ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5820/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cerere de suspendare formulată la data de 23 februarie 2022 reclamanta A. - Sucursala Cluj a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor (ANAF), ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere xnr. 226/13.07.2021 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili respectiv pentru obligațiile fiscale suplimentare reprezentând TVA în suma de 5.167.201 RON, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză cu privire la cererea de anulare, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea/Încheierea instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 18 martie 2022, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. - Sucursala Cluj, împotriva pârâtei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și în consecință, a dispus suspendarea parțială a executării deciziei de impunere nr. x/13.07.2021 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili respectiv pentru obligațiile fiscale suplimentare reprezentând TVA în suma de 5.167.201 RON, până la soluționarea definitivă a litigiului de fond ce face obiectul prezentului dosar înregistrat sub nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de recurs pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în condițiile art. 483 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate, iar pe fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.

Prin motivele de recurs, circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenta- pârâtă a susținut, în esență, următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate:

Recurenta a arătat că, instanța de fond, în mod greșit a reținut că în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a existenței unui caz bine justificat și a existenței unei pagube iminente, aceste condiții legale determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz "bine justificat", fără a exista pericolul producerii pagubei și invers, neputând fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este " bine justificat".

Caracterul restrictiv-imperativ, denota caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta unui caz bine justificat si a iminentei producerii pagubei.

Susține recurenta că un motiv de nelegalitate invocat pe calea acțiunii in contenciosul administrativ poate constitui o cauza de anulabilitate a unui act administrativ numai în condițiile in care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului anularea actului fiind intotdeauna condiționata de dovedirea vătămării.

Acest ratiomanet este reglementat de prevederile art. 1 alin. (1) si (2) si art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completării ulterioare. Astfel, din analiza dispozițiilor legale menționate anterior, rezulta faptul ca in procedura contenciosului administrativ, instanței de contencios i se poate solicita anularea unui act administrativ, numai daca sunt îndeplinite cumulativ doua condiții:

- sa existe cel puțin un viciu de legalitate de fond sau de forma a actului administrativ atacat;

- viciul de legalitate constatat sa producă o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.

In concluzie, aceasta concepție de reglementare in materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea anularii unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit si faptul ca respectiva nelegalitate a produs vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, cu excepția cazurilor de contencios obiectiv si a cazurilor prevăzute prin dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun.

Pentru ca măsura suspendării executării unui act administrativ sa fie admisibila, reclamanta trebuia sa facă dobada unor motive fine justificate pe care se intemeiaza, iar acele motive trebuie sa creeze o indoiala serioasa asupra legalității actului administrativ atacat.

Asa cum s-a indicat in doctrina, instanța investita cu soluționarea cererii de suspendare, poate numai sa pipăie fondul cauzei, evitând a se pronunța asupra acestuia, cu riscul prejudecarii fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 15 cu referire la condițiile stipulate in art. 14 al legii nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.

Totodată, existenta cazului bine justificat nu se prezuma, ci trebuie dovedita de către persoana care se pretinde vătămata, aceasta fiind obligata sa propună si sa administreze probe concludente, din care sa rezulte îndeplinirea cumulativa a celor doua condiții situpale de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completariel ulterioare.

Curtea de apel nu s-a limitat să analizeze cererea de suspendare doar la nivel de aparentă, ci a intrat în analiza fondului, reținând profund nelegal și contradictoriu existența unei îndoieli serioase atât în ceea ce privește legalitatea TVA-ului de colectat.

Pentru aceste considerente, contrar instanței de fond, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sens în care instanța nelegal a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal până la pronunțarea instanței de fond.

1.4 Apărările formulate în cauză

În combaterea criticilor aduse în recurs intimata-reclamantă A. - Sucursala Cluj, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu menținerea sentinței civile atacate.

În esență, intimata a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 în vederea suspendării Deciziei de impunere nr. x/13.07.2021, motivele fiind pe larg enunțate în întâmpinare.

