ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1361/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Pensii Publice, solicitând să se constate existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului teren și construcție situat în Municipiul Brașov, str. x, identificat în extrasul de carte funciară CF x, CF vechi x Brașov, nr. cadastral x, clădire cu amprentă la sol de 195 mp și teren în suprafață de 837,21 mp, în baza sentinței civile 11060/2000 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul x/2000 și inexistența dreptului de proprietate al Casei Naționale de Pensii Publice asupra imobilului mai sus menționat și constatarea nulității dreptului de proprietate întabulat asupra acestui imobil în baza încheierii 87624/2016 emisă de Biroul de Cadastru al OCPI Brașov.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 272/S din 27 octombrie 2022, Tribunalul Brașov a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice.

Hotărârea intermediară pronunțată de instanța de apel: Prin decizia intermediară nr. 782/A din 28 aprilie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 272/S din 27 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Brașov. A anulat sentința apelată și a fixat termen pentru evocarea fondului.

Decizia pronunțată de instanța de apel, după evocarea fondului: Prin decizia nr. 1155/Ap din 26 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, rejudecând fondul, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formlată de reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1155/Ap din 26 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, indicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a respins, nefondat și nelegal, cererea de chemare în judecată formulată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii Publice, reținând în motivare argumente străine de natura obiectului cu care a fost învestită la soluționarea cauzei deduse judecății. Precizează că instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată al cărui obiect este constatarea de către instanța judecătorească a dreptului de proprietate a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate asupra imobilului (teren și construcție) și nu cu constatarea posesiei imobilului respectiv și/sau constatarea dreptului de proprietate asupra acestuia de către CNPAS. Curtea de Apel Brașov, secția civilă a reținut că, "apelanta-reclamantă deține posesia bunului, iar dreptul său este contestat de intimata-pârătă si nu mai are la îndemână o altă cale de recunoaștere a dreptului său de proprietate, astfel a rezultat că acțiunea în constatarea dreptului său de proprietate este admisibilă, conform dispozițiilor art. 35 C. proc. civ..". Potrivit art. 35 C. proc. civ., "cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege." Deși în mod corect a reținut că reclamanta CNAS deține "posesia bunului" și "astfel a rezultat că acțiunea în constatarea dreptului său de proprietate este admisibilă, conform dispozițiilor art. 35 C. proc. civ..", a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate asupra imobilului, drept recunoscut de Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 11060/2000 pronunațtă în dosarul nr. x/2000. Totodată, instanța de apel deși reține în mod corect faptul că, "în privința acțiunilor în realizare menționate de către prima instanță ca fiind la dispoziția reclamantei, se constată că acțiunea în revendicare nu poate fi promovată, raportat la situația prezentată a imobilului. Apreciind că acțiunea în rectificare se află la îndemâna proprietarului neposesor. respectiv Casa Națională de Pensii Publice, or apelanta-reclamantă are posesia imobilului, astfel cum s-a arătat", a recunoscut dreptul de proprietate a CNPAS asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze. Ori, CNAS a învestit instanța să analizeze și să se pronunțe asupra constatării dreptului de proprietate al CNAS asupra imobilului pe care îl deține în fapt, și nu CNPAS a formulat cerere de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra imobilului pe care CNAS. De asemenea, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a reținut în considerente aspecte cu care nu a fost învestită, respectiv că "nu se poate constata existența dreptului de proprietate al reclamantei și corelativ inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în cauză", prin raportare la sentința civilă nr. 11060/2000 pronunțată în dosarul nr. x/2000, motivat de faptul că, CNPAS nu a fost parte în litigiul anterior, iar potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora". Mai mult, a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 174 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale " în vigoare în perioada de referință", potrivit cărora "CNPAS se consideră urmașul de drept al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale ", dispoziții legale care nu existau la data obținerii de către CNAS a dreptului de proprietate asupra imobilului prin sentința civila mai sus menționată. Prevederile art. 174 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 19/2000 au intrat în vigoare odată cu publicarea acestei reglementări în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002, respectiv prin Legea nr. 338 din 31 mai 2002 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, deci ulterior obținerii de către CNAS prin sentința civilă nr. 1197/19.01.2000 a dreptului de proprietate al CNAS asupra imobilului respectiv. Recurenta-reclamantă precizează că, prin promovarea cererii de chemare în judecată, a urmărit confirmarea dreptului său de proprietate, prin raportare la înscrierea nelegală și nefondată a dreptului de proprietate al CNPAS asupra imobilului, însă instanța de apel a analizat sentința recurată numai sub aspectul situației de fapt și a reținut că CNAS se află în stăpânirea bunului, iar CNPAS are un drept de proprietate asupra imobilului, deși nu a fost învestită să se pronunțe asupra acestui fapt. De asemenea, pe de altă parte, a mai reținut instanța de apel faptul că în situația particulară dedusă judecății, reclamanta CNAS deține posesia imobilului în litigiu și nu are posibilitatea de a exercita acțiunea în revendicare ori o altă acțiune în realizarea dreptului de proprietate, apreciind ca fiind admisibilă cererea de chemare în judecată a CNAS, a cărei obiect este constatarea dreptului de proprietate al CNAS asupra imobilului, făcând trimitere netemeinic și nelegal la faptul că numai la o eventuală "plângere de carte funciară" formulată de CNAS și "în situația admiterii plângerii de carte funciară, față de contestarea de către pârâtă a dreptului de proprietate înscris inițial în favoarea reclamantei, acesteia din urmă îi rămâne la dispoziție prezenta acțiune în constatare, aceasta fiind modalitatea prin care se poate tranșa situația litigioasă dintre părți" Dat fiind că ambele părți au invocat titluri de proprietate asupra unui imobil în litigiu, CNAS justifică un interes în promovarea cererii de constatare a dreptului său de proprietate, cererea fiind temeinică și legal, în condițiile dispozițiilor art. 35 C. proc. civ. și nu în situația reținută de instanța de apel. După prezentarea unor aspecte de ordin teoretic referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii în constatare, recurenta-reclamantă a arătat că cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea dreptului de proprietate a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate asupra imobilului și nu constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt a imobilului, indicând drept practică judiciară aspectele reținute în cuprinsul deciziei nr. 458 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte. Pentru toate considerentele expuse, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, să se admită cererea de chemare în judecată, ca fiind temeinică și legală.

