din județul Galați, care să gestioneze Registrul Agricol în format electronic și să realizeze un management intern performant. În cadrul proiectului, aplicațiile sunt utilizate de către Consiliul Județean Galați pentru vizualizarea datelor centralizate de toate primăriile partenere din cadrul acestui proiect, Consiliul Județean Galați având și posibilitatea de a introduce și prelucra datele proprii și a vizualiza datelor centralizate de primăriile partenere în cadrul proiectului "Administrație pentru cetățeni -Servicii eficiente si de calitate", SMIS 48453, pentru a exista posibilitatea integrării ulterioare a acestora la nivelul întregului județ. Făcând trimitere la notificarea nr. x/14.05.2015 și la adresa nr. x/05.08.2015 a Organismului Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, dar și la Rapoartele de Audit Tehnic întocmite de către furnizori, recurenta a învederat că au fost livrate și instalate toate echipamentele ce fac obiectul acestui proiect, au fost efectuate instalările și configurările echipamentelor de rețea, au fost livrate și instalate produsele software din cadrul proiectului, au fost instalate și configurate produsele software descrise în secțiunile 5.2.1 și 5.2.2, au fost efectuate sesiunile de instruire a personalului din primării în cadrul proiectelor și s-a reținut adecvarea echipamentelor hardware furnizate cu specificațiile caietelor de sarcini. A mai arătat recurenta că rapoartele de audit financiar final ar certifica faptul că toate cheltuielile s-au efectuat cu respectarea prevederilor contractului de finanțare și ale legislației în vigoare, că erau eligibile și au fost încadrate corect pe capitolele din buget și pe activitățile proiectului, precum și faptul că înregistrarea lor în sistemul contabil al beneficiarului s-a făcut conform contractului de finanțare și în conformitate cu legislația. Cu privire la concluzia potrivit căreia aplicațiile informatice stabilite prin proiect (Registrul agricol si celelalte module) ar fi neutilizabile sau utilizate parțial, recurenta a învederat că instanța de fond nu a înțeles să arate în care dintre obiectivele și indicatorii de proiect s-ar încadra concluzia de mai sus, aspect pentru care eronat s-ar fi reținut că proiectul nu este operațional, complet și dat în folosință, câtă vreme, în opinia recurentei, ar trebuie făcută distincție între funcționalitatea proiectului (necontestată de echipa de control) și utilizarea aplicației de către beneficiari. A mai arătat recurenta că, în timpul implementării proiectelor au fost organizate sesiuni de lucru de către furnizor, la care au fost invitați reprezentanți din cadrul UAT -urilor partenere în proiect, pentru a li se prezenta soluțiile informatice ce vor fi implementate la nivelul fiecărei primării. Furnizorii au finalizat etapele de dezvoltare a sistemului informatic, de implementare și de testare a acestuia, au fost puse în funcțiune toate echipamentele livrate și instalate licențele software și cele de componente ale sistemului informatic integrat, furnizorul realizând următoarele subactivități: dezvoltarea bazei de date, proiectarea soluției informatice de Registru Agricol, dezvoltarea integrării de sistem, dezvoltarea portalului, configurarea sistemului și interconectarea (configurarea bazei de date, configurarea Registrului Agricol, configurarea portalului, interconectarea modulară), testarea modulară, testarea integrată. Totodată, recurenta a arătat că, având în vedere că aplicațiile sunt funcționale la nivelul serverelor configurate în sediile CJ Galați, pentru utilizarea lor sunt necesare conexiuni de internet cu viteza de download constantă, la nivelul fiecărui UAT partener, astfel încât să fie eliminate întârzierile în afișarea paginilor aferente aplicațiilor. În cazul în care vitezele de download sunt variabile, pot fi generate sincope în utilizarea aplicațiilor, astfel încât, întârzierile de afișare și de descărcare s-ar datora exclusiv conexiunii la rețeaua de Internet, servicii care nu sunt asigurate de Consiliul Județean Galați și care nu au fost finanțate în cadrul acestor proiecte. A mai subliniat recurenta că, în primii ani de sustenabilitate ai proiectelor, s-a constatat gradul scăzut de utilizare a aplicațiilor și adaptabilitatea redusă a forței de muncă, sens în care s-au transmis notificări partenerilor prin care liderul de proiect a solicitat acestora menținerea în funcțiune și utilizarea echipamentelor achiziționate în cadrul proiectului, fiind organizată, în anul 2018, o nouă rundă de sesiuni de instruire pentru responsabilii Registru Agricol ce au avut drept obiectiv inclusiv exerciții de simulare a utilizării aplicațiilor și folosirea noilor instrumente introduse de optimizarea acestor aplicații în perioada 2016-2018. De asemenea, în anul 2017, deși nu a fost o măsura prevăzută în cadrul proiectelor, Consiliul Județean Galați a angajat 2 persoane cu studii de specialitate în IT ce au avut ca atribuții asigurarea sprijinului pentru utilizarea aplicațiilor pentru toate UAT-urile partenere, fiind incluse în cadrul contractelor de mentenanță și servicii de optimizare. Cu privire la concluzia potrivit căreia migrarea datelor ar fi incompletă, recurenta a enumerat o serie de activități ce ar fi fost întreprinse și a mai arătat că aplicațiile informatice sunt implementate, sistemul informatic permițând interoperabilitatea cu sisteme informatice externe.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a hotărârii recurate. În justificarea apărărilor formulate, intimatul a arătat, urmare unei succinte prezentări a situației de fapt, că, din analiza considerentelor hotărârii atacate, ar reieși că instanța de fond a analizat motivele invocate de către reclamantă, astfel încât nu s-ar putea reține incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea atacată îndeplinind exigențele de motivare reclamate ca fiind lipsă de către recurentă. A mai arătat intimatul că, în virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, precum și a faptului că motivarea nu este o problemă de volum, ci de esență, de conținut, instanța nu era ținută a analiza punctual fiecare critică din cererea de chemare în judecată formulată, ci de a arăta prin considerentele hotărârii atacate motivele care au stat la baza soluției luate, exigență care ar fi fost îndeplinită în speță. Intimatul a apreciat că prima instanță a analizat probele care au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută și judicioasă. Totodată, intimatul a argumentat și în sensul caracterului nefondat al criticilor recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esență, aceleași apărări evocate și în fața instanței de fond. A mai arătat intimatul că, în analiza actelor administrative atacate, ar trebuie avută în vedere natura specifică a proiectului supus analizei, dată de finanțarea acestuia din fonduri europene nerambursabile, fapt ce necesită o analiză atât a prevederilor de ordin contractual stipulate în cererea și contractul de finanțare, cât și a legislației specifice fondurilor europene, menită să protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să se asigure de faptul că bugetul UE este cheltuit în mod cuvenit. În opinia intimatului, criticile recurentului privind neefectuare unui control la fața locului de către echipa de control din cadrul Ministerului și cele privind faptul că decizia intimatului a fost luată pe baza unor constatări din perioada de 2017-2018, fără a ține cont de informațiile actualizate, sunt lipsite de relevanță atât timp cât, inclusiv prin Raportul de expertiză tehnică în specialitate informatică întocmit în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Galați, în cadrul procedurii de asigurare dovezi, s-a constat faptul că din perspectiva rezultatului, așa cum a fost stabilit în cererea de finanțare, aplicațiile au un grad mediu de funcționalitate de 71,78%, analiza expertului fiind făcută la nivelul anilor 2021-2022. Referitor la criticile privind faptul că nici în cuprinsul procesului-verbal, dar nici în sentința atacată nu au fost evidențiate care dintre obiectivele contractului de finanțare nu au fost atinse, făcând trimitere la prevederile Contractului de finanțare nr. x/04.02.2014, intimatul a arătat că obiectivul principal al proiectului a fost creșterea performanței actului administrativ prin eficientizarea activităților interne, a calității serviciilor publice on-line aduse cetățeanului cu ajutorul unui sistem informatic integrat implementat la nivelul instituțiilor publice din județul respectiv, care să gestioneze Registrul Agricol în format electronic și să realizeze un management intern performant. În același sens, intimatul a subliniat că, din verificările documentare efectuate și din analiza documentelor rezultate la finalul controalelor realizate la fața locului de către structuri interne și externe cu atribuții în acest sens (OIPSI, DG REGIO și OLAF) în perioada 2017-2018, sau desprins următoarele rezultate:1. Aplicațiile informatice sunt implementate; 2. Aplicațiilor informatice stabilite prin proiect (Registrul agricol și celelalte module) sunt neutilizate sau utilizate parțial; 3. Migrarea datelor este incompletă, prin urmare, sistemul informatic nu permite sau permite parțial transferul datelor sau al documentelor dintr-o aplicație în alta în cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale sau de la unitatea administrativ-teritorială către utilizatori externi; 4. Interoperabilitatea limitată și integrarea limitată a sistemului IT;

Componenta externă a aplicației nu este utilizată, în cadrul fiecărui proiect există și un modul de tip "portal"/"front office" dedicat utilizatorilor externi precum locuitorii unităților administrativ- teritoriale, în acest caz rata de utilizare a acestor module fiind foarte scăzută. Astfel, în opinia intimatului, obiectivul proiectului cu privire la existenta unui program de evidență și centralizare automată a datelor din registrele agricole existente într-o primărie nu a fost atins, proiectul fiind nefuncțional. Or, în condițiile în care obiectivul principal al proiectului (implementarea acestuia), nu a fost atins, intimatul a considerat că susținerile reclamantului privind emiterea titlului de creanță cu încălcarea prevederilor contractului de finanțare sunt neîntemeiate. Cu privire la susținerile recurentei vizând funcționalitatea modulelor din cadrul proiectului, intimatul a arătat că recurenta se află într-o eroare de înțelegere a obligațiilor asumate prin contractul de finanțare. A mai precizat intimatul că gradul de atingere a indicatorilor de rezultat nu a reprezentat temei pentru neregula constatată, așa cum în mod eronat a reținut beneficiarul, iar, întrucât un proiect reprezintă o sumă de activități, într-un timp dat și cu resurse limitate, în vederea atingerii unor obiective și a obținerii unui impact scontat, solicitarea recurentului de a considera îndeplinite obiectivele proiectului când doar o parte din aplicațiile dezvoltate sunt utilizate, iar migrarea datelor este incompletă, ar fi, în opinia intimatului, lipsită de orice temei, cu atât mai mult cu cât în justificarea cererii sale de finanțare s-a argumentat necesitatea tuturor aplicațiilor ce urmau a fi dezvoltate. În acest sens, intimatul a arătat că un proiect este considerat nefuncțional în situația în care fie nu este complet, fie este complet, dar nu este utilizat. Un proiect este în folosință dacă este operat potrivit scopului său, astfel încât, ceea ce recurentul ar susține prin criticile sale referitoare la migrarea datelor, la implementarea aplicațiilor informatice și la interoperabilitatea limitată nu ar fi de natură a demonstra că proiectul în cauză poate fi considerat a fi unul funcțional, întrucât nu toate componentele sale sunt în uz și nu se poate vorbi de o atingere a obiectivelor proiectului, astfel cum acestea au fost asumate prin contractul de finanțare, motiv pentru care, și sub acest aspect, recursul ar fi nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 27 noiembrie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați este fondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, examinând memoriul de recurs depus în cauză, Înalta Curte observă că, prin acesta, recurenta - reclamantă nu a formulat critici care să vizeze soluția primei instanțe de admitere a excepției tardivității cererii adiționale și de respingere a acesteia ca tardiv formulată, astfel încât o atare soluție a intrat în puterea lucrului judecat, urmând a fi menținută de către instanța de control judiciar. Examinând, în continuare, criticile subsumate de recurentă cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte le găsește fondate, câtă vreme, din analiza considerentelor sentinței recurate nu rezultă că instanța de fond și-ar fi îndeplinit obligațiile reglementate de art. 22 alin. (2) prima teză și alin. (6) C. proc. civ. și nici pe cea reglementată de art. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Înalta Curte subliniază că judecătorului căii de atac îi revine sarcina să verifice raționamentul judecătorului fondului, căruia îi incumbă să soluționeze procesul în primă instanță, iar, pentru exercitarea controlului judiciar, premisele raționamentului trebuie să fie accesibile din lectura hotărârii, prin prisma expunerii situației de fapt și a probelor concrete care o susțin, respectiv prin prisma analizei în drept corespunzătoare situației factuale stabilite. Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității Deciziei nr. 50895/21.05.2021 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 25.03.2021, emise de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, prin care a fost stabilit în sarcina recurentei - reclamante un debit în valoare de 4.705.060,79 lei‚ urmare verificărilor efectuate cu privire la Proiectul "E-GALAȚI SERVICII PUBLICE PENTRU CETĂȚENI", cod SMIS 48400. În justificarea acțiunii în contencios administrativ formulate, reclamanta a evocat, în principal, drept aspecte de nelegalitate a actelor atacate, următoarele chestiuni: - Procesul-verbal nr. x din 25.03.2021 ar fi fost emis cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care echipa de control nu ar fi efectuat o verificare proprie a aspectelor sesizate prin raportul emis de OLAF; în acest sens reclamanta a evocat, drept critică principală, inclusiv faptul că decizia pârâtului a fost emisă pe baza unor constatări din perioada 2017-2018, ce nu au aparținut autorității competente în gestionarea fondurilor europene, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, fără a se ține cont de informațiile actualizate; - titlul de creanță reprezentat de Procesul-verbal nr. x din 25.03.2021 ar fi fost emis cu încălcarea contractului de finanțare, în condițiile în care, în opinia reclamantei, în cuprinsul Procesului-verbal, echipa de control nu ar fi înțeles să arate care dintre obiectivele stabilite prin cererea de finanțare nu au fost atinse; - întreaga finanțare ar fi fost retrasă în mod nelegal și netemeinic, echipa de control nerespectându-și obligația de a face aplicabilitatea principiului proporționalității, statuat de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 - contractul de finanțare ar fi fost respectat, implementarea proiectului fiind realizată cu îndeplinirea obiectivului stabilit prin cererea de finanțare. Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, reținând, dintr-o primă perspectivă, că raportul de inspecție emis de OLAF are aceeași valoare probatorie ca și actele redactate de inspectorii naționali, că recomandările cuprinse în acesta trebuie, în mod obligatoriu, să fie implementate și că, pe baza recomandărilor cuprinse în raport, Autoritatea de Management a procedat la efectuarea verificării documentare a proiectului cod SMIS 48400, constatând la rândul său încălcarea prevederilor contractului de finanțare. Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate nu pot fi decelate elemente care să conducă spre concluzia că prima instanță ar fi examinat, în mod concret și argumentele reclamantei ce vizau faptul că la baza constatărilor autorității de management ar fi stat constatări din perioada 2017-2018, când proiectul era încă în perioada de durabilitate, iar nu informațiile actualizate, cu atât mai mult cu cât Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x a fost emis la data de 25.03.2021. De asemenea, Înalta Curte observă că nici în planul analizei realizate de prima instanță asupra modului de implementare a proiectului din perspectiva obiectivului stabilit prin cererea de finanțare, nu rezultă, din cuprinsul sentinței recurate, dacă prima instanță a valorificat doar aspecte de fapt ce se circumscriu exclusiv verificărilor realizate în perioada 2017-2018 de către structuri interne și externe cu atribuții în acest sens (OIPSI, DG REGIO și OLAF) sau și informații și documentele ulterioare acestui moment cu relevanță în identificarea gradului de implementare a proiectului (administrate drept probe în dosarul cauzei). Existența unui raport OLAF nu exonerează autoritățile române de obligația de a verifica efectiv modul de implementare a proiectului, luând în considerare situația reală din perioada derulării controlului, cu respectarea exigențelor unei bune administrări, în condițiile în care, consacrând admisibilitatea, ca probă în fața autorităților și instanțelor naționale, a constatărilor OLAF, Regulamentul (CE) nr. 883/2013 nu le conferă un caracter absolut, de neînlăturat; dimpotrivă, conform tezei finale a art. 11 alin. (2) din Regulament, acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de inspectorii autorităților naționale, având aceeași valoare probatorie. În acest context, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, situația de fapt nu a fost integral lămurită de către prima instanță, în sensul art. 22 alin. (2) prima teză C. proc. civ. Totodată, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă a evocat, drept argument principal, și faptul că, prin măsura de retragere a întregii finanțări, echipa de control nu și-ar fi respectat obligația de a aplica principiul proporționalității, statuat de prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Or, examinând considerentele sentinței recurate, instanța de control judiciar observă că nu pot fi identificate verificări ale situației de fapt pe care prima instanță să le fi realizat din perspectiva unui atare argument principal de nelegalitate evocat de reclamantă. În concluzie, în cauză, nu rezultă efectuarea de către instanța de fond a unei analize efective cu privire la toate argumentele principale de nelegalitate a actelor administrative atacate, astfel cum au fost acestea evocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, iar, în acest context, instanța de recurs nu se poate pronunța în concret asupra incidenței motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în partea sa substanțială evocată de recurenta - reclamantă, cauza nefiind lămurită din perspectiva a tot ceea ce s-a cerut (în sensul art. 22 alin. (6) C. proc. civ.). Aspectele învederate în paragrafele anterioare configurează și incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În acest sens se reține, dintr-o primă perspectivă, că, în considerentele sentinței recurate, deși prima instanță a apreciat că autoritatea pârâtă a respectat deplin procedura de emitere a Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, procedând la efectuarea verificării documentare a proiectului, aceasta nu a prezentat raționamentul logico - juridic ce a stat la baza acestei concluzii, nearătând în ce anume ar fi constat această verificare și de ce o atare verificare documentară ar fi fost suficientă. Totodată, instanța de fond nu a răspuns nici argumentelor reclamantei ce vizau faptul că, în opinia acesteia, nelegalitatea actelor atacate ar fi fost generată și de lipsa unei cercetări, de către organele de control, a gradului de implementare a proiectului la fața locului. De asemenea, se reține că prima instanță nu a argumentat care au fost considerentele pentru care materialul probator evocat de reclamantă nu a fost valorificat în demersul de adoptare a soluției pronunțate. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Înalta Curte reamintește că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă împrejurările de fapt dar și motivele de drept care au format convingerea instanței, astfel încât referirea generică la susținerile părților ori la probele administrate, nu este suficientă pentru a satisface standardele normei în discuție, a cărei încălcare atrage desființarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării. De asemenea, nici motivarea sumară a hotărârii nu corespunde exigențelor textului enunțat, pentru că lipsa de consistență a acesteia face imposibilă realizarea controlului judiciar, considerentele hotărârii judecătorești trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, lipsite de contradicții, bazate pe incontestabilitate, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul. În fine, Înalta Curte reține că respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanțiale în măsura în care acestea nu sunt însoțite de garanții fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României). Or, în cauza pendinte, instanța de fond nu a respectat aceste repere, modalitatea de abordare a motivării sentinței recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune, de asemenea, trimiterea cauzei spre rejudecare. În consecință, Înalta Curte apreciază că sunt fondate argumentele subsumate de recurenta - reclamante motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei. Față de toate aceste considerente, cum potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. (…)" [s.n.], în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, va casa sentința civilă nr. 2086 din 9 noiembrie 2022 și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze acțiunea reclamantei în raport de obiectul cererii, de motivele invocate în termen și de temeiurile legale exhibate, conform aspectelor învederate în cuprinsul prezentei hotărâri, precum și să examineze susținerile părților și probele administrate în cauză, în vederea asigurării accesului părților la dublul grad de jurisdicție. PENTRU ACESTE MOTIVE,