Punctual, invocă autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește existența unui caz bine justificat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat deja asupra recursului formulat cu privire la suspendarea acestei decizii de impunere prin raportare la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Ori, în prezenta cauză, suntem în prezența aceluiași act, cu aceleași vicii și îndoieli de legalitate, autoritatea de lucru judecat producând pe ansamblu efectele.

În ceea ce privește existența unei pagube iminente, apreciază că există o putere de lucru judecat a considerentelor deciziilor anterioare, întrucât situația economică a societății este similară cu cea de la data formulării cererii de suspendare.

1.4. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Astfel, mai întâi, trebuie spus că toate susținerile din recursul pârâtei prin care se tinde la o reapreciere a probelor administrate, în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea stabilită în fața instanței de fond nu pot face obiect de analiză în recurs, întrucât toate acestea țin de stabilirea situației de fapt supusă judecății, și nu de aplicarea legii, observându-se în acest sens că printr-o reapreciere a probatoriului în sensul dorit de recurentă s-ar ajunge să se schimbe situația de fapt stabilită de instanța de fond, ceea ce nu este permis în recurs.

În acest sens se reține că, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Totodată, este de observat că, în motivarea recursului, recurenta nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, aceasta făcând doar o prezentare a unor texte de lege și acte normative, exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanța de fond, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care apreciază că instanța a pronunțat o soluție care este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, adică nu a criticat soluția instanței de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul sentinței și care au condus la soluția contestată.

Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurent, vizând modalitatea de soluționare a cererii, Înalta Curte reține următoarele:

Este de necontestat că reclamanta este sucursala din România a unei societăți italiene, sucursală înființată în baza Legii 31/1990 în iunie 2011. Societatea mamă cu sediul în Italia a intrat în procedura insolvenței potrivit legii italiene. Această procedură a fost notificată și autorităților române, fiind înscrisă și în Registrul Comertului în raport de reclamantă la data de 3.12.2018.

Reclamanta a participat prin intermediul asocierilor de societăți, alături de B. și C., la realizarea proiectării și execuției a trei loturi de autostradă, în favoarea beneficiarului final CNAIR respectiv: Lugoj-Deva Lot x km 0+000 - km 27+400 (Contract nr. x din 20.05.2011), Timișoara-Lugoj Lot x, km 54+000 - 79+625 (Contract nr. x/4.12.2013), Sebeș-Turda Lot x km 41+240 - km 53+700 (Contract nr. x din 23.04.2014).

Societățile mamă au constituit și grupuri de interes economic respectiv:1. Grupul de interes B. A., având cod de identificare în scopuri de TVA și număr de ordine în Registrul Comerțului: x, atribuit în data de 30.05.2014 format din asociații A.. și B.., ambele persoane juridice italiene si 2. Grupul de interes B. A. C., având cod de identificare în scopuri de TVA și număr de ordine în Registrul Comerțului: x, atribuit în data de 06.12.2011 format din asociații A.., B.. și C., toți persoane juridice italiene.

În executarea lucrărilor aferente celor 3 loturi, între CNAIR și asocieri au fost încheiate contracte de tip FIDIC Red Book, contracte ce au un mecanism specific de facturare ce implică verificarea tuturor lucrărilor realizate de către beneficiar prin specialiști si plata lor doar după emiterea unui certificat intermediar de plată.

Așa cum s-a arătat deja, societatea mamă a reclamantei, a intrat din august 2018 în procedura de insolvență. În acest context a fost semnat acordul sub semnătură privată din 22.01.2020 între societatea mamă a reclamantei, pe de o parte, iar pe de altă parte B. SPA, respectiv cele două grupuri de interes și B..Prin acest acord, societatea mamă a reclamantei a ales să renunțe la orice pretenții și la dreptul de a urmări în justiție societatea B. pentru sumele datorate, legat de cele 3 loturi de autostrada, în schimbul sumei de 2.200.000 EUR. B. urma să își asume îndeplinirea tuturor obligațiilor asociației față de CNAIR, în executarea contractelor aferente construcției loturilor de autostradă, astfel încât A. să nu fie ținută răspunzătoare de beneficiarul final pentru imposibilitatea de a-și mai îndeplini obligații asumate.