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată (11 aprilie 2022), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 21 mai 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care "motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.." Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Astfel cum a fost formulată, cererea de recurs formulată de reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu conține precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a deciziei nr. 1155/Ap din 26 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ce face obiect al analizei în prezenta cale de atac. Prin decizia recurată anterior menționată, Curtea de Apel Brașov, evocând fondul, analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidene, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, urmașul de drept al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale este CNPAS, aceasta având obligația de a formula acțiuni în revendicare pentru imobilele ce au aparținut asigurărilor sociale. Cum calitatea de proprietar al imobilelor ce au aparținut fostei Case Centrale a Asigurărilor Sociale este stabilită de legiuitor în favoarea pârâtei, instanța a reținut că nu se poate constata existența dreptului de proprietate al reclamantei și, corelativ, inexistența dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în cauză, petitele fiind neîntemeiate. Din lecturarea cererii de recurs, reiese că toate criticile formulate de parte vizează, în fapt, considerentele deciziei intermediare nr. 782/A din 28 aprilie 2023, prin care Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 272/S din 27 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Brașov, a anulat sentința apelată și a fixat termen pentru evocarea fondului. În cuprinsul acestei decizii intermediare, ce nu face obiect al prezentului recurs, s-a prezentat succesiunea operațiunilor de carte funciară, instanța făcând trimitere la admisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului, în condițiile art. 35 C. proc. civ. Cum pasajele citate și criticile prezentate în cuprinsul memoriului de recurs formulat de recurenta-reclamantă fac trimitere la considerentele deciziei intermediare, Înalta Curte reține că acestea nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de curtea de apel în pronunțarea soluției de respingere, în rejudecare, a cererii de chemare în judecată, ci detaliază critici ce vizează o altă decizie și o altă soluție pronunțată anterior de instanță, nu în rejudecarea fondului după anularea sentinței primei instanțe, ci în judecarea apelului declarat împotriva sentinței. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii atacate. Or, în cauză, atare critici nu pot fi identificate, autoarea motivelor de recurs făcând referire exclusiv la considerentele hotărârii intermediare, hotărâre ce nu face obiect al analizei în prezenta cale de atac. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.