ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5853/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 29.03.2021 dispusă în dosarul nr. x, în temeiul art. 45 și art. 45 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Prin sentința nr. 239 din 15 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 239 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. .

II. Procedura în fața instanței de recurs

La data de 6 decembrie 2022, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 239 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cererea formulată de recurentul-reclamant a fost comunicată și intimatei-pârâte Inspecția Judiciară, astfel cum rezultă din confirmarea de primire transmisă de aceasta la dosar în data de 6 decembrie 2022.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare.

Conform art. 22 alin (6) din C. proc. civ., republicat, "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de recurentul-reclamant la data de 6 decembrie 2022, reprezintă, în fapt, o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., potrivit cu care "achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", pentru care nu este necesar consimțământul părții adverse.

Așa fiind, manifestarea de voință în sensul renunțării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de fond.

Având în vedere că manifestarea de voință a recurentului-reclamant este neîndoielnică și neechivocă, precum și faptul că actul de dispoziție al acestuia în sensul de a renunța la cererea de recurs nu este supus cenzurii instanței de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. și în aplicarea principiului disponibilității, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea recurentului-pârât la judecata recursului exercitat în cauză.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 239 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva sentinței nr. 239 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.