După încheierea acestui acord reclamanta a solicitat rambursarea unui TVA în cuantum de 3.451.869 RON ceea ce a determinat realizarea inspecției fiscal finalizate prin emiterea deciziei de impunere din speță .

Prin prezenata cerere reclamanta a invocat următoarele aspecte pentru a sustine existența cazului bine justificat:1.decăderea din dreptul de a mai efectua inspecția fiscală, 2.tratamentul fiscal eronat al sumelor încasate în baza acordului din 22.01.2020. 3.problematica situațiilor de lucrări -aplicabilitatea taxării inverse.

În privința cerinței pagubei iminente,a arătat că executarea sumei de 5.175.201 RON va provoca un colaps financiar si faliment având în vedere situația curenta a reclamantei .Astfel reclamanta a înregistrat în anul fiscal anteriori pierderi(potrivit și raportului de inspecție fiscală), iar societatea mamă este în procedură de insolvență. Cheltuielile lunare curente ale reclamantei sunt de câteva zeci de mii lunar,cheltuielile administrative de câteva mii de RON lunar, cheltuieli care nu s-ar mai putea acoperi în situația executării parțiale a deciziei de impunere sus indicate si ar duce la oprirea activității economice a acesteia .

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

În speță recurenta-reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/13.07.2021 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili respectiv pentru obligațiile fiscale suplimentare reprezentând TVA în suma de 5.167.201 RON, până la soluționarea definitivă a litigiului de fond ce face obiectul prezentului dosar înregistrat sub nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj.

Prima instanță a admis cererea reclamantei, punctând aspectele prezente prin prezenta încheiere au fost statuate și în procedura promovată de către reclamantă pe temeiul art. 14 din Legea 554/2004, hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță în această procedură bucurându-se potrivit dispozițiilor art. 430-432 C. proc. civ. de autoritate de lucru judecat provizorie la data soluționării prezentei cereri . Așadar, raportat la cele mai sus expuse Curtea constată că în speță sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14,15 din Legea nr. 554/2004.

Este de menționat că nu se poate infirma, cum pretinde recurenta-pârâtă, puterea de lucru judecat a considerentelor prin care se constată îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili ignoră cu desăvârșire faptul că prima instanță a reținut, în mod corect și în mod necesar, autoritatea de lucru judecat a considerentelor prin care se constată îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, din sentința nr. 213/30.08.2021, a reținut existența unei îndoieli serioase atât în ceea ce privește legalitatea TVA-ului de colectat (respectiv TVA aferent suinei de 13.939.292 RON) cât si aferent întregului TVA deductibil stabilit suplimentar de organele fiscale, aspecte ce afectează legalitatea deciziei de impunere per ansamblu, fiind sub semnul îndoielii obligațiile fiscal ale reclamantei de rândul 1 cu titlu de TVA. Si în privința cerinței pagubei iminente, instanța constată că și această cerință legală este îndeplinită.

Înalta Curte observă că raționamentul instanței chemate să se pronunțe asupra cererii de suspendare, în sensul autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 213/30.08.2021 prin care s-a admis cererea de suspendare a Deciziei de impunere xnr. 226/13.07.2021, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărâre rămasă definitivă odată cu pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a Deciziei nr. 1893/2022 este corect.

Ca atare, nu poate fi ignorat intervenția autorității de lucru judecat a sentinței civile anterior menționate în ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat.

În concluzie, prima instanță a reținut corect că motivele invocate de reclamantă relevă împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză, dat fiind cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale pe de o parte, și situația societății reclamante, aflată în procedura de insolvență, pe de altă parte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de autoritatea pârâtă ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii din 18 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, din dosar nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2022.