ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1417/2024

HOTĂRÂRE

19.06.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1417/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 05.01.2023, sub numărul x/2023, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei C.N.T.A.R. TAROM S.A. la plata sumei de 400 euro reprezentând compensație întârziere/anulare zbor, și a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanței, prin achiziția acesteia de la B., în baza contractului de cesiune de creanță nr. x, atașat cererii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1522, art. 1566-1586 din C. civ., art. 1026-1033 din C. proc. civ., art. 5-7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 și jurisprudența C.J.U.E., cauzele C-402/07, C-432/07 și C-394/14.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 4406 din 11 mai 2023, Judecătoria Buftea, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit biletului de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul Cluj-Napoca, România, iar ca punct de sosire Aeroportul Hurgada, Egipt.

Instanța a reținut că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și a evocat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (în continuare, "C.J.U.E") din 09.07.2009 pronunțată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439). Prin această hotărâre s-a reținut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

A conchis că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 7338/2024 din 15 mai 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, a reținut că art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 nu are caracterul unei norme de competență exclusivă, dispozițiile având relevanță din perspectiva competenței internaționale, iar, odată stabilită competența instanțelor române, astfel cum a constatat Judecătoria Buftea, instanța națională competentă teritorial se stabilește potrivit normelor dreptului intern.

În raport de împrejurarea că pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a înfățișat în fața instanței de judecată, după evocarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) și (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a arătat că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată din oficiu doar când este exclusivă or, în cauză, contrar celor reținute de Judecătoria Buftea, competența este relativă, de ordine privată, astfel încât instanța de trimitere nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

În fine, reținând încălcarea de către instanța de trimitere a normelor imperative, de ordine publică, reglementate de art. 129 alin. (3) C. proc. civ., a conchis că Judecătoria Cluj-Napoca nu poate proceda în mod legal la judecarea cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 27.05.2024, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Buftea și Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamantă - A. S.A., împotriva pârâtei - C.N.T.A.R. TAROM S.A., prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 400 euro reprezentând compensație pentru întârzierea zborului x/19.06.2022, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 iar prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009 pronunțată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation s-a reținut că, art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele - instanța locului de plecare sau a locului de sosire a avionului - se interpretează în sensul că este competentă instanța din statul unde se află locul de plecare sau instanța din statul locului de sosire a avionului deoarece rațiunea regulamentului este de a stabili instanța cărui stat membru al uninunii va fi competentă să soluționeze un litigiu cu element de extraneintate intracomunitar. Odată stabilit statul al cărei instanță este competentă a soluționa cererea, determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauza de față, este vorba despre o pricină privitoare la bunuri în care pretenția reclamantei privește plata unei despăgubiri decurgând din activitatea unui operator aerian cu sediul în România, județul Ilfov, orașul Otopeni, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea. Prin urmare, din punct de vedere teritorial incidentă este regula de drept comun, dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport ar putea fi incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj-Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul. Însă, așa cum prevede expres art. 116 C. proc. civ., în ipoteza în care mai multe instanțe sunt competente din punct de vedere teritorial să judece un litigiu, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Nu în ultimul rând, instanța supremă constată că, fiind vorba despre o pricină referitoare la bunuri (plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire), aceste norme de competență teritorială alternativă sunt, așa cum rezultă din economia art. 126 C. proc. civ., norme de competență de ordine privată de la care părțile pot deroga, fie în scris, fie verbal în fața instanței de judecată.

Cum necompetența de ordine privată a instanței nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, astfel cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptățită să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială de ordine privată, devenind competentă a soluționa pricina ca urmare a învestirii sale urmată de neinvocarea de către pârâtă a excepției de necompetență în termenul limită reglementat de lege.

Se impune a se mai reține faptul că, în speță, nu sunt aplicabile normele de competență teritorială menite a proteja consumatorii. Așa cum rezultă din decizia preliminară pronunțată de C.J.U.E. în Cauza C-106/17 (pct. 40 - 43), un cesionar, cum este reclamanta, care exercită o activitate profesională, nu poate beneficia de protecție specială acordată exclusiv consumatorului.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 131 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buftea.