ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestora la emiterea unei decizii cu privire la cererile de despăgubire nr. x, nr. x și nr. x/26.07.2022, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 34 din 27 ianuarie 2022, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat pârâtul să soluționeze, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, cererile înregistrate la pârât sub nr. x din data de 26.07.2022 și să plătească suma de 150 RON către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 raportat la situația de fapt dedusă judecății, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. Instanța de fond a reținut că în lipsa unui alt termen special reglementat pentru situația particulară dedusă judecății, rămâne aplicabil termenul general de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, și a respins apărarea în ceea ce privește soluționarea cererilor într-un termen rezonabil. FGA a preluat în urma constatării stării de insolvență a D. S.A. un număr de peste 191.000 dosare de daună, în condițiile în care se află în lucru în continuare dosare de daună preluate de E. S.A., F. și G., acestea fiind instrumentate și soluționate de către Fond în ordinea înregistrării și completării dosarelor, Fondul efectuând toate activitățile și respectând în totalitate procedura impusă de lege în vederea protejării dreptului garantat tuturor creditorilor de asigurare. În contextul în care intrarea în procedura falimentului a D.. a determinat formularea unui număr de ordinul zecilor de mii de cereri de plată, este vădit nerealist și nerezonabil un termen de 30 de zile pentru soluționarea unei cereri de plată. Recurentul arată că, în baza cererilor de plată formulate de reclamanți și înregistrate la Fond sub nr. x/26.07.2022, s-au deschis dosare de daună, dosare ce se află în analiză și se instrumentează de către Fond, pe baza documentelor justificative aferente, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractul de asigurare, iar ulterior, Fondul va efectua plata, în situația în care cererea de plată va fi - admisă sau, în cazul respingerii, va emite o decizie în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, împotriva căreia se poate formula contestație în condițiile dispozițiilor legale menționate. Fondul, având ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței asigurătorilor, este obligat să acționeze cu respectarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire, cu maximă responsabilitate, asigurând o analiză completă, temeinică și pertinentă a cererilor depuse de petenți la Fond, cu respectarea ordinii înregistrării cererilor. Astfel, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015: "Pe măsura înregistrării și analizării cererilor de plată ale petenților, împreună cu documentele anexate, se întocmește lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide și exigibile urmează a se plăti din disponibilitățile Fondului". Prin urmare, Fondul instrumentează și soluționează volumul extrem de mare de dosare de daună și cererile de plată în ordinea înregistrării și completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementată de Legea 213/2015 și Norma 24/2019, în vederea protejării intereselor tuturor creditorilor de asigurare. desfășurând o activitate susținută și responsabilă în soluționarea cererilor creditorilor de asigurări și emiterea deciziilor (efectuarea plăților/emiterea deciziilor"). Prin urmare, s-a avut în vedere și s-a reglementat expres dreptul petenților de a introduce acțiuni împotriva Fondului într-un termen foarte mare, prevăzându-se astfel posibilitatea nesoluționării sau a nesoluționării integrale a cererilor, fie datorită numărului mare de cereri sau insuficienței fondurilor FGA, dar și posibilitatea - care s-a concretizat în prezent- ca, în același timp, să gestioneze petiții pentru mai mulți asigurători faliți concomitent, fapt care justifică posibilitatea ca cererile să rămână pendinte un timp mai îndelungat sau despăgubirile să fie plătite treptat, pe măsura alimentarii contului Fondului cu contribuția datorată de asigurători (art. 3 din lege). În opinia recurentului, în cazul Legii 213/2015 lipsa reglementării unui termen de soluționare a petițiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă constând într-o omisiune ce poate fi suplinită de judecător prin asimilare, ci de o asumare conștientă a unor situații care, obiectiv, fac imposibilă soluționarea tuturor petițiilor ce sunt adresate într-un termen prestabilit, iar realitatea dictează dreptul și nu dreptul creează realitatea. Astfel, în aprecierea respectării de către Fond a termenului rezonabil în soluționarea cererilor trebuie avute în vedere pe de o parte, complexitatea procedurii stabilită de Legea 213/2015 și Norma 24/2019 în vederea efectuării de plăți din disponibilitățile Fondului și, pe de altă parte, volumul extrem de mare al dosarelor de daună și al cererilor de plată înregistrate și instrumentate de Fond cu privire la polițele de asigurare emise de societățile de asigurare față de care au fost pronunțate hotărâri de deschidere a procedurii insolvenței/aflate în insolvență. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații A., B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții, în calitate de persoane vătămate, s-au adresat cu câte o cerere de plată instituției pârâte (având ca obiect daune morale și materiale), întrucât autovehiculul condus de către persoana afirmată drept vinovată de producerea accidentului era asigurat la D. S.A., iar față de această societate s-a dispus retragerea autorizației de funcționare prin Decizia nr. 1148/17.09.2021 publicată în M. Of. nr. 0921/27.09.2021, respectiv constatarea stării de insolvență, situație juridică de natură a atrage implicarea în cauză a Fondului de garantare a asiguraților. Prin recursul formulat se critică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii formulate și de obligare a recurentului la soluționarea în termen de 30 zile a cererilor înregistrate sub nr. x, x, x, motivat de faptul că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen de soluționare a cererilor, sens în care trebuie aplicat un termen rezonabil. Cu privire la neprevederea în cadrul Legii 213/2015 a unui termen de soluționare a cererilor, în lipsa unei prevederi în legea specială, devin aplicabile dispozițiile legii generale, respectiv art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Raportat la dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea 213/2015 și la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2005 modificată prin Legea 212/2018, decizia care se emite de către FGA este un act administrativ asimilat. Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal a reținut că având în vedere faptul că nici până în prezent nu a fost comunicată decizia de către FGA, reclamanții sunt vătămați în dreptul de a obține repararea prejudiciului prin nesoluționarea cererii astfel că în mod corect a obligat pârâtul să soluționeze în termen de 30 de zile cererea. În acest context, instanța de fond în mod corect a reținut că nu poate primi apărarea pârâtului în sensul că FGA are la dispoziție "un termen rezonabil" în soluționarea cererii, termen afirmat ca extrem de generos în raport de caracterul complex al procedurii prevăzute de Legea nr. 213/2015 și de Norma nr. 24/2019 și de numărul extrem de mare al dosarelor de daună și al cererilor de plată înregistrate și instrumentate de Fond cu privire la polițele de asigurare emise de societățile de asigurare față de care au fost pronunțate hotărâri de deschidere a procedurii de insolvență, în condițiile în care pe de o parte, dificultățile de ordin tehnico-uman învederate nu pot înfrânge justul echilibru care trebuie să existe între interesul privat și interesul public, prin punerea sarcinii suportării acestora exclusiv de către persoana privată, iar pe de altă parte, admiterea unei astfel de conduite sine die nu poate decât să invalideze mecanismul judiciar instituit de Legea contenciosului administrativ în vederea protejării dreptului vătămat. Depășirea cu 7 luni a termenului legal de 30 de zile de emitere a răspunsului, conduce la concluzia că termenul rezonabil în soluționarea cererii a fost depășit, astfel că în mod corect instanța a admis cererea și a obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamanților în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Față de soluția pronunțată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 1.401,6 RON, cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.