AFFAIRE GIANVITO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

12.06.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 8;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE GIANVITO c. ITALIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GIANVITO c. ITALIA (solicitarea nr. 27654/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 iunie 2007 DEFINITIVF 12/09/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă în cauza Gianvito c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președintă, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, V. Zagrebelsky, dnii A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 22 mai 2007, înmânați hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului se află o cerere (n 27654/03) îndreptat împotriva Republicii Italiene și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Filippo Gianvito ( Alessandro Ferrara și Massimiliano Ricciardi, avocați din Benevent. Guvernul italian ( mai) este reprezentat de agentul său, dl Ivo Maria Braguglia, și de co-adjunctul său, dl Nicola Lettieri. La 20 iunie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1964 și locuiește în Torrecuso (Benevent). Prin hotărârea pronunțată la 11 iulie 1996, Tribunalul din Benevent a declarat falimentul reclamantului și a stabilit la 12 martie 1997 ședința pentru verificarea stării de pasiv al falimentului. La acea dată, starea pasivului falimentului a fost declarată executorie. La 12 iulie 2000, lichidatorul a pus la dispoziția acestuia proiectul de repartizare finală a activelor falimentului. Printr-o decizie depusă la 24 octombrie 2000, Tribunalul a declarat procedura închisă pentru repartizarea finală a activului falimentului. II. DREPTUL INTERN PERTINENT Dreptul intern relevant este descris în Hotărârile Campagnano c. Italia 77955/01, §§ 19-22, 23 martie 2006), Albanese c. Italia 77924/01, §§ 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, §§ 17-20, 23 martie 2006). PRIVIND ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIA 10. Reclamantul denunță faptul că, din cauza înscrierii numelui său în registrul falimentar, acesta nu a putut exercita nicio activitate profesională sau comercială și se plânge că, în conformitate cu art. 143 din Legea privind falimentul, reabilitarea sa, care pune capăt acestor incompetențe personale, nu poate fi solicitată decât la cinci ani de la încheierea procedurii de faliment. 11. Curtea consideră că acest motiv trebuie analizat din perspectiva articolului 8 din convenție, în ceea ce privește dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private (a se vedea, pariază pe mulți alții, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia, citată anterior, §§ 50-66 și Vitiello c. Italia, citată anterior, §§ 44-62. Acest articol este astfel formulat Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (...). O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele să fie economic al țării, să apere ordinea și prevenirea infracțiunilor, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile altora. Cu privire la admisibilitate 12. Reclamantul susține că observațiile guvernului au fost prezentate cu întârziere, contrar articolului 38 din Regulamentul de procedură 13. Curtea constată că, la 13 octombrie 2005, termenul pentru prezentarea observațiilor guvernului și că acestea au fost trimise la 5 octombrie 2005.14, Curtea constată apoi că incapacitatea de a deriva din înscrierea numelui celui ratat în registrul celor care au suferit un accident nu încetează decât după ce a obținut ștergerea acestei înscrieri (a se vedea, printre altele, Vitiello c. Italia , citată anterior, punctul 58). 15. Această ștergere are loc odată cu reabilitarea civilă, care, dincolo de ipotezele de plată integrală a creanțelor și de executare regulată a concordatului de faliment, nu poate fi solicitată decât de persoana declarată în faliment care a dat dovadă de o bună conduită efectivă și constantă. 16) Curtea constată că, în cazul de față, procedura de faliment a fost închisă la 24 octombrie 2000 și că reclamantul ar fi putut, prin urmare, să solicite reabilitarea sa începând cu 24 octombrie 2005. Cu toate acestea, Comisia consideră că această împrejurare nu poate aduce atingere admisibilității prezentei cauze, deoarece toate incompetențele care derivă din înscrierea numelui reclamantului în registru antrenează, în sine, o interferență în dreptul la respectarea vieții sale private (a se vedea mutatis mutandis Minicozzi c. Italia, n 7774/02, 24 mai 2006 și Vitiello c. Italia , citată anterior, § 60, precum și P.G. c. Italia, n 22716/93, Raportul Comisiei din 26 iunie 1996). 17. Prin urmare, Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea consideră că, având în vedere natura automată a înscrierii numelui reclamantului în registrul persoanelor care nu au fost afectate, lipsa unei evaluări și a unui control jurisdicțional cu privire la aplicarea incapacităților aferente, precum și intervalul de timp prevăzut pentru obținerea reabilitării, a existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată. 19. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 8 din convenție, dat fiind că o astfel de interferență nu era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (a se vedea, pariază pe multe altele, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia , citată anterior, § 50-66 și Vitiello c. Italia , citată anterior, §§ 44-62). 20. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 alineatul (1) ȘI 13 DIN CONVENȚIE 21. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, în ceea ce privește dreptul de acces la o instanță și 13 din Convenție, reclamantul se plânge de imposibilitatea de a introduce o acțiune pentru a se plânge de incapacitatea personală care derivă din faliment și la care este supus până la obținerea reabilitării. Aceste articole sunt astfel formulate în art. 6 alin. (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către un tribunal (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). art. 13 din Convenție Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitate 22. Curtea constată de la început că, în Hotărârea Bottaro c. Italia 56298/00, din 17 februarie 1995, Curtea constată că, în temeiul articolului 56298/00 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, În iulie 2003, Comisia a constatat încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unei căi de atac efective pentru a se plânge de limitarea prelungită a dreptului la corespondență al reclamantului și, prin urmare, consideră că motivul invocat de reclamant trebuie, de asemenea, examinat numai din perspectiva acestei dispoziții. 23. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 13 din convenție (a se vedea, printre altele, Bottaro c. Italia, citată anterior, §§ 41-46 și Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 67-77). 25. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 26. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 013,6 EUR (EUR) prejudiciul material suferit. Această sumă corespunde salariului minim (pensie socială) pe care reclamantul l-ar fi primit din declarația sa de faliment. Reclamantul solicită, de asemenea, 150 000 EUR din cauza prejudiciului moral. 29. Guvernul se opune acestor pretenții. 30. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciul material pretins și respinge cererea. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere toate circumstanțele cauzei, constatările încălcărilor prevăzute în prezenta hotărâre oferă ele însele o satisfacție echitabilă suficientă. 568,8 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, precum și 2 141,95 EUR pentru cheltuielile de expertiză. 32. Guvernul se opune acestor pretenții. 33. Curtea constată că reclamantul a primit 850 EUR din partea Consiliului Europei în cadrul asistenței judiciare. Deducerea acestei cifre și având în vedere activitatea desfășurată de reprezentanții săi, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamantului suma de 1 150 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A se vedea faptul că constatările de încălcare prevăzute în prezenta hotărâre oferă ele însele o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 1 150 EUR (o mie o sută cincizeci EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 iunie 2007, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte