ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1997/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 27.10.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul A., să se dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 311/2021 constituit la B. pentru suma de 20.042,02 RON, după cum urmează: suma de 15.601 RON, reprezentând debit aferent sporului de 90% și suma de 4.441,02 RON, reprezentând cheltuieli de executare, precum și întoarcerea executării silite.

Prin sentința civilă nr. 2679/16.04.2024, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și a reținut că ceea ce este esențial pentru stabilirea instanței de executare este domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare. Or, toate actele de executare silită și inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite au fost îndreptate exclusiv împotriva debitoarei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, nu și împotriva Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A.. Astfel, a apreciat că instanța competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, singura debitoare din dosarul de executare nr. 311/2021.

A mai apreciat că faptul încuviințării executării silite de către Judecătoria Sectorului 1 București nu atrage în mod automat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

De asemenea, a statuat în sensul că speței nu îi sunt aplicabile dispozițiile deciziei RIL nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care aceasta se referă la situația pluralității de debitori.

Prin sentința civilă nr. 6759/06.06.2024, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând, în esență, incidența în cauză a acelorași dispoziții legale, și anume art. 714 și art. 651 C. proc. civ., însă a apreciat că încuviințarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 3083 din 13.11.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, a fost dispusă de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021.

Astfel, a reținut că instanța care a încuviințat executarea silită rămâne competentă să soluționeze toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București.

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de debitoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., prin care se solicită anularea actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021 al B..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 din C. proc. civ., prima reținând că sediul debitoarei din dosarul de executare silită nr. x/2021 și care este Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala CF Craiova, se află în raza de competență a Judecătoriei Craiova, în timp ce cea de-a doua, raportat la obiectul dosarului, a apreciat că este incident principiul unicității instanței de executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de instanță și ale dosarului execuțional, prin încheierea din camera de consiliu din 4 august 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, aflată la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. și a fost încuviințată executarea silită a debitoarei Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Craiova, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3083/13.11.2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020.

În acest context, se reține că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia menționată, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare, motiv pentru care această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor premisă existente în cadrul cererilor privind incidentele apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Așadar, aplicând pentru identitate de raționament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și în speța de față, se reține că în ceea ce privește contestația la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei, care